The black dragons

Aegon

   
   Trecuseră câțiva ani de când sora sa, Shannara, se născuse. Mama lor le-a interzis să-i spună că e blestemată, ci au convins-o că să ai două haruri e o abilitate foarte rară. Shanna era războinică, la fel ca el, și naturalistă, ca Viserys.

  - Aeg, când îmi voi găsi un familiar? îl întrebă ea în timp ce-l ajuta să-și lustruiască săbiile.

  - Nu știu. Asta e treabă de naturalist, nu de războinic.

  - Atunci o să-l întreb pe Vise...

  - Nu! o întrerupsă el. Știi...sunt naturaliști și care nu au familiar, ca unchiul Daemon.

  - Viserys a spus că toți naturaliștii puternici au familiar, doar că nu l-au găsit încă. Și unchiul Daemon e foarte puternic. Poate doar nu și-a întâlnit familiarul... Aeg, crezi că familiarul meu e un dragon?

  - Nu mai există alți dragoni.

  - Dar mătușa ta, Daenerys, nu are și ea trei?

  - Să nu mai vorbești de ea! Nu e mătușa mea! Mi-a ucis tatăl! se răsti el.

  - Dar mama spunea...

  - Mama spunea prostii! o întrerupsă el.

  - Mama s-ar supăra dacă te-ar auzi că spui asta...

  - N-are decât! zisă aruncând cârpa pe jos nervos.

  - Te-ai supărat? întrebă ea luându-l în brațe.

  - Nu...oftă el răspunzându-i la îmbrățișare. Doar că nu-mi place să vorbim despre oamenii pe care nu-i suport.

  - Dar tu nu suporți mulți oameni! zisă ea dându-și de pe ochi părul nisipiu.

  - Mda...aici cam ai dreptate, râsă el.

  - Ha! Ai râs! Rohanne! Rohanne! Ai văzut? Îmi datorezi 10 dragoni de aur! Am câștigat pariul! strigă Shannara fericită.

  - Shannara! M-ai dat de gol! strigă Rohanne ieșind dintr-un tufiș cu rochia zgâriată, praf pe față și crenguțe și frunze în păr.

  - Ați făcut pariu pe seama mea? întrebă el ridicând dintr-o sprânceană. Gata! Ați trezit dragonul!

   Cele două începură să țipe și să fugă râzând, în timp ce Aegon le fugărea prin grădină. Le prinsă pe amândouă și le ridică cu câte-o mână în brațe.

  - Aegon, Aegon! Mi-a venit o idee! zisă Shannara zâmbind.

  - Fi atentă, Ro, urmează să auzim un plan nebunesc! oftă Aegon.

  - Nu e nebunesc! Vreau să mă ajutați să-mi găsesc familiarul! Am putea să zburăm cu dragonii!

  - Daaaa! strigă Rohanne și sări jos din brațele lui Aegon. Mă duc să o iau pe Tessarion! zisă fugind spre bârlogul dragonilor.

  Eram sigură că va avea o idee nebunească...

  - Shannara, oftă Aeg, suntem în plin război. Nu putem zbura cu dragonii de nebuni prin Westeros ca să-ți găsim ție familiarul.

  - Dar nu trebuie să zburăm peste tot, trebuie să mergem în Nord, aproape de Poarta Reginei de la Zid! Simt că acolo-l vom găsi.

  - Atunci hai la zăpadă! zisă Rohanne fericită, venind călare pe Tessarion.

  Deși Tessarion era femelă, la fel ca Syrax și Sunryse, creștea foarte repede. Era aproape la fel de mare ca Syrax a lui, deși era mai mică cu șapte ani decât aceasta.

  - Bineee...Dar nimeni nu trebuie să afle! zisă ducându-se după Syrax urmat de Shannara.

  Își urcă sora pe spatele dragonului, apoi se urcă și el în fața ei. Syrax ieși din bârlog și-și luă zborul, urmată de Tessarion.

  Le luase câteva ore bune să ajungă la Poarta Reginei, deși dragonii lor mici zburau mai rapid decât cei mari.

  - Bun, am ajuns! Acum caută-ți animalul de companie!

  - Un familiar nu e un animal de companie! riposta fetița.

  - Ai face bine să te grăbești. Nu avem toată ziua la dispoziție, zisă el căscând și se întinsă pe aripa lui Syrax. În plus, urăsc zăpada asta și frigul.

  - Aegon, dacă tot am ajuns până aici, pot să zbor cu Tessarion dincolo de Zid să vedem ce e acolo?

  - Bineînțeles...CĂ NU! Oricum nu avem ce căuta aici. Dacă mai trecem și de Zid mama o să ne omoare.

  - Dar și ea a fost aici mai de mult! interveni Shannara.

  - Da, dar cică e plin de white-walkeri și ceilalți și bla, bla, bla. Și să nu uităm de sălbatici, zisă el plictisit, suflând peste mâini ca să le mai încălzească, dar realiză că se încălzea mai repede dacă rămânea lipit de Syrax. Căutați familiarul aici, și să nu vă depărtați prea mult. Mă treziți când ați dat de el, căscă din nou, cuibărindu-se mai bine lângă dragonul său și se culcă.

  Nu știe exact cât a dormit, dar când Shannara și Rohanne l-au trezit, soarele trecuse de amiază.

  - Aegon, Aegon, Aegon! L-am găsit! Nu-i așa că e superbă? întrebă Shannara zâmbind și aproape îi băgă în ochi ghemotocul de blană.

  - Ce e asta? tresări și se dădu mai în spate, apoi se frecă la ochi somnoros, ca să vadă mai bine.

  - E un pui de lup străvechi! O voi numi Spring! Numai un naturalist foarte puternic ar avea un lup străvechi ca familiar! O să fiu foarte puternică și familiarul meu mă va ajuta și în lupte! zâmbi ea entuziasmată.

   Cum își dau seama naturaliștii ăștia dacă un animal e familiarul lor? De unde știe că nu e doar un pui de lup rătăcit? se întreabă Aegon.

  Ghemotocul de blană cenușie nu părea prea fioros, mai ales cum o lingea încontinuu pe față pe Shannara. Când puiul de lup străvechi se întoarsă spre el, își retrasă întrebarea de o gândise. Avea ochiul drept violet și cel stâng căprui, în completarea ochilor Shannarei...

  - Unde l-ai găsit? întrebă Aegon uimit?

  - Dincolo de Zid! zisără amândouă în cor, zâmbind, iar Aegon își dădu o palmă peste față.

  Eram sigur că nu pot să mă încred în el...

  - Bine, fie, haideți să ne întoarcem, până nu-și pune mama prea multe întrebări și n-o pune pe vrăjitoarea nebună să ne spioneze prin vreun corb! zisă el urcându-se pe Syrax, iar Shannara își luă puiul de lup și se urcă în spatele lui, și-și luară zborul spre Dragoncoast.