The black dragons

Riserya

  
   Riserya era pe plajă și stătea jos pe nisipul umed, privind marea, când auzi sunete de pași în spatele ei și se întoarsă. Lucien veni spre ea zâmbind.

  E atât de schimbat...Numai zâmbetul lui a rămas același...zâmbetul lui și iubirea pe care mi-o poartă...

  Acest gând o făcu să zâmbească, dar zâmbetul îi dispăru odată cu sentimentul de vinovăție pe care-l simțea. Încă avea impresia că îl înșală pe Viserys...

  - Ris, îmi făceam griji pentru tine. Ești bine? o întrebă așezându-se lângă ea.

  - Nu chiar...Lucien, te iubesc...Dar nu pot fi cu tine. Copiii nu sunt ai lui Daemon. Cel puțin tripleții... Sunt fiii lui Viserys Targaryen. Am fost soția lui, am trei copii cu el. Știu că e mort, dar tot mă simt de parcă l-aș înșela.

  Lucien stătea și privea în gol...nu părea confuz, nu părea uimit, nu părea furios că a fost căsătorită cu inamicul familiei ei și că are trei copiii cu el. Nu părea trist că l-a refuzat. Doar stătea și privea în gol gânditor, apoi se întoarsă spre ea și o privii în ochi serios.

  - Parcă Viserys ți-a zis să fi fericită, să-ți găsești pe altcineva. Chiar nu ai de gând să-i asculți ultimul sfat? Te iubește cu adevărat, la fel ca mine, și vrea să fi fericită.

  - Stai...tu de unde știi asta? Nu am spus nimănui...

  - Lucien, mă poți lăsa puțin singur cu sora mea? auzi vocea lui Daemon din spatele lor.

  Lucien se ridică fără să spună nimic și plecă, iar Daemon veni și se așeză în locul lui.

  Riserya abia acum observase cât de mult crescuse părul fratelui ei, acum depășindu-i umerii. Briza mării îi sufla părul auriu-argintiu și îl făcea să arate ca un adevărat prinț ce ar frânge inimile domnițelor...și chiar ar fi dacă Casa Blackfyre nu ar fi privită ca niște bastarzi...

  - Vreau să-ți arăt ceva...zisă el privind marea și îi întinsă mâna.

  Riserya îi apucă mâna, iar cum i-o cuprinsă, se afla în alt loc. Erau într-o încăpere necunoscută, iar o femeie blondă era pe patul de naștere, chinuindu-se să aducă pe lume un copil, ajutată de încă trei, una dintre ele fiind mai în vârstă și având trăsături valyriene.

  - Unde suntem? întrebă Riserya confuză.

  Niciuna dintre femei nu părea să-i observe...

  - Suntem în ziua în care s-a născut bunica noastră, Xiaena Miretoma, zisă Daemon serios.

  Femeia născu o fetiță, iar chiar în clipa aceea femeia mai în vârstă care o ajuta căzu la pământ fără suflare.

  - Ce se întâmplă? De ce a murit? De ce nu o ajută nimeni? întrebă Riserya panicată.

  - Ea era bunica Xiaenei, Laenora. Puterile noastre nu apar pur și simplu, sunt o energie ce se transmite de la bunici la nepoți, iar dacă cel cu cinci haruri nu a murit până atunci, moare în ziua în care se naște primul nepot din generație, iar astfel puterea lui trece mai departe. Și bunica noastră a murit ajutând-o pe mama să mă nască. În Xiaena mereu va fi o parte din Laenora, în mine va fi mereu o parte din Xiaena, iar în primul nepot din generația noastră mereu va fi o parte din mine. Astfel, toți cei care posedă cele cinci haruri într-un fel sunt nemuritori. Reîncarnându-se mereu și mereu...

   Femeia de pe patul de lăuzie începu să țipe de durere.

  - Nuuu! Opriți-o! Nu o lăsați să se nască! strigă ea strângându-și picioarele.

  - Dacă nu scoatem copilul acum, ar putea muri! zisă o femeie.

