The black dragons

Daemon

  

    În timp ce Daemon vorbea și râdea cu Laena se întreba dacă și sora lui se înțelege la fel de bine cu Lacus. Pe Lucien nu-l mai văzuse de când plecase cu Laena, spera să fie cu ochii pe sora lui.

   - Se spune că oul de dragon al Casei Blackfyre ar fi scos pui în pătuțul surorii tale. E adevărat? îl întrebă Laena curioasă.

  - Da, se pare că ea a fost mai norocoasă, zise Daemon zâmbind amar.

  - Deci voi aveți ultimul dragon? E aici? Pot să-l văd?

  - Mi-ar plăcea să ți-l arăt pe Balerion, dar vezi tu, acesta nu lasă pe nimeni să se apropie de el fără sora mea, mai ales pe mine, zice Daemon râzând.

  - Daemon...e adevărat că...? încercă Laena să întrebe, dar îi era frică să rostească cuvintele, însă Daemon știa exact la ce se referea.

  - Că am încercat să-mi omor sora? Da, așa e, am încercat asta de mai multe ori, zise pe un ton sec în timp ce privea în gol.

  - De...de ce?

 - O urăsc! zise el încercând să pară convingător.

   Laena îi puse mâna pe umăr și oftă zgomotos înainte să înceapă să vorbească:

  - Eu nu cred că o urăști. Ești un băiat bun, sora ta este și ea o fată bună, nu încerca să negi asta, mi-am dat seama. Nu te văd să-ți urăști propria soră pentru...acel incident nefericit de la nașterea ei. Nu ești genul care să poarte ranchiună oarbă.

  - De unde știi tu ce gen de om sunt? zise el făcând o grimasă.

  - Eu citesc ușor oamenii, îi zise ea zâmbind și îl pupă pe obraz, făcându-l să roșească puțin.

  - Știi, sunt logodit cu sora mea, zise acesta trist.

  - A fost doar un sărut pe obraz, sunt sigură că Riserya nu mă va strânge de gât pentru asta, zise ea râzând ușor. Că veni vorba de sora ta, hai să mergem să o căutăm, aș vrea să-mi arate dragonul ei și să vorbesc și cu ea.

  Cei doi se dusără să o caute pe Riserya și au rămas surprinși să o găsească în grădini în compania Rhaenyrei, nu a lui Lacus. Daemon îl văzu pe Lucien nu foarte departe, fiind cu ochii pe sora lui. Îi plăcea că o proteja, chiar și atunci când o proteja de el. 

  - Mamă? Ce cauți tu aici? Unde e Lacus? o întrebă Laena când ajunsără lângă ele.

  - Il știi pe fratele tău, e mai timid. Dacă nu a preferat compania Riseryei, am zis să îl las singur cu nobilii și discuțiile lor plictisitoare, îi zise Rhaenyra.

  - Soră, ai vrea să le arăți Laenei și Rhaenyrei pe Balerion? o întrebă Daemon pe un ton superior.

  - Dacă vor, nu văd de ce nu? zise Riserya zâmbindu-i fals fratelui ei.

  Toți se îndreptară spre o zonă izolată a grădinii, un câmp deschis amenajat de arhonte special pentru Balerion. Se pare că acesta era acolo. Acum, de când e liber, vine acasă doar seara să se odihnească sau cand îi e foame. Odată ce auzi sunete de pași, dragonul își îndreptă capul spre ei. Când o văzu pe Riserya se ridică și își lipi ușor capul de ea. După ce o văzu și pe Rhaenyra mârâi ușor iritat, semn că nu o place.

  - Ce mare și frumos e! Pot să îl ating? întrebă Laena.

  - Vino lângă mine și dacă nu te mârâie înseamnă că te acceptă și poți.

Laena veni lângă Riserya și după ce dragonul o privi și o mirosi puțin, o lăsă să-l mângâie. Față de ce a citit despre alți dragoni, Balerion era chiar un dragon foarte blând. Daemon nu a citit nicăieri despre un dragon atât de îmblânzit încât să înțeleagă tot ce îi spune stăpânul său și să facă în tocmai. Poate era și datorită legăturii puternice dintre el și Riserya. Aceasta de multe ori îi spunea "fratele meu geamăn închis în corpul unui dragon", iar de când era mică vorbea cu el de parcă era o persoană, seara îi citea povești și nu-l lăsa să mănânce altceva decât ceea ce-i dădea ea. La început lui Daemon i se părea penibil, dar acum realizează că aceste lucruri "penibile" au format o legătură așa puternică.

   - Cred că e uimitor să ai un dragon, îi zisă Laena Riseryei zâmbind.

  - Așa e, dar e și foarte costisitor, asta dacă nu vrei să apară probleme. Nu-l las să-și vâneze singur prada, pentru că ar putea mânca animalele oamenilor, așa că trebuie să-l hrănim noi și un dragon de dimensiunea lui mănâncă foarte mult, îi zice Riserya în timp ce-l mângâie.

   - Dar sigur merită. Vă poate proteja de dușmani, puteți călători mai repede.

   - Da, asta așa e.

   Riserya a dus-o pe Rhaenyra înapoi în sala de oaspeți și i-a lăsat pe Daemon și Laena singuri.

   - Sora ta e foarte drăguță.

  - Doar supăr-o și îți vei schimba părerea, zise el râzând.

  - Sunt invidioasă pe ea.

  - De ce?

  - Păi este prințesa de drept, este frumoasă și inteligentă, are un dragon și este logodită cu un băiat la fel de frumos și inteligent ca ea, care într-o bună zi va deveni un rege bun. Cine n-ar vrea să fie în locul ei? zise ea visătoare.

   - Ea. Ea nu-și dorește asta. Nu vrea să se căsătorească cu propriul ei frate și nici eu cu ea.

   - Ce păcat...

   - Dar tu? Sunt sigur că ești logodită cu vreun fiu de lord important, îi zise Daemon zâmbind amar.

   - De fapt, mama mi-a zis că noi am venit aici ca să discute despre logodna lui Lacus cu Riserya și a ta cu mine, zise ea rușinată. Nu cred că știa că ești deja logidit cu sora ta. O să fie foarte dezamăgită, chicoti Laena.

  - Să nu o lași pe mama ta să te logidească cu altcineva, murmură el.

  - De ce nu?

   - Pentru că voi face cumva să nu mă căsătoresc cu sora mea și atunci te voi putea face pe tine regina mea, îi zise el zâmbind și îi luă mâinile într-ale lui.

  Laena îi zâmbi lui Daemon și își unii ușor buzele cu ale lui.

   - Promit că nu o voi lăsa să mă logodească cu altcineva, regele meu, îi zise ea zâmbind angelic.