The black dragons

Lucien

 
   Au trecut câteva săptămâni de când au venit în Tyrosh și în fiecare zi tatăl său și lordul Aenar, tatăl lui Daemon, îi punea pe cei doi să se lupte din ce in ce mai mult, ba chiar de o săptămână i-au pus să înlocuiască săbiile de lemn cu unele adevărate.

Nu înțeleg de ce cei doi grăbesc lucrurile așa de mult. Daemon are 8 ani jumate, iar eu în câteva luni voi face 10. Majoritatea băieților se luptă cu săbi adevărate după 10-11 ani.

Pentru Lucien devenea din ce în ce mai obositor să se lupte cu Daemon, pentru că pe zi ce trece acesta începea să-i citească mișcările și devenea din ce în ce mai bun, desigur, și el evolua în luptă, dar nu la fel de rapid cum o făcea Daemon.

Ba mai mult, în timpul său liber o antrena și pe Riserya în secret. O lady nu ar trebui să se lupte, dar nu a putut-o refuza, iar tatăl ei cel crud probabil că dacă ar afla că ea vrea să învețe să se lupte, ar pune-o să se antreneze cu Daemon, și nu ar putea lăsa asta să se întâmple, pentru că Daemon ar răni-o cu prima ocazie.

Acum se îndrepta spre camera ei cu două săbii de lemn ascunse sub robă. A reușit să-i convingă pe paznici să-l lase să intre. Daemon nu avea străjeri la ușa sa niciodată, dar Riserya îi avea ca să o apere de fratele său. Acesta a încercat de mai multe ori să o ucidă: să-i pună o pernă pe față în somn, să o strângă de gât, să-i ascundă vipere în pat, să o otrăvească, niciuna din astea nu a funcționat.

Cu restul lumii Daemon era bun, amabil, prietenos, uneori și milos, dar nu și cu sora sa, chiar o ura, și toți știau asta.

Lumea a început să-l vadă ca pe un monstru pentru că e atât de rău cu ea, iar aceasta mereu e bună cu el... Sau cel puțin așa e în public...În realitate, nici ea nu e o sfântă.

Micul lord i-a spus odată lui Lucien că Riserya e adevăratul monstru, că se comportă frumos cu el în public ca lumea să-l urască, dar când sunt singuri e mai rea ca el. I-a spus că ideea cu viperele în pat a luat-o de la ea, că ea îi făcuse prima dată asta. Nimeni nu-l credea, toți ziceau că e nebun, dar Lucien îl credea.

  Întradevăr, și Riserya e un monstru, dar e un monstru dulce, frumos și viclean.

- Ce ți-a luat atât? l-a întrebat aceasta zâmbind.

Zâmbetul ei... nu putea să nu zâmbească și el când o vedea pe ea zâmbind.

- A trebuit să caut o sabie mai ușoară pentru tine, my lady, zise el făcând o plecăciune.

- Dacă-mi mai zici vreodată "my lady" sau te mai pleci în fața mea am să-ți tai capul, zise ea mijindu-și ochii și încercând să pară serioasă.

- Ba nu, nu o să o faci, zise el râzând și îi aruncă sabia de lemn.

Riserya o prinse și începu să o analizeze:

- Și de unde știi, mă rog, că nu voi face asta? întrebă ea punându-i vârful sabiei de lemn la gât.

- În primul rând, nicicând nu vei fi o luptătoare mai bună ca mine. La fel de bună, poate, dar niciodată mai bună, pentru că eu sunt cel mai bun, zise pe un ton arogant și dintr-o mișcare atât de rapidă, îi lovi sabia de lemn cu a lui și o făcu să zboare în celălalt capăt al camerei. În al doilea rând, aveai o sabie de lemn, iar acum ești și dezarmată, zise el punându-i sabia sa la gâtul ei și zâmbi învingător. Și nu în ultimul rând, știi și tu că ai nevoie de mine în viață. Cine te va mai învăța să te lupți și îl va împiedica pe Daemon să te ucidă în ziua în care va ajunge lord?

