The black dragons

Daenerys

  Stătea singură, pe tronul din Piatra Dragonului, și se gândea la alegerile ei.

  Oare a fost corect că am omorât-o pe Riserya? Nu părea să vrea să mă omoare. Și fiii ei...nepoții mei...Oare dragonul monstruos al Riseryei a reușit să-i ducă acasă, sau s-au prăbușit în mare și au murit?

  Nu a văzut în viața ei așa ceva: acele flăcări care refuzau să se stingă până nu mistuiau tot, privirea aceea de gheață, violet, aducătoare de moarte.

  Era ca și când ar fi fost posedat de un spirit malefic...Oare încerca să-i protejeze pe copii de mine?

  Copiii nu-i greșiseră cu nimic. Nu intenționase să-i ucidă sau să-i rănească. Avea de gând să-i țină aici până afla adevărul.

  Nu a fost cea mai bună idee să o execut pe mama lor așa, și să-i oblig să o privească...uneori mă las prea copleșită de furie...

  Acum Daenerys regreta. Dacă întradevăr acei tripleți sunt fiii lui Viserys? Asta îi face rudele ei de sânge, familia ei și moștenitorii de drept...Era dreptul lor...Chiar dacă ea muncise atât de mult...fusese prea dură cu ei. Dacă acea scrisoare a Kristei Waters fusese falsă, și doar dorea să-i facă să se războiască între ei? Trebuia să se fi gândit la toate aceste variante mai devreme, înainte să acționeze.

  Dar eu sunt ucigașa de vrăjitori, iar Riserya era o vrăjitoare! Toată lumea știa asta...dar cândva a fost și prietena mea...poate chiar sora mea în lege...

  Clătină din cap și se dusă la măreața Masă de Război din Piatra Dragonului.

  Azi se făcea o lună de când cucerise castelul. O lună de când se afla în Westeros...o lună de somn fără pace... În timp ce analiza harta, o hârtie ușor ieșită dintr-un sertar îi atrasă atenția.

  Hârtia era veche, se vedea după modul în care arăta foaia, dar scrisul de pe ea îi era familiar...

  "Eu, Viserys din Casa Targaryen, al treilea pe numele său, rege al andalilor, al rhoynarilor și al primilor oameni, lord protector al celor șapte regate, îi recunosc pe Daemon Blackfyre, Aegon Blackfyre și Aemon Blackfyre ca fiii mei legitimi, pe numele lor reale: Daemon Targaryen, Aegon Targaryen și Aemon Targaryen, fii rezultați din căsătoria mea secretă cu Riserya Blackfyre. Daemon va fi moștenitorul meu, iar în cazul în care nu va avea proprii lui moștenitori, Aegon îi va urma la tron, după care Aemon. Dacă fiii mei vor muri fără moștenitori, atunci îi las tronul fratelui meu prin lege, Daemon Blackfyre"

  Iar în colțul paginii era sigiliul lui Viserys... Daenerys rămasă fără aer. Simțea că se sufocă. Lăsă foaia să-i cadă din mână și se sprijinii de masă ca să nu cadă.

  Nu-mi vine să cred că e adevărat! Și nu-mi vine să cred că fratele meu a sărit peste mine la moștenire...

 
  Daenerys se dusă să vadă ce mai fac copiii ei. Drogon mânca, Viserion dormea, iar Rhaegal era lângă Syrax.

  Sunryse și Syrax erau tot legate, pentru că Dany se temea că acestea s-ar întoarce la călăreții lor. Sunryse refuza sa mănânce si acum. Și Syrax făcuse așa  la început, dar acum părea să mănânce la fel de mult ca ceilalți. Ba mai mult, părea să își facă un cuib cu Rhaegal, ceea ce însemna că ar putea avea ouă de dragon.

  Brusc începu să audă agitație, iar Ser Jorah Mormont veni la ea:

  - Khaleesi, suntem atacați! zisă bărbatul agitat.

  Nu am de ales...a venit timpul...

  - Eliberați dragonii! Pe toți! ordonă Daenerys.