The black dragons

Krista

 
 
  Krista era în fața oglinzii și se admira îmbrăcată în noua ei rochie, violet cu negru, pe care o primise de la Daemon. În timp ce își aranja rochia, auzii o bătaie în ușă.

  - Intră...zisă ea sec, iar pe ușă intră Madrigal, slujnica Riseryei.

  - Vă ajut cu ceva, my lady? întrebă ea încercând să pară drăguță, deși ea știa deja că doar se preface.

  - Ai fi putut să mă ajuți cu ceva, dacă ai fi venit când te-am chemat eu, acum o oră! zisă Krista sprijinindu-și mâinile pe măsuță și-și dădu ochii peste cap.

  - Îmi pare rău, my lady, dar trebuia să stau cu Rohanne! zisă Madrigal încruntându-se ușor.

  Normal că preferi să stai cu pramatia aia mică a Riseryei decât cu o târfă care peste noapte ți-a devenit stăpână...

  - Bine, fie, ajută-mă să-mi fac părul...

  Madrigal veni la ea și începu să-i împlinească părul lung și negru, uneori trăgând mai tare de câte-o șuviță.

  - Stăpâna ta te pune să mă spionezi de încerci să te apropi așa de mine? întrebă Krista ca să spargă liniștea.

  - Riserya nu e stăpâna mea, ci prietena mea! Așa e, îi ascult ordinele, pentru că îmi e stăpână doar cu titlul, dar nu mă tratează ca pe o servitoare.

  - Atunci ar trebui să mă îngrijorez și mai rău...

  Nu pot avea pe nimeni în care să mă încred în castelul ăsta...Toți îi sunt loiali ori lui Daemon, ori Roseryei...Nu am niciun prieten aici...Daemon e singurul care mă tratează cât de cât ca pe sora lui...

  După ce Madrigal îi termină de aranjat părul, Krista se ridică și părăsi încăperea, ducându-se țintă în camera lui Daemon. Bătu la ușă și așteptă ca fratele ei să o primească înăuntru.

  - Intră! auzi vocea fratelui ei, așa că intră în cameră.

  Daemon era cu Rohanne în brațe și o legăna. În viața ei nu văzuse un bărbat care să privească pe cineva zâmbind așa cum o privea Daemon pe Rohanne...

  - Văd că ești ocupat. Pot veni mai încolo, zisă ea vrând să plece.

  - Nu, e în regulă! Am rămas eu cu Rohanne ca Madrigal să te poată aranja pe tine. Oricum aveam puțin timp liber până la următorul consiliu.

  - Riserya nu prea pare să stea cu ea, zisă Krista sec și veni lângă ei.

  E destul de adorabilă pentru fiica Riseryei...

  - Ris a avut o perioadă grea și vreau să se recupereze. Să zicem că din cauza mea situația ei s-a agravat și a ajuns cum e acum...Din vina mea și a pierderilor pe care le-a avut...zisă el întristându-se și o lăsă pe Rohanne jos, în pătuțul ei.

  - Cu toți am suferit pierderi...asta nu e o scuză...

  - Nu înțelegi...în orice caz. Nu vreau să mai sufere. Nici ea, nici tu. Așa că vreau să încercați să vă înțelegeți și să nu vă faceți rău.

  - Spune-i asta ei, nu mie.

  - Nu...Ți-o spun ție.

  - Poftim?

  - Orice ai avea de gând să faci, nu o face. Renunță la planul ăla.

  - Ce plan? întrebă Krista încercând să pară confuză.

  - Știi tu...

  De unde știe? Nu am spus nimănui ce am de gând să fac...

  - Am avut o viziune, Krista, iar planul tău nu o va afecta doar pe Ris, ne va afecta pe toți...Va afecta tot regatul...Nu o face, orice ai vrea tu să faci...

  - De ce nu mă omori ca să te asiguri că nu o voi face? Oricum sunt doar o târfă fugită din capitală.

  - Târfă sau nu, ești sora mea.

  - Bastardă...

  - Tot sora mea rămâi.

  - Nu și dacă Daena nu ți-ar fi zis să nu mă gonești...

  - Ai zis că știam de tine, asta înseamnă că și tu ai un fel de viziuni, nu?

  - Foarte slabe.

  - Probabil nu ai văzut că mai devreme sau mai târziu te-aș fi acceptat oricum.

  - Ce să spui și tu acum...zisă vrând să plece, dar Daemon o apucă de încheietură și o trasă spre el, strângând-o în brațe.

  - Ești sora mea și te iubesc, oricine ai fi. Nu uita asta...Și vezi să nu ți se urce la cap! zisă dăndu-i drumul.

   De ce se poartă așa cu mine? Nici nu mă știe de mult timp! Vrea ceva de la mine?

  - Așa voi face! zisă zâmbind și părăsi încăperea.

  Simțea zâmbetul viclean al lui Daemon în urma sa, deși nu se întoarsă să-l vadă. Îi dădea fiori pe șira spinării.

  Daemon e singura persoană din castelul ăsta căruia nu-i pot citii gândurile. Nu-mi pot da seama ce vrea sau ce plănuiește, ce încearcă să facă sau ce simte cu adevărat, iar asta e frustrant...

  De nicăieri apăru o tânără într-o rochie vernil, brodată cu căluți de mare argintii. Părul ei auriu-argintiu i se revărsa liber pe spate ca niște valuri, iar ochii ei violet luceau în lumina soarelui.

  - Hei, Krista! Vrei să te plimbi cu mine prin grădini? o întrebă ea.

  Desigur! Daena! De ce nu m-am gândit la ea până acum? E o fată care pare naivă și știe multe...

  - De ce nu? întrebă ea ridicând din umeri.

  Krista și Daena mearsără împreună în grădiniile castelului.

  - Cum ți se pare până acum aici? o întrebă Daena zâmbind.

  - E destul de frumos, deși nu m-am obișnuit încă cu oamenii...

  - Vrei un pont? Pune-te bine cu copiii! Mai ales cu Daemon și Viserys, deși, ar trebui să ai grijă ce gândești în preajma lui Daem. Dacă ai ceva de ascuns, stai departe de el.

  - Hmmm...ok...Dar nu-mi prea plac copiii...

  - Va trebuii să înveți să-i placi. Castelul ăsta e plin de copii. În plus, sunt niște copii buni.

  - După tine toți copiii sunt buni?

  - Nu, dar ei sunt. Și nu uita de Riserya. Dacă ajungi să te înțelegi cu ea, te înțelegi cu tot castelul. Deși nu are o reputație foarte bună, aici e foarte iubită, și e o persoană bună... Până o enervezi! zisă zâmbind ușor malefic.

  - Asta ar trebui să fie o ameninț...vru Krista să întrebe, dar fu întreruptă de Lucien care apăru de nicăieri.

  - Hei, ați văzut-o pe Ris? întrebă el.

  - E pe plajă! îi zisă Daena zâmbind.

  - Ok, mersi! spusă el plecând, în timp ce Krista îl privi zâmbind cum pleca.

  - ...Alt sfat. Stai departe de Lucien Mirren dacă nu vrei ca Ris să te omoare! îi spusă Daena serioasă.

  Nimeni nu-mi spune mie ce să fac... Nici măcar Riserya Blackfyre!