- Ai dreptate, zise fata ridicând mâinile în semn de predare, iar Lucien îi luă sabia de la gât și se dusă să o aducă pe a ei. Totuși, dacă insiști, nu-ți voi mai spune "my lady", zise el zâmbind malefic.

- Dar cum? întrebă Ris.

- Te voi striga "prințesă Riserya", în fond, voi, Blackfyreii trebuia să stați pe Tronul de Fier, zise râzând și îi dădu sabia.

Într-un fel avea dreptate. Aegon al IV-lea i-a dat sabia Blackfyre fiului său bastard, Daemon Waters, nu lui Daeron. De atunci s-a numit Daemon Blackfyre, nu Waters. Mulți zic că asta ar fi fost un semn că regele îl voia pe Daemon ca succesor. În fond, mama lui Daemon, prințesa Daena, ar fi trebuit să fie regină. Mulți ziceau că de fapt Daeron nu ar fi fost fiul lui Aegon, ci că Regina Naerys l-ar fi făcut cu celălalt frate al ei, Aemon, Cavalerul Dragon, iar înainte să moară, Aegon și-a legitimat toți bastarzii. De aceea jumătate de regat l-a susținut pe Daemon în prima rebeliune Blackfyre.

- Nu poți să-mi spui doar Riserya? întrebă ea luând sabia și-și dădu ochii peste cap.

- Nu, pentru că atunci când te enervezi te lupți mai bine, zise încercând să o lovească cu sabia, dar aceasta pară lovitura. Bun, înveți repede.

- Să ghicesc, când te lupți cu Daemon îi spui cât de bună sunt și că nu sunt un monstru? întrebă aceasta încercând să-l lovească, dar acesta se feri.

- Înainte făceam asta, dar acum, de când ne luptăm cu săbii adevărate, mi-e teamă să nu mă taie, așa că nu mai vorbim de tine, zise lovind-o cu sabia peste glezne.

Riserya căzu, dar Lucien îi întinse mâna să o ajute să se ridice.

- Noi când ne vom lupta cu săbii adevărate?

- La cât de repede înveți, în maxim doi ani, dar vezi să nu afle Daemon că te antrenez, că altfel ne va omorî pe amândoi, zise Lucien râzând.

- Parcă erai cel mai bun, zise aceasta reușind să-l lovească cu sabia în umăr, dar el a lăsat-o intenționat.

  Fața lui Lucien probabil că se schimbă, pentru că ea îl întrebă imediat:

- Ți-e teamă că Daemon te va întrece, nu?

- Nu credeam că va învăța atât de repede... Și tu înveți la fel de repede ca el. Dar totuși, tot eu voi rămâne cel mai bun. Am arta războiul în sânge.

  - Ce e cu semnul acela? întrebă ea arătând spre semnul din maștere de pe umărul lui.

  - Semnul meu din naștere.

  - În formă de lanț legat? întrebă ea suspicioasă.

  - Lasă semnul meu din naștere și învață să te aperi, zisă lovind-o ușor cu sabia.

- Am încredere în tine că mă vei apăra de Daemon, îi zice aceasta zâmbind inocent.

  - După ce vă veți căsători, chiar dacă îl voi împiedica să te ucidă, nu-l voi putea opri din a te tortura...

- După ce va ajunge lord, Daemon va rupe logodna și voi putea să mă căsătoresc cu tine.

- Ris, dacă tatăl tău nu va muri curând și vă va căsători?

Riserya își lăsă capul în jos.

Îi vine să plângă, dar nu o va face, nu în fața mea...

- Hai să fugim, doar noi doi, să plecăm undeva departe unde nu ne va găsi nimeni. Îl vom lua și pe Balerion, ne va apăra și va vâna pentru noi, îi zise Lucien cu speranță în ochi.

- Lucien, știi foarte bine că tata ne va găsi oriunde am merge. Nu mă va lăsa, sunt moștenirea lui, fiica lui, stăpâna ultimului dragon, iar când ne va găsi, pe tine te va ucide, iar pe mine mă va obliga să mă căsătoresc cu fratele meu, zise ea cu voce tremurândă.

- Singura cale de scăpare pentru toți trei din acest Iad ar fi ca tatăl tău să moară cât mai repede, nu?

- Așa e...