The black dragons

Daemon

 

   Trecuseră câteva luni, iar Riserya începuse să se obișnuiască cu ideea de a sta departe de Viserys.
  Totuși, nu l-a iertat pentru că i-a obligat să stea despărțiți, iar acum se răzbună pe el purtându-se copilărește, și o mai ajuta și Laena.

- Daemon! zic ele unison și bagă capul pe ușă.

  - Nu din nou, oftă el.

  Cele două intrată în camera lui și începură să-l gâdile.

  - Opriți-vă! O să vă lovesc fără să vreau și nu vreau să lovesc gravide! zice râzând.

  - Ai atât de multă treabă încât nu mai stai cu noi, se văietă Laena.

  - Laena are dreptate, adăugă Riserya.

  - Bine, fie, voi sta mai mult cu voi, zisă el râzând.

  - A-au! zisă Laena punându-și mâna pe burtă.

  - Ai pățit ceva? o întrebă Riserya îngrijorată.

  - Cred că nasc! zisă ea panicată.

  Daemon o luă pe sus și se dusă cu ea la maester ca să o ajute să nască.

  El și Riserya au avut voie să intre. Daemon o ținea de mână în timp ce dulcea și firava Laena se chinuia să nască.

  După 2 ore de chin, născu un băiat, cu părul auriu-argintiu și ochii violet.

  Maestarul i-l dădu lui Daemon în brațe, iar Laena începu să țipe de durere:

  - Mai e unul, zisă maestarul uimit și se dusă la Laena.

  - Gemeni? întrebă Daemon fericit.

  - Daemon, uită-te pe geam, zice Riserya speriată.

  Daemon ținea băiatul în brațe și se dusă să se uite pe geam:

  - Ce e asta? întrebă uimit.

  - Zăpadă, răspunsă Riserya.

- Ninge? În Tyrosh? Vara? E imposibil! zisă el și băiatul începu să plângă.

  - Dă-mi-l mie și tu du-te la Laena, zice Riserya luându-i pruncul din brațe.

  Daemon se dusă la Laena și o ținu de mână, aceasta strângându-l tare:

  - Nu mai pot, zice ea aproape plângând.

- Ba bineînțeles că poți, doar ești soția mea, zise el zâmbindu-i și îi dădu la o parte niște șuvițe de păr din ochi.

  Laena împinsă pentru ultima dată și născu. În clipa aceea o rafală de vânt puternică deschisă geamul și băgă viscolul în încăpere. Riserya se grăbi să-l închidă, deși îi fu puțin cam greu că trebuia să ferească și copilul de frig.

  - E fată, zise maestarul și i-o dădu lui Daemon în brațe în timp ce el se ocupa de rănile Laenei.

  Micuța fetiță avea pielea palidă și rece, părul alb ca zăpada și ochii albaștrii ca gheața.

  - Milord, lady Laena nu o să mai reziste mult, zise maestarul.

  - Cum adică? întrebă Daemon șocat.

   - Nu mai pot face nimic pentru ea, în scurt timp...

   - Ieși afară! ordonă Daemon nervos.

   - D-dar, milord...

   - AFARĂ! NU EȘTI BUN DE NIMIC! țipă el nervos, iar maestarul ieși.

   Daemon și Riserya se dusără lângă patul plin de sânge al Laenei.

   - Laena, nu mă poți lăsa singur, zisă Daemon cu lacrimi în ochi.

  Era pentru prima oară când plângea de ani de zile. Nu mai plânsese de când era mic. 

   - Nici eu nu vreau să mor. Copiii... Vreau să-i țin... murmură ea slăbită cu lacrimi în ochi.

  Cei doi îi pusără copiii cu grijă în brațe, iar aceasta îi privi plângând.

   - Mi-ar plăcea să-i văd crescând, să-i văd cum se joacă și cum se ceartă, cum se vor înțelege cu copilul Riseryei sau când or să aibă și ei copii, zise ea plângând. Daemon, vreau să-mi promiți că nu vei ajunge ca tatăl tău și că vei trăi fericit...Riserya, poate că-ți cer prea mult, dar vreau să-i iubești ca pe copiii tăi și să ai grijă de ei... Vreau să-mi promiteți, zisă Laena din ce în ce mai încet.

   - Promitem, zisără Daemon și Riserya unison, cu lacrimi în ochi.

  - Am...o ultimă...dorință, zisă ea din ce în ce mai slăbită.

   - Care? întrebă Daemon.

  - Băiatul...Vreau să-l numești Viserys. Îmi place mult numele ăsta, zise ea zâmbind ușor.

   - ...Și fata? întrebă Daemon după o scurtă pauză.

   - Ar fi egoist...din partea mea...Să aleg doar eu numele ambilor copii... Fata o poți numi cum dorești tu, zise Laena și închise ochii pentru totdeauna, iar o dată cu moartea ei s-a oprit și ninsoarea afară.

   Copiii începură să plângă, iar Daemon ieși rapid din cameră cu lacrimi în ochi. Riserya îi luă în brațe, îi așeză în pătuț și îi lăsă cu doica, în timp ce ea se dusă după fratele ei.

   Îl găsi în camera lui în timp ce plângea și arunca cu tot ce prindea.

   - Daemon, liniștește-te! zisă ea intrând în cameră, iar el se lăsă pe pat.

   - Nu pot...Nu mă pot calma! Am pierdut-o pe Laena! E moartă! țipă el plângând.

   Riserya se așează lângă el în pat, iar acesta își așeză capul în poala ei, în timp ce ea îl mângâia pe cap:

   - Cred că sunt blestemat...Mama a murit născându-te pe tine, acum Laena a murit născând copiii noștri. Dacă o să mori și tu o să înnebunesc...

   - Nu ești blestemat, e doar o coincidență nefericită. Și stai calm, nu scapi tu așa ușor de mine.

   - Așa sper...

   - Știu că ți-e greu, în seara asta ai tot dreptul să te descarci, dar de mâine trebuie să fi puternic, ai doi copii de crescut și i-ai promis Laenei că nu vei fi ca tatăl nostru, zisă Riserya cu lacrimi în ochi.

   - Așa e, zisă el ridicându-se.

   - Unde te duci?

   - Să văd copiii...

   Riserya îl urmă până în camera copiiilor. Era o cameră frumos aranjată, cu pereții albi și draperiile verzi, iar în mijloc un pătuț roșu cu negru, deasupra căruia atârnau niște dragoni de lemn vopsiți în negru. Dacă știau că vor fi gemeni, mai amenajau un pătuț. Cel mai probabil, în două-trei zile fiecare va avea propriul pătuț.

  Daemon îi privea cum dormeau. Viserys avea trăsăturile normale ale celor de origine valyriană, dar fata parcă era un copil de gheață. Ninsoarea din Tyrosh în toiul verii ce se pusese în timpul nașterii ei era ceva nefiresc. Clar nu avea sânge de dragon.

   - Te-ai hotărât la un nume pentru fată? întrebă Riserya.

   - Da...

   - Care?

    - Lucerya...

   Mi-a plăcut atât de mult numele ăsta de ship, încât m-am gândit ca Daemon să-și numească fata după sora sa și cel mai bun prieten. 😂😂