The black dragons

Riserya

 
  
   Au trecut câteva zile de la ziua lordului, dar Rhaenyra și copiii ei au mai rămas. Daemon și Laena erau cam apropiați și asta o liniștea pe Riserya, pentru că acum Daemon ca să-și petreaca timpul cu Laena nu numai că nu se mai antrena atât de mult cu Lucien, dar nici de ea nu se mai lua. Asta le dădea ocazia lui Lucien și Riserya să se antreneze mai mult împreună.

Acum erau într-o zonă mai izolată a grădinilor, unde nu puteau fi văzuți, și se antrenau. Lucien o învață cum să se lupte cu două săbii. El încearcă să o lovească cu săbiile lui, dar Riserya se apără de fiecare lovitură.

- E foarte bine, dar ține mâinile mai relaxate. Dacă le ți prea încordate o să obosești mai repede, zise în timp ce lovea cu săbiile.

- Mai ușor, nu o să mai fac față, zice ea râzând.

- Exact asta și vrea dușmanul tău, îi zise el și lovi cu una dintre săbii spre capul ei, aceasta reușind să o blocheze cu ambele ei săbii. Lucien a profitat de această greșeală și cu sabia liberă o lovi în gleznă. Nu-și dădu seama cât de tare dăduse de fapt, decât atunci când Riserya căzu din picioare.

- Scuze, nu am vrut să dau așa tare! Ești bine? întrebă întinzându-i mâna să o ridice.

Aceasta îi apucă mâna, dar trasă cu putere, reușind să-l doboare jos. Se pusă peste el să-l imobilizeze și îi pusă o sabie la gât.

- Nu e bine să-ți ajuți dușmanul, zise ea zâmbind malefic.

- Vrei să jucăm murdar? Atunci așa să fie, zise zâmbind la rândul său malefic.

Lucien o lovi cu genunchiul în burtă, nu prea tare, doar cât aceasta să-și piardă concentrarea. O pusă la pământ și îi luă sabia, acum el fiind peste ea cu sabia la gâtul ei.

- Nu-i corect! Ai trișat! se văicări ea.

- În dragoste și război nu există reguli ca să pot trișa, îi zise el zâmbind învingător și se apropie de fața ei.

- Bine...cred că ar trebui să revenim la antrenament, zise ea roșind ușor și își întoarse privirea.

- Ar trebui...zise și buzele lui le atinsără pe ale ei apăsat, pentru câteva secunde bune.

Lucien se ridică și îi întinse mâna să o ajute și pe ea să se ridice, apoi continuară ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, dar amandoi știau că acum totul s-a schimbat.

După-amiază, Riserya este chemată de urgență de tatăl ei în grădini. Când ajunge acolo, o vede pe Rhaenyra și mai mulți oameni strânși în cerc. Daemon era ținut de unul dintre străjeri în timp ce se zbătea. Când o văzu, o privi cu ură, de parcă ar fi vrut să o omoare chiar acolo, chiar atunci:

- Ce ai făcut? CE AI FĂCUT? țipă acesta nervos la ea în timp ce se zbătea să scape.

Riserya nu înțelegea ce se întâmplă, până când a văzut de ce erau toți strânși acolo: era departe de ei, abia își dădu seama cine era acolo... părea să fie Lucien, legat în lanțuri și la gură în timp ce...plângea? În viața ei nu-l văzuse vreodată plângând.

Tatăl ei îi dădu o sabie lui Joseph Mirren, tatăl lui Lucien:

- Fă-o! îi ordonă Aenar nervos.

- Lordul meu, ne știm de mult timp, suntem prieteni de când eram copii. Te implor, iartă-l pe fiul meu. Bate-l, exilează-l, trimite-l și în Rondul de Noapte dacă vrei, dar te implor, nu-l ucide.

- Fă-o tu sau îl omor eu într-un mod mai lung și mai dureros, îi zisă lordul nervos.

- Aenar, ești prea crud. Și tu ești tată, în plus băiatul e un copil, nu-l poți ucide doar că ți-a sărutat fiica, interveni Rhaenyra.

- Tu taci și nu te băga! Zi mersi că nu i-am pus să o omoare și pe fiica ta! țipă el.

- Nu, tată, te implor! Nu face asta! Promit că voi face tot ce-mi ceri, doar nu-l ucide! strigă Riserya aproape plângând.

- Îți promit că mă voi căsători cu sora mea fără să mai comentez dacă nu-l ucizi pe Lucien! țipă Daemon.

Băiatul plângea și se uita confuz în stânga și-n dreapta.

- Am decis deja! Asta vă va fi învățătură de minte. Joseph, fă-o! ordonă Aenar.

Când Joseph se dusă trist spre băiat ca să-l omoare, Riserya vru să fugă să-l oprească, dar un străjer o prinsă și nu o lăsă să se apropie. Și ea și Daemon se zbăteau și țipau, sperând ca acest coșmar să se oprească. Până și Rhaeyra îl imploră pe Aenar să oprească toate astea, că exagerează, dar nu asculta de nimeni. Ambii frați vrură să-și întoarcă privirea, dar fură obligați să privească totul. Băiatul îl privi pe Joseph cu lacrimi în ochi, iar acesta își întoarsă capul și îi înfipse sabia în inimă. Din gaura din piept curgea sânge încontinuu. Acestuia îi mai căzură câteva lacrimi din ochi înainte să se prăbușească fără suflare. Daemon țipă nervos și se zbătea, în timp ce Riserya plângea în suspine. Tatal ei se dusă nervos la aceasta și îi dădu o palmă:

- Ești o Blackfyre, ești o prințesă! Ești un dragon! Noi nu plângem, nu în public! țipă el nervos.

Se lăsă o liniște profundă, până și Daemon tăcu. Nimeni nu se aștepta ca Aenar să o lovească, nici măcar ea. O iubea pe Riserya mai mult ca orice pe lumea asta și niciodată până acum nu o lovise. Riserya rămasă blocată, nici nu știa cum să mai reacționeze.

Doi oameni luară cadavrul de acolo, cine știe unde îl duceau. Nu a lăsat-o nici măcar să se apropie de el, nici măcar să-i vorbească. L-au ținut legat la gură ca să nu-i audă vocea... L-a văzut plângând... Niciodată Lucien nu plânsese până acum... Ce a făcut? Ce i-a făcut lui Lucien? Acum era mort...și numai din cauza ei...

Joseph își lăsă armura de cavaler și sabia în fața lui Aenar:

- De azi nu mai ești lordul meu, îi zisă acesta nervos.

- Iar tu de azi ești exilat în Westeros, îi zisă Aenar.

Rhaenyra se dusă nervoasă la fratele ei:

- Cum ai putut face așa ceva? Ești nebun? În ritmul ăsta o să-ți nenorocești copiii! îi zisă aceasta nervoasă.

- Cine te crezi tu să-mi zici cum să-mi cresc copiii? Zi mersi că nu am pus să fie omorâtă și Laena.

- Uitasem cât de crud ești... Tu nu mai ești fratele meu, ești dușmanul meu, îi zisă Rhaenyra și plecă nervoasă.

Riserya și Daemon fură duși fiecare în camerele lui. În ziua următoare, când se trezisără, atât Joseph Mirren cât și Rhaenyra cu copiii ei plecaseră deja. Au rămas doar ei doi și tatăl lor...

Nu mă omorâți vă rog! 😂😂 Și mie mi-a fost greu să scriu acest capitol, dar nu am avut de ales. Altă cale mai bună nu am găsit. Dacă Lucien ar fi fost prin preajmă, Riserya ar fi rămas cu el.