The black dragons

Riserya

  Mersi -direwolf- pentru aesthetic!😍❤😘
  
  Cât timp fratele ei fusese plecat, ea îi ajuta pe copii să se antreneze cu harurile. Cel mai greu îi era cu Lucerya, pentru că aveau elemente opuse, și cu Aemon, pentru că Riserya era o toxică slabă. Otrava aparent nu o poate ucide, dar spre deosebire de fiul ei, care o poate consuma ca pe apă, pe ea o afectează.

  - Varsă-ți furia pe mine! țipă ea la Aegon, iar acesta o izbi de un copac cu harul războiului. Lucerya, creează o furtună de zăpadă care să o oprească pe a mea! strigă cu o voce răgușită la fată în timp ce un fulger brăzdă cerul, iar Lucerya își folosi harul pentru a transforma furtuna cu tunete și fulgere a Riseryei, într-una de zăpadă.

  - Sigur nu e deja prea mult pentru tine, mamă? întrebă Daemon îngrijorat.

  - Tu foloseșteți harul ca să prezici când lucrurile astea vor ajunge să mă omoare! Viserys, tu cheamă cât de multe animale poți ca să te ajute, Aemon, atacă cu pumnale otrăvite! ordonă ea, punându-și mâna într-o torță și luând flacăra în mâini.

  Un stol de ciori care întunecă cerul veniră spre Riserya, iar Aemon încerca să o lovească cu pumnalele otrăvite de la distanță. Riserya încercă să controleze ciorile ca să nu se apropie de ea, dar în cele din urmă harul lui Viserys se dovedi mai puternic. Ca să nu o ciugoale, mări flacăra astfel încât să o acopere cu totul.

  - Ajunge! Dacă îți mai folosești mult toate harurile în același timp te vei suprasolicita și vei muri! țipă Daemon și toți se opriră.

  Flăcările care o acopereau pe Riserya dispărură, ciorile zburară de acolo, iar furtuna se opri brusc. Aemon și Aegon se opriră și ei din atacuri.

  Riserya căzu în genunchi și începu să vomite. Mătrăguna de pe pumnalele lui Aemon ar fi ucis-o dacă nu era un toxic, iar dacă harul ei ar fi fost pe jumate la fel de puternic ca al lui, ar fi fost doar puțin amețită, atâta tot.

  - Ai văzut și asta în viziunea ta? întrebă Aegon venind lângă Daemon.

   - Da, iar dacă am mai fi continuat încă zece minute, ar fi murit...Nu e ușor să controlezi atâtea haruri, mai ales că cel elemental și al războiului sunt puternice, cel naturalist și al oracolului medii, iar cel toxic slab...

  - Cel naturalist mediu? Nu ai idee cât de greu mi-a fost să fac stolul ăla de ciori să asculte de mine, ci nu de ea! Mama e o naturalistă mai puternică decât mine, dar își consumă energia și timpul și cu celelalte patru haruri! zisă Viserys.

  - Va fi bine? întrebă Lucerya privind-o îngrijorată.

  - Nu vă faceți griji pentru mine, sunt bine! zisă ea tușind.

  - Mă duc după antidot, zisă Aemon plecând.

    Daemon leșină, iar Viserys îl prinsă înainte să cadă. Se pare că avea iar o viziune, însă fu scurtă, pentru că își reveni repede.

  - Unchiul Daemon trebuie să ajungă! Se pare că Balerion e slăbit, de aceea a durat atât, zisă el masându-și tâmpla. A reușit, a câștigat loialitatea lui Robert. În curând ne vom întoarce în Westeros.

  Aemon se întoarsă cu antidotul și i-l dădu mamei sale.

  - Odihniți-vă azi! Deseară vom sărbători! zisă mama lor ștergându-și spuma de la gură.

   După cină copiii s-au dus la culcare, iar Daemon cine știe unde, așa că Riserya a profitat de moment și s-a dus la locul unde era îngropată cenușa tatălui ei cu o sticlă de vin.

  A făcut câteva flori să crească pe mormânt cu ajutorul harului. Îl făcea să arate mai bine.

  - Probabil nici nu ai vrea să mă mai vezi. Nu te condamn, doar te-am ucis! zisă ea luând o gură de vin din sticlă. Recunosc, nu am fost fiica anului, dar nici tu nu ai fost cel mai grozav tată, mai ales cu Daemon. Ai avut și tu dreptatea ta pe o parte, copiii mei au scos și ei dragoni din ouă, dar să știi că și fiica lui Daemon a scos un dragon de gheață, iar pentru fiul lui a venit un pui tocmai din Valyria.

  A făcut câțiva trandafiri îmbobociți să înflorească și și-a trecut degetele peste petalele lor, apoi peste piatra rece de mormânt. Și-a retras mâna și a mai luat o gură zdravănă de vin.

  - Îmi pare rău că te-am dezamăgit, îmi pare rău că mama a murit la nașterea mea, îmi pare rău că te-am ucis...Încerc în fiecare zi să mă conving că asta trebuia să fac, dar ai fost tatăl meu și te-am iubit, iar acum mă simt vinovată. Probabil că mintea mi-a fost întunecată de setea de răzbunare a harului războiului, probabil că sunt un monstru, adică cine e atât de blestemat încât să aibă cinci haruri? Îmi pare așa de rău, sper să mă poți ierta! zisă ea plângând.

  - Te va ierta, doar ai fost prea iubita lui fiică! zisă Daemon asezându-se lângă ea.

  - De cât timp ești acolo?

  - De suficient timp! zisă luându-i sticla din mână și dădu și el câteva guri pe gât. Am ceva pentru tine, Ris!

  - Ce?

  Daemon scoasă din buzunar un borcănel cu cenușă în el și i-l pusă surorii lui la gât.

  - Ce e asta...? întrebă ea privind micul recipient.

  - Cenușa lui Viserys. O să-l ai mereu lângă tine. Și mai am ceva! zisă scoțând de la spate o carte mare și veche.

  - "Tainele vrăjitoriei Vechii Valyrii"? De unde ai luat cartea asta?

  - Au mai rămas trei în lume, una la Castelul Negru, una în Orașul Vechi și una în Debarcaderul Regelui, adusă de la Dragonstone după cucerire. Cartea asta a văzut Valyria, e a strămoșilor noștri. Ai grijă de ea.

  - Cum ai...?
 
  - Să zicem doar că am împrumutat-o! zisă el zâmbind malițios.

  - Mulțumesc! zisă ea îmbrățișându-l.

  - De mâine vom începe pregătirile pentru plecare, vom dezgropa și cenușa lui tata, să îl ducem acasă, în Westeros...

  - Ne întoarcem acasă datorită lui, zisă Riserya privind vinovată recipientul cu cenușă pe care îl dădu jos și îl pusă pe carte. Îl voi purta cu mine în Westeros, când vom ajunge acasă...Balerion ce mai face, cum se mai simte? întrebă ea luând încă o gură de vin.

  - A început să-și mai revină, în ultima vrene a fost de parcă era...

  - Suprasolicitat? Epuizat? Otrăvit?

  - Da...murmură luând și el o gură de vin.

  Mai rămasără la mormântul tatălui lor și povestiră până goliră sticla de vin, care deja începuse să-i ia de cap. În seara aceea, s-au îmbătat atât de rău, încât au făcut lucrul pe care toată viața au evitat să-l facă, pentru care au luptat atât și au pierdut atâtea ca să nu fie obligați să facă asta, și au ajuns să o facă după o sticlă de vin...