The black dragons

Viserys

  
  
   Trecuseră câteva luni de la nuntă și lucrurile mergeau din rău în mai rău: sora lui nu mai asculta de el, dothraki îl tratau ca pe un om normal, fără să-l respecte, uneori, chiar îl și înjoseau, Daenerys primise trei ouă de dragon la nuntă, iar acum mai rămăsese și gravidă. În loc să se îndrepte spre Westeros, acum trebuia să meargă în Vaes Dothrak.

   După o altă ceartă cu sora sa, voia să plece de aici, să se întoarcă în Tyrosh la Riserya și la fiii lui. Pierduse controlul asupra lui Daenerys, ea era iubită de dothraki, iar el nu. S-a dus în cortul ei și a vrut să-i ia ouăle de dragon. Erau trei ouă, el avea trei fii, deși, ar putea la fel de bine să le vândă și din bani să cumpere corăbii cu care să poată trece marea Compania de Aur și i-ar mai rămâne și pentru a cumpăra o armată. A pus ouăle în sac și voia să plece, dar Jorah Mormont se pusă în fața lui.

  - Ce crezi că faci? îl întrebă cavalerul.

  - Plec.

  - Tu poți pleca, dar nu cu ouăle.

  - Ce e al ei este și al meu.

  - Așa era, cândva...

  - Cu un ou îmi pot cumpăra o corabie, cu încă unul îmi pot lua o armată.

  - Și totuși iei trei.

  - Am nevoie de o armată mare. Sunt moștenitorul celei mai mari dinastii a lumii, port pe umeri povara asta de când aveam 8 ani, iar mie nu mi-a dat nimeni niciodată iubirea ce i-au dat-o ei!

  - Nu te pot lăsa să pleci cu ouăle, sunt ale ei.

  Viserys lăsă sacul cu ouăle jos, iar Jorah se dădu din fața lui și îl lăsă să plece.
  Se întoarsă în cortul lui și își turnă vin într-un pahar. Începu să se gândească la Riserya...Ce prost a fost că a înșelat-o în urmă cu câteva seri cu Doreah. Se întreba dacă l-ar ierta vreodată dacă ar afla. El probabil nu ar ierta-o...Sau ar face-o? Nu ar suporta gândul să știe că a fost cu altcineva, dar ar fi mai rău să nu o mai vadă. O iubea prea mult, i-a fost alături, l-a ajutat la greu, mereu l-a ascultat, l-a consolat și l-a încurajat. Ea era singura care îl iubea cu adevărat și i-a oferit trei fii care îl iubesc din toată inima, tripleți, un adevărat dar, tripleți cu haruri și dragoni.
  Bea cupă după după și se tot gândea la ei, ce prinți minunați vor fi, cum va conduce Daemon Cele Șapte Regate, deși începea să-l îngrijoreze. Ieșirea aceea pe care a avut-o când a trebuit să plece, parcă înnebunise. Dacă într-adevăr fiul lui avea harul oracolului, atunci va avea probleme. Mama lui îi povestise că în ultimele generații, cei ce se nășteau cu harul oracolului erau înecați la naștere, pentru că ultimii care au avut harul ăsta începuseră să înnebunească din cauza viziunilor. Totuși, Riserya avea și blestemul legiunii și harul oracolului și nu era nebună, sau cel puțin nu prea rău. Îi plăcea să ucidă criminalii și mai avea niște ieșiri ciudate, dar nu era nebună. Poate că așa avea să fie și fiul său...Fiul lui...Daemon trebuie să stea pe Tronul de Fier, nu Rhaego, fiul nenăscut al lui Daenerys. Ar putea să-i zică lui Daenerys că de fapt și el are trei fii, dar le-ar pune viața în pericol. Sunt spioni peste tot. Mai bine scapă de concurență. Se ridică cu greu, amețit de vin, și se dusă să-și caute sora. Intră într-un cort mare și acolo văzu mai mulți dothraki.

  - Dany! Unde ești? Unde e sora mea? întrebă el, apoi o văzu. Aici erai! zisă el mergând clătinat spre ea.

  - Viserys, pleacă de aici, murmură ea.

  - De ce? Nu sunt bine venit aici?

  - Ascultă, zisă ea vrând să se ridice, dar Viserys își scoasă sabia și i-o pusă în dreptul pântecului.

  - Nu, tu ascultă! Zi-i lui Khal Drogo că nu și-a plătit datoria, nu mi-am primit coroana. Dacă nu-mi dă armata acum, te voi lua cu mine și voi pleca. Copilul îl poate păstra, i-l scot și i-l las aici, zisă Viserys nervos.

  Cineva i-a tradus lui Khal Drogo, iar acesta a spus ceva în dothraki.

  - Ce a zis? o întrebă Viserys.

  - A spus că-ți vei primi coroana.

  - Asta e tot ce am vrut! zisă el zâmbind și lăsă sabia jos.

   Doi dothraki l-au prins de mâini și l-au pus în genunchi, iar Khal Drogo a luat niște lanțuri de aur și le-a pus într-o oală pe foc:

  - Ce faceți? Dați-mi drumul! Eu sunt regele! a țipat el nervos.

  Khal Drogo a venit cu oala cu aur topit în ea. Coroana lui din aur...Fiul lui a avut dreptate când a zis că o să moară, Daemon a avut o viziune, harul oracolului...

  - Dany! Spune-le să se oprească! Sunt fratele tău! o imploră Viserys.

  - Nu te uita, khaleesi, îi zisă Jorah, dar Dany privea totul calmă și nu făcea nimic.

  Se gândea să-i zică de fiii lui, să nu-i lase orfani, asta poate o făcea să-i fie milă de ei, dar dacă le dezvăluia identitatea, îi trimitea la moarte sigură. Se gândea să-i zică să nu o lase pe Riserya văduvă, sora sa chiar o iubea pe Riserya, dar dacă spunea asta probabil că lumea s-ar fi gândit că tripleții nu sunt de fapt ai lui Daemon, ci ai lui, așa că pentru binele lor, nu trebuia să spună nimic. Sora lui îl privea cum va fi ucis, iar el spera că într-o zi fiii lui o să-l răzbune și o să ia Tronul de Fier, că Riserya și Daemon o să-i îndrume, iar iubita lui să fie fericită, să-și trăiască viața. Măcar acum se gândea mai mult la fericirea altcuiva decât la a lui...

  - O coroană pentru rege! a zis Khal Drogo și i-a turnat aurul topit pe cap.

  Ardea și durea îngrozitor, a urlat de durere, apoi s-a gândit la iubita lui, Riserya, și a început să nu mai simtă nimic și totul a devenit negru...