The black dragons

Riserya

    - De ce nu mi-ai spus? M-ai fi putut învăța să mă controlez, să-mi stăpânesc puterile! zisă ea oftând.

  - Ba nu, nu aș fi putut... Tu ești unul dintre acele cazuri de 1 la 100. Tu nu ești chiar ca mine, ești altceva...

  - De unde știi asta?

  - Este o carte pe care o moștenim din generație în generație...

  - Aaa! Acum există și o carte? îl întrerupsă ea, iar Daemon o privi urât. Bine...tac! Continuă...

  - Bunica noastră, Xiaena, nu era o Blackfyre, sau o fată dintr-o familie importantă din Tyrosh, cum zic unii. Era o Miretoma. În timp ce Targaryenii erau o familie de importanță medie în Valyria, familia Miretoma era una dintre cele mai importante. Erau niște vrăjitori foarte puternici, iar din două în două generații, de la bunic la nepot, primul născut din generația respectivă posedă toate cele cinci haruri. Miretoma vine din valyriană de la mirre tōma care se traduce ca "toate cinci".

  - Deci de aceea tu ai cele cinci haruri, pentru că ești primul născut din generația noastră și ești nepotul Xiaenei... Dar eu de ce am cinci?

  - Aparent mai e o regulă...Dacă cineva din aceeași generație se naște în aceeași zi cu primul născut, are tot cinci haruri, dar și de două ori mai multă nebunie. Faptul că ești născută în aceeași zi cu mine, ai luat o parte din intensitatea puterilor mele și odată cu ele și nebunia pe care trebuia să mi-o aducă acestea. Ești un copil umbră, Ris. Niciodată nu te vei controla complet odată ce ai rupt vraja ce-ți lega blestemul. Ești un portal între lumea morților și a viilor, ești foarte vulnerabilă. De vreme ce ai aflat despre asta, îți voi împrumuta cartea. Are și un arbore genealogic. Se pare că există mulți Miretoma, dar noi suntem pe ramura cea mai pură, pe linia principală de descendență. De aceea tata voia să ne căsătorească unul cu altul. Xiaena a fost ultima Miretoma pură, născută din doi Miretoma, iar noi având amândoi cinci haruri, s-ar fi gândit că vom readuce puterile celor din familia Miretoma la gloria de demult.

  - Cum adică mai sunt și alții?

  - Fiecare, înafară de cei cu cinci haruri, are dreptul să aleagă: rămâi un Miretoma, îți păstrezi puterile și te căsătorești cu cea mai apropiată rudă, sau renunți la puteri și la nume și ești liber să fi cu cine vrei. Dacă un Miretoma ar avea descendenți cu un om normal, fără să-și lege puterile, nu toți descendenții le-ar putea controla cum trebuie și la unii ar exista șanse de a deveni nebuni. Targaryenii au vise dragon, pentru că în urmă cu sute de ani, când încă exista Valyria, o Miretoma cu harul oracolului s-a căsătorit cu un Targaryen, iar pentru că nu-și legase harul, unii Targaryeni au înnebunit. Targaryenii și Blackfyreii sunt rude îndepărtate cu cei din familia Miretoma. Mirren, spre exemplu, se pare că sunt rude cu noi.

  - Lucien? întrebă Riserya uimită.

  - Da! În carte scrie că Xiaena a avut o soră mai mică, Vissena, care s-a îndrăgostit de un nordic, așa că a renunțat la harul războiului și la nume, luându-și numele de Mirren și legându-și harul.

- Deci Lucien era de fapt vărul nostru?

  - Așa se pare, și era un războinic atât de bun datorită Vissenei. Scrie că a fost cea mai puternică războinică ce a fost văzută vreodată, putând doborî cetăți doar cu puterea minții, fiind în stare să ucidă 10 000 de soldați cu propriile lor arme în mai puțin de jumătate de oră. Un har așa puternic, o risipă să legi așa ceva... Unele lucruri trebuie să le vezi cu ochii tăi. Într-o zi te voi duce în trecut, să vezi anumite lucruri, dar nu azi. Du-te și odihnește-te! Mâine am iar audiențe și aș vrea să participi și tu, ca pe vremuri...zisă el zâmbind amar și o bătu pe umăr, apoi plecă.

