The black dragons

Daemon Targaryen

 

   Balerion avea ochii violet, iar privirea lui clocotea de furie. O putea simți pe mama sa în el, dar predomina mai mult prezența lui Naelys.

  Balerion a încercat să scuipe foc și s-a izbit cu capul atât de tare de perete, încât și-a zdrobit jumătate de față...și odată cu ea și lanțurile.

  Îi acoperi pe băieți și începu să scuipe foc spre Nepătații care-l atacau.
  Dar nu era focul lui negru, ci flăcări violet, vrăjite, care au curprins încăperea, atingând doar soldații mătușii lor și îndepărtându-i dragonii. Flăcările acestea nu se stingeau deloc, până nu mistuiau tot, și ardeau tot ce atingeau.

  Balerion a topit restul lanțurilor cu flăcările lui și a răgit atât de amenințător și sălbatic, cu șiroaie de sânge negru curgându-i de pe față, încât ai fi zis că era un demon din Iad, nu un dragon.

  - We rise always and forever! a repetat Aegon rânjind cuvintele Casei Miretoma.

  Cu ultimele puteri i-a dat un cap în gură străjerului ce-l ținea și a sărit sus în aer, ca să-și aducă mâinile înlănțuite în față. Săritura l-a făcut să se încrunte de durere, dar a smuls cu viteză sulița străjerului rănit și a încercat să-i îndepărteze pe restul de lângă ei.

  - Fugiți! a strigat Aeg la ei, cu sânge curgându-i din picior și ținând piept câtorva Nepătați neatinși de flăcări.

  Balerion îl ataca nervos pe Drogon, mușcându-l cu stângăcie în încercarea de a-i smulge capul. Nu vedea decât cu-n ochi și avea jumătate de falcă zdrobită. Chiar și așa, Daemon a luat-o pe Shannara, și fără să stea pe gânduri a aruncat-o pe spatele dragonului. Nu aveau altă soluție decât să fugă de aici.

  - Prindeți-i! PRINDEȚI-I! DAR SĂ-I PRINDEȚI ÎN VIAȚĂ! ordona mătușa lor.

  Era un haos total: Balerion luptându-se cu Drogon, Viserion și Rhaegal îndepărtându-se speriați de dragonul posedat și turbat de mânie, Syrax și Sunryse care încercau să se elibereze, Shannara care urla de pe spatele lui Balerion că nu pleacă nicăieri fără Spring, Aegon încă luptând, deși era rănit grav, și implorându-l să-i elibereze dragonul înainte să plece ei, ca să distrugă tot înainte să moară, Aemon care plângea că el nu mai vrea să se apropie de niciun dragon în viața lui și mai bine moare decât să urce pe Balerion, oameni disperați cuprinși de flăcări violet, mătușa lor care urla ordine nervoasă.

  Haos...haos...haos...Ce ar trebui să fac acum?

  - Trebuie să plecăm! Haide, urcă pe Balerion! îl îndemnă Daemon pe fratele lui, dar Aemon se îndepărtă.

  - NU! Sunt monștri! Au mâncat-o pe mama! Nu mai vreau să văd dragoni în viața mea! Prefer să mor! începu el să plângă.

  Daemon îl zgâlțâi nervos pe Aemon și îi dădu două palme.

  - Taci din gură și urcă-te pe dragonul ăla dacă nu vrei să te omor eu! îl amenință, iar Aemon se supusă îngrozit.

  Syrax și Sunryse erau prea departe de el, și îl despărțea de ele un zid de foc. În schimb Spring era aproape și scăpase din lanțuri. Luă lupul străvechi și-l aruncă pe dragon, Shannara ajutând-o să se cațere până pe spate, lângă ea.

  După luă o suliță de pe jos și o înfipsă în ceafa celui cu care se lupta Aegon. Își apucă fratele de mână și-l târî spre Balerion.

  - Nuuu! Syrax! Nu pot pleca fără Syrax! strigă Aegon încercând să se smulgă din strânsoarea lui, dar Daemon nu-l lăsă.

  Am unul care fuge de dragoni și altul care nu se desparte de ei...