The black dragons

Daemon

 
  Daemon era cu consiliul său, în care se aflau Rhaenyra, Harry, maesterul Loros, și maesterul de monede, Vallar. Fiul său, Viserys, și nepotul său, Daemon, participau și ei la discuțiile consiliului în permanență.

  - My lord, mai avem foarte puțini bani. Am cheltuit aproape toate economiile pe oul de dragon al prințesei Rohanne! zisă Vallar îngrijorat.

  - Nu ai încercat să găsești o soluție? întrebă Rhaenyra.

  - E destul de greu să câștigi sume atât de mari de bani, ca cele necesare nouă, my lady! zisă monetarul.

  - Vom cumpără provizii din Tyrosh cu toți banii pe care îi avem! declară Daemon.

  - Toți? Dar...My lord! După ce vom face? Fără bani...

  - Le vom vinde capitalei. În Kings Landing mâncarea e de trei ori mai scumpă de când a început războiul, iar Reach-ul e de partea lui Renly, ceea ce înseamnă că nu prea mai au de unde obține provizii! îl întrerupsă Daemon.

  - Da...Da! E o idee bună, my lord! Vom mării veniturile foarte repede! zisă Vallar fericit.

  - Mai avem alte probleme de discutat? întrebă Daemon.

  Toți membri dădură din cap în semn negativ, așa că Daemon anunță încheierea ședinței și părăsi încăperea. Se îndreptă direct spre camera Luceryei, pentru că îi promisese acesteia că după încheierea consiliului își va petrece restul zilei cu ea.

  Bătu la ușa camerei ei și auzi vocea fiicei sale, care îi spunea să intre. Vocea ei...semăna cu a Laenei...

  - Tată! zisă ea fericită și fugi să-l ia în brațe.

  Lucerya era mereu atât de rece... Uneori avea impresia că i se topește în brațe, la fel ca un fulg de nea, dar era doar o impresie. Păr alb ca zăpada, ochii albaștrii și reci ca gheața, pielea neobișnuit de rece...Niciun maester nu a putut explica de ce Lucy era așa. Spuneau că e sărutată de gheață, de gerul iernii...Iarna de câteva minute, care îi adusese pe lume fiica și care îi luase soția...

  E o elementală...O elementală de gheață...Nu e un blestem...E o binecuvântare, un dar... încerca să se convingă singur.

  - Vrei să ne plimbăm pe undeva? o întrebă Daemon zâmbind.

  - Oriunde putem vorbi deschis! zisă ea zâmbind.

  Măcar inima ei nu e de gheață, ci e caldă, ca a Laenei...

  Cei doi se dusără la grajduri și își luară câte un cal, apoi plecară să se plimbe pe faleză.

  - Tată...niciodată nu vorbești despre mama...adică...mama care m-a născut pe mine și pe Viserys. Numai bunica Rhaenyra, mătușa Daena și Riserya ne vorbesc de ea. Uneori și Madrigal, dar tu niciodată nu mi-ai spus despre ea: cum era, cum v-ați cunoscut, cât de mult ai iubit-o...cum a murit...

  - Știi prea bine că mama ta a fost Laena Velaryon...Cea mai frumoasă și drăguță persoană pe care am cunoscut-o! Asta dacă nu o enervai... zisă el zâmbind amar. Cum era? Uită-te la sora mea, Riserya, cum arată, și la caracterul tău. Așa era mama ta. De iubit, nu cred că voi putea iubi pe cineva mai mult decât am iubit-o pe ea, excepție făcând voi, copiii mei.

  - V-ați căsătorit din dragoste sau din obligație? întrebă Lucerya.

  - Din dragoste. Bunicul tău, lordul Aenar Blackfyre, voia să mă căsătoresc cu sora mea, ca să mențină linia de sânge cât mai pură. La vremea aceea, o uram pe sora mea... Și o mai fac într-o oarecare măsură... Dar e sora mea, și tot o iubesc.

  - Tată...de unde ai știut că o iubești pe mama? întrebă Lucerya gânditoare.

  - Pur și simplu...Am șimțit că viața mea nu ar avea sens fără ea.

  - Dar ea nu mai e...A murit...

  - Așa e...și o parte din mine a murit odată cu ea...

  - Și cum poți rezista durerii?

  - Vă am pe voi: tu, Viserys, acum și Rohanne. Chiar și tripleții și Riserya. Vă iubesc pe toți, Lucy!

  - Tată...Știu că nu se cade...dar...eu nu vreau să mă căsătoresc cu Monterys Velaryon...

  - Poftim? întrebă Daemon ridicând dintr-o sprânceană.

  - Nu-l cunosc, nu-l iubesc! Eu îl iubesc pe Daemon! Vreau să mă căsătoresc cu el! Vreau să fiu regina lui!

  Regina lui...Și mama ta a vrut să fie regina mea...A murit înainte să-i îndeplinesc dorința...Probabil și tu ai avea aceeași soarta, scumpa mea prințesă...gândi Daemon.

  - Lucerya...

  - Te rog, nu-mi vorbi despre obligații, datorii și alianțe! Mama nu ar fi vrut asta!

  - ...vom vorbi despre asta altădată... Hai să ne întoarcem...zisă Daemon întorcându-și calul, urmat de fiica sa.

  În scurt timp au ajuns la castel, și au lăsat caii grăjdarilor.

  Daemon s-a dus în camera lui Rohanne, pe care a găsit-o jucându-se cu dragonul ei sub supravegherea lui Madrigal.

  E atât de nedespărțită de puiul ei de dragon...Parcă ar fi Riserya cu Balerion...

  - Madrigal...mă poți lăsa puțin singur cu fiica mea, te rog? întrebă Daemon.

  - Desigur, my lord! zisă Madrigal și părăsi încăperea.

  - Off, Rohanne...Tu de cine te vei mai îndrăgosti? Cu cine vei vrea și tu să fi? întrebă Daemon oftând și o luă în brațe.

  Puiul de dragon zbură pe umărul lui, ca să fie mai aproape de Rohanne. Era cel mai blând dragon pe care-l văzuse vreodată. Balerion era blând doar cu Riserya, iar cu restul doar de dragul ei, îi iubea pentru că ea îi iubea. Când era mic, ca dragonul lui Rohanne, nu lăsa pe nimeni să-l atingă în afară de Ris.

  - Sunt curios cum vei alege să-ți numești dragonul! zisă Daemon zâmbind, iar Rohanne râsă și apucă puiul de dragon albastru de o aripă.

  Daemon i-o redădu pe Rohanne lui Madrigal și se dusă în bârlogul dragonilor. Mearsă direct la bârlogul lui Balerion și desfăcu gratiile.

  Acesta își ridică rapid capul și mârâi nervos. Lordul scoasă sabia Blackfyre din oțel valyrian, sabia lui Aegon cuceritorul, și tăie lanțurile dragonului.

  - Zboară, Balerion! Zboară la Riserya și adu-o acasă. Du-te la stăpâna ta... Sau cum o comsideri tu...sora ta!

  Dragonul îl privii confuz preț de câteva secunde, apoi înclină din cap de parcă i-ar fi mulțumit, și își luă zborul...