  Ca pe vremuri...Niciodată nu va mai fi ca pe vremuri...Nu cât timp femeia asta, Krista, e aici...Nu cât timp Lucien e mort... gândi ea și se dusă la Madrigal și Rohanne, căreia îi lăsă un inel ca al fraților ei, înainte să se ducă să se culce.

În ziua următoare, Madrigal venise să o ajute să se pregătească. Îi pregătise o rochie neagră, cu broderii roșii și îi împletea părul, în modul ei preferat.

  - Mi-a fost dor de voi toți, Mady! zisă Riserya zâmbind.

  - Abia aștept să ai puțin timp liber ca să-mi spui cum a fost în Westeros! zisă Madrigal împletind-o cu grijă.

  - Vom avea timp să ne povestim tot, dar...pentru început...Vreau să știu care e treaba cu Krista asta, care pare a fi sora mea? întrebă ea, iar Madrigal rămasă blocată, oprindu-se preț de câteva secunde.

  - Ris...nu știu ce să zic...a apărut brusc, de nicăieri, într-o audiență, iar fiul tău a confirmat că e sora voastră, cu fix 9 luni mai mică decât tine.

- Și care e treaba dintre ea și Daemon?

  - ...Inițial, fratele tău a fost distant cu ea...Dar în urmă cu câteva seri, am văzut-o intrând în dormitorul lui. Nu știu dacă...

  - E ok, îți mulțumesc! zisă Riserya oftând și se dusă spre sala de audiență.

  Intră în sala mare, slab luminată, și se așeză pe tronul de lângă cel al fratelui ei. Daemon o privi zâmbind ușor, și anunță deschiderea audienței.

  Ea si cu fratele ei stăteau pe tronurile lor de câteva ore. Era deja tarziu, iar Riserya se plictisise de toate problemele neimportante de genul: "Vecinu' mi-a furat pisica!".

  - Zi-le celorlalți să vină mâine, am ascultat destule probleme pe ziua de azi! zisa Daemon la fel de plictisit ca ea.

  - My lord, mai e o singura persoană. Spune că are ceva important de zis.

  - Mai trebuie să vină cineva? întrebă Ris plictisită.

  - Pofteste-l înăuntru! zisă Daemon oftând.

  În sală întră un tânăr cavaler, cam de aceeași vârstă cu ei. Avea părul nisipiu și ochii căprui. Riseryei i se părea familiar, de parcă l-ar știi de undeva. Avea două teci cu săbii, câte una în dreptul fiecărei mâini.

  - Regele meu! Prințesă Riserya! zisă cavalerul îngenunchiând în fața lor.

  - Cum te numești și ce problemă ai, Ser? îl întrebă Daemon politicos, analizându-l la fel de atent ca sora sa.

  - Daemon...Ris...Au trecut atâți ani... Eu încă vă recunosc, și probabil și voi pe mine într-o oarecare măsură, dar având în vedere circumstanțele în care ne-am despărțit, nu mă miră faptul că nu mă recunoașteți, sau că nu vreți să o faceți! zisă cavalerul ridicându-se.

  - Cine te crezi să vi și să vorbești așa în fața fratelui meu! zisă Riserya încercând să pară autoritară, dar glasul ei era ușor tremurat.

  Nu se poate...nu poate fi el...E imposibil...

  Cavalerul își întoarsă privirea spre ea și îi zâmbi în colțul guri...cu același zâmbet pe care și-l amintea ea.

  - Sunt eu, Lucien Mirren!

  Nu aveti idee de când aștept să scriu capitolul ăsta! M-am gandit la momentul ăsta încă de când am pus capitolul 7, unde "l-am omorât" 😂😂😂❤❤❤