The black dragons

Lucien

 
   Se afla iar în capitală, îmbrăcat iar în mantia aurie. Acest coșmar i se repeta mereu și mereu din ziua aceea. Făcea parte din garda orașului. În timp ce tatăl lui se lupta cu ceilalți membri din gardă, el trebuia să se lupte cu oamenii lui Ned, care îi fuseseră prieteni. Trebuia să-i omoare ca să trăiască și să-și ducă misiunea la sfărșit... Apoi auzi un strigăt de durere, se întoarsă și-și văzu tatăl căzând jos, cu armura plină de sânge. Tatăl său murise în luptă, dar nu înainte de a lua cu el 7 oameni din garda orașului. Simțea cum îi scapă câteva lacrimi din ochi, dar trebuia să rămână puternic și să lupte în continuare, nu trebuia să trădeze vreo emoție. Trebuia să-i slujească pe Lannisteri până găsea o metodă să părăsească orașul și să se întoarcă la prietenul său Daemon, să-și îndeplinească misiunea, să-i dea scrisoarea și să afle adevărul...

  - Lucien! LUCIEN! auzi o voce care îl trezi.

  Riserya stătea lângă el cu o lumânare în mână și îl scutura să-l trezească. Se ridică în șezut respirând greu și o strânsă în brațe fără să mai stea pe gânduri. La început ezită puțin, dar îl luă și ea în brațe cu mâna liberă și îl mângâie pe spate.

  - Ai avut un coșmar, liniștește-te. Nu s-a întâmplat nimic rău...

  - Ba da, s-a întâmplat...Aș fi putut să-l ajut, dar n-am făcut-o...murmură el.

  - Pe cine? Pe tatăl tău? întrebă ea, iar el doar dădu afirmativ din cap. Off, Lu... Nu trebuie să te gândești la asta... "Dacă aș fi făcut nu știu ce...Persoana respectivă ar fi trăit". Nu ai de unde știi... Poate ar fi murit oricum, poate ai fi murit și tu cu el, iar dacă ai fi murit și tu...Probabil eu n-aș mai fi fost fericită din nou...De când a murit Viserys, nu prea am mai fost fericită și am luat-o razna, am făcut lucruri îngrozitoare. Am încercat de multe ori să pierd sarcina cu Rohanne, și dacă nu era o toxică așa puternică, era pierdută de mult. Aproape l-am ucis pe Aegon când a făcut-o pe Ro bastardă. Nici nu vreau să mă gândesc ce i-aș fi făcut dacă nu m-ar fi oprit Daemon, dar în ziua în care te-ai reîntors, parcă și vechea eu s-a reîntors...zisă Riserya zâmbind. Într-o seară, continuă ea pierindu-i zâmbetul, Viserys m-a întrebat dacă îl înșel, știi ce i-am zis? "Singura persoană pe care am iubit-o la fel de mult ca pe tine a murit acum mult timp, deci stai calm, nu te voi înșela.", dar acum e mort, și tu ești viu...Nu îl înșel, nu? întrebă ea cu lacrimi în ochi.

  - Nu...zisă Lucien luând-o în brațe și o sărută. Îmi era atât de dor de ea...Nu știu cum am rezistat atât de departe de ea, nu știu cum a rezistat cu gândul că sunt mort.

  După ce rupsără sărutul, Lucien o întrebă:

  - Tu ce făceai în camera mea la ora asta?

  - Nu am putut dormi și mă plimbam pe holuri. Am auzit că strigai, așa că mi-am făcut griji și am intrat. Dacă vrei, pot rămâne cu tine.

  Lucien se dădu într-o parte să-i facă loc, iar ea se așeză lângă el. O luă în brațe, iar ea adormi în scurt timp. E atât de frumoasă...gândi el înainte să adoarmă.

  În dimineața următoare fu chemat de Daemon în camera sa, așa că se dusă cu Riserya. Când o văzu și pe sora sa, Daemon se uită puțin confuz, apoi zâmbi ușor.

  - Sper că ați dormit bine! zisă el.

  - Treci la subiect!

  - Nu sunt foarte multe de spus. În primul rând, dacă vreți să vă căsătoriți cumva, ar trebui să vă grăbiți. Am surse care îmi spun că Doran Martell intenționează să trimită o propunere de căsătorie între fiul său Quentyn și sora mea Riserya. Cică ar urma să primim o propunere și de la Willas Tyrell și Edmure Tully. Așa că dacă nu vreți să jignim mândria unora dintre cei mai importanți lorzi ai Westerosului că îi refuz pentru a-mi căsători sora cu un cavaler, ați face bine să vă grăbiți și să faceți nunta înainte de a primi ofertele. O logodnă poate fi ruptă, dar o căsătorie consumată nu.

  - Asta era atât de important? întrebă Riserya.

  - Nu numai. Eu trebuie să plec la Riverrun să discut termenii unei alianțe cu Robb Stark. Aș vrea să merg cu Balerion al tău, dacă se poate. Cât voi fi plecat, Lucien va fi castelan al Dragoncoastului.

  - Castelanul castelului tău? întrebă Lucien uimit.

  - Dar cine altcineva? În tine am cea mai mare încredere, Mirren, zisă Daemon rânjind, în plus, sper că într-o zi vom fi frați în lege.

  - De ce pleci la Riverrun? Parcă ziceai că nu te bagi în războiul celor cinci regi! zisă Riserya.

  - Ei bine, dacă nu mă implic puțin, s-ar putea să iasă prost. Am de zburat câteva ore de la Dragoncoast la Riverrun, chiar și cu Balerion. Ar cam trebui să plec! zisă Daemon ridicându-se.

  - Ai avut o viziune, nu-i așa? îl întrebă Riserya, iar Daemon se opri pe loc blocat. Ce ai visat?

  - Ceva nu tocmai plăcut...Sper că pot schimba ce va urma să se întâmple... zisă Daemon plecând.

  - Noi îi zicem harul oracolului, Targaryenii îi zic vis dragon, iar nordicii îi zic viziune verde...zisă Lucien. Toți copiii lui Stark sunt wargs, așa cum zic nordicii, adică uneori, când dorm, intră în corpurile lupilor lor, sau au chiar vise ce se adeveresc. Jon, Robb, Ingrid, Sansa, Arya, Bran, Rickon...Toți sunt wargs. Deși Robb și Sansa sunt mai slabi, din ce am simțit.

  - Viziune verde...O formă mai slabă de har al oracolului?

  - Cam așa ceva. Când eram mic, ascultam uneori și eu cu ei poveștile Bătrânei Nan. A spus odată ceva despre un corb cu 3 ochi. Din ce spunea ea, acel corb cu 3 ochi suna ca descrierea unui om cu harul oracolului bine dezvoltat.

  - Ca fratele meu și fiul meu.

  - Poate chiar mai mult de atât. Să nu-i lași să se ducă după Zid și să se întâlnească cu corbul cu 3 ochi. Să nu-i lași să devină ei următorul corb cu 3 ochi.

  - De ce?

  - Ar însemna să rămână sute de ani legați de un copac al inimii în așteptarea următorului corb cu trei ochi. În plus, unul din fii lui Ned, Bran, a rămas infirm. El s-ar potrivi mai mult pentru asta.

  - Îl știu pe Bran Stark...Am simțit că are o putere ascunsă, dar nu știam că e așa de puternică...

  Am început în forță, sper să mă țină tot anul 😂😂😂 La mulți ani și un an nou fericit!