  - Trebuie să mai reziste o oră! zisă femeia plângând.

  - Acum ce se întâmplă? întrebă Riserya confuză.

  - Vissena...Dacă se naște în aceeași zi cu Xiaena...

  - Va fi blestemată, ca mine...

  - Exact...de aceea mama lor s-a chinuit până la miezul nopții, doar ca să nu-și nască fiica blestemată...zisă Daemon și o luă pe Ris de mână, acum ajungând în altă parte.

  De data aceasta erau în altă cameră, iar un băiat în vârstă de 11-12 ani, cu trăsături ce-i aducea aminte de fiii ei, doar că avea un ochi violet și unul negru, stătea pe pervazul unei ferestre, în timp ce în tocul ușii stătea o fată în jur de 14-15 ani, ce părea a fi Xiaena.

  - Aenar, te rog dă-te jos de acolo. Nu face ceva nebunesc, te rog!

  - Nu, Xi! Am văzut! Am văzut că dacă eu nu mor, tu nu vei fi cu cel care are sânge regal!

  - Nu îmi pasă de visele tale, sunt doar vise! Dă-te jos de acolo până nu cazi! Nu înțelegi? Noi trei: eu, Vissena, tu, suntem ultimii Miretoma și trebuie să ducem sângele pur mai departe. Așa trebuie, așa e de sute de ani, poate chiar mii! zisă Xiaena apropiindu-se cu pași înceți de băiatul de la fereastră.

  - NU TE APROPIA! strigă el arătând ca un nebun. VISELE MELE NU SUNT DOAR VISE, SUNT VIZIUNI! TU VEI DEVENI UN DRAGON NEGRU, NU VA MAI EXISTA NICIUN MIRETOMA, TE VEI UNII CU UN BLACKFYRE ȘI AȘA LEUL VA CĂDEA ȘI DRAGONUL ÎȘI VA RELUA LOCUL!

  - Dar nu e niciun leu pe tron, dragonii sunt pe tron. Dragonii roșii, Casa Targaryen.

  - Trebuie să devi Blackfyre, surioară, nu Miretoma! zisă băiatul lăsându-se pe spate și căzu în gol, în timp ce sora lui striga disperată.

  Fugi la fereastră și își ridică mâinile, de parcă ar fi încercat să-i oprească , căderea cu harul războiului, dar era prea târziu...băiatul zăcea mort pe jos în timp ce sora lui plângea cu suspine.

  Vissena veni în camera și o luă pe Xiaena în brațe.

  - Dacă aș fi fost o războinică la fel de bună ca tine, l-aș fi putut salva... suspină ea. De mâine nu mă mai axez pe harurile bune, ca cel de elemental și naturalist, ci vreau să îmi stăpânesc mai bine harul războiului, ca să-i pot proteja pe cei dragi. Vreau să mă înveți tot ce știi, Vissena, zisă strângând-o mai tare în brațe, iar încet, încet, totul începea să se vadă în ceață, până ce Daemon și Riserya erau iar pe plajă.

  - Ai înțeles ce s-a întâmplat? o întrebă Daemon.

  - Nu prea...

  - Ca și Targaryenii, cei din familia Miretoma se căsătoreau frate cu soră pentru a menține sângele harurilor pur, dar fratele mai mic al celor două, Aenar, era un oracol ce a avut o viziune. Susținea că nu el trebuia să fie cu Xiaena, ci Daemon Blackfyre, bunicul nostru.

  - Dar totuși...de ce s-a sinucis? Nu putea pur și simplu să nu fie cu ea?

  - Era nebun...Ai observat că avea un ochi negru și unul violet, nu? El nu avea doar harul oracolului, ci și al războiului. Avea blestemul legiunii și purta cu el cele mai dure haruri...Sunt mult mai multe de văzut. Lucruri care s-au întâmplat după asta, lucruri care s-au întâmplat până să ne naștem noi și lucruri care s-au întâmplat acum mii de ani, dar ajunge pentru azi, zisă Daemon ridicându-se și plecă, lăsând-o pe Riserya singură să reflecteze la cele văzute...