The black dragons

Daemon

  

   - Naelys se apropie. Nu mai pot rămâne aici, îmi va simți prezența! îi zisă Aaravos lui Daemon.

  - Care e treaba cu tine și Naelys? îl întreabă Daemon.

  - E...complicat. Este o poveste lungă, nu am timp de asta...îi zisă acesta, iar brusc îi simți prezența dispărând.

  Nu-i plăcea cum îl făcea Aaravos să fie, cum se comporta cu copiii lui când acesta îl controla, dar fără puterea lui, ar fi avut mult mai multe victime umane în încercarea de a cuceri Dragonstone.

  Sunt doar o marionetă pentru Naelys și Aaravos, pentru Zeița cu Cinci Fețe, poate chiar și pentru bunica mea... Măcar eu nu sunt atât de prost să mă consider un jucător în acest joc de dominare a lumii, ca alții precum Cersei sau Daenerys...Daenerys...trebuie să mă duc la ea, înainte ca nepoții mei să se ocupe personal de ea.

  Daemon oftă și părăsi încăperea Mesei Pictate, mergând spre temnițe. Auzi voci din temnița lui Daenerys, și își dădu seama că tripleții și fiul lui erau acolo. Încă nu intră, se hotărî să rămână puțin să asculte.

  - Ce ar trebui să facem cu ea? întrebă Viserys.

  - Lăsați-o în seama mea! O să implore moartea. Va avea parte de o moarte de o mie de ori mai dureroasă ca a mamei, zisă Aegon.

  - Și să riscăm să fim considerați niște tirani? Nu, trebuie să fim mai fini...Ar fi ceva simbolic să moară de aceeași otravă ca a lui Drogo! propusă Aemon.

  - Nu! Unchiul Daemon are dreptate, va trebui să facem un proces, dar mă voi asigura că va fi găsită vinovată. Și cel care e cel mai îndreptățit să o ucidă consider că e Balerion! adauga Daem.

  - Eu sunt Daenerys Stormborn, The Unburnt! Focul nu poate ucide un dragon!

  - Dar tu nu ești dragon, ești om...îi răspunsă nepotul lui, Daemon, absent.

  - Ajunge! zisă Daemon intrând în temniță. Lăsați-mă singur cu mătușa voastră! le zisă el, stând în fața ei, luând o poziție fermă.

  Băieții îl priviră cu neîncredere, dar se conformară și plecară.

  Daemon se lăsă jos, pe piatra rece a temniței, ca să fie la nivelul lui Daenerys.

  - Ești fericită ce ai făcut? o întrebă el oftând. Ai fi putut fi regină în Essos, ai fi avut o viață minunată, dar tu ai venit aici și ai ucis o persoană nevinovată, care te-ar fi primit cu brațele deschise. Și uite unde ai ajuns...

  - Nevinovată? Riserya nu era nevinovată, l-a ucis pe sotul meu, Drogo! raspunsa Daenerys revoltată.

  - Greșit, eu l-am ucis pe soțul tău, Drogo! îi răspunsă Daemon, zâmbind amar în timp ce Daenerys îl privea uimită, tăcută. Eu l-am ucis pe Drogo, ca răzbunare că tu l-ai ucis pe Viserys al Riseryei. Vezi tu, eu am rămas văduv de la 17 ani...E traumatizant...să-ți vezi la o vârstă așa fragedă proaspăta soție pe patul de lăuzie, murind după ce ți-a născut copiii. Nu trece zi în care să nu mă gândesc la Laena, în care să nu-mi fie dor de ea. Nu am vrut ca sora mea să treacă prin durerea asta, deși nu-l suportam pe Viserys. Sincer, și eu aș fi vrut să-l omor de multe ori pe fratele tău, dar după ce a murit Laena, m-am gândit că Riserya nu ar suporta la fel de bine o asemenea pierdere...și am avut dreptate. Poate că ar fi trebuit să o ascult. Eu îi propusesem să ne răzbunăm, dar ea a refuzat. Vezi tu, Ris vă știa, și știa că ai avut motive întemeiate să-ți lași fratele să moară. Cred și eu asta, dar ura mea în momentul acela pentru cel care mi-a făcut sora să sufere, era prea mare. Așa că eu am angajat-o pe Mirri Maz Dur ca să-l omoare pe Drogo, eu i-am dat otrava, eu am fost... Atunci nu aș fi crezut că răzbunarea mea va duce la un lanț vicios al răzbunărilor...Dacă aș fi știut că Riserya va muri, nu aș mai fi facut-o, jur! Mi-am urât toată viața sora pentru că am crezut că mama noastră a murit la nașterea ei, când de fapt mama noastră a murit ca să mă salveze pe mine. Am aflat de curând...Nici măcar nu am apucat să-mi cer iertare de la ea, că ai ucis-o...povesti Daemon cu lacrimi în ochi. Mi-am pierdut mama, mi-am pierdut soția, mi-am pierdut sora...nu mai vreau să pierd pe nimeni drag. Și presupun că nici tu...