The black dragons

Daemon

 

  Abia ce răsărise soarele când Daemon era deja gata de plecare. Riserya îl aștepta în grădină, cu Balerion lângă ea și cei patru dragoni în spatele lor.

  - Să ai grijă de fratele meu și să asculți de el, zisă mângâind dragonul.

   Balerion se dusă de lângă ea lângă Daemon și își lăsă aripa jos ca acesta să se poată urca pe el.

   - Nu-mi vine să cred că o să zbor singur cu Balerion, zisă Daemon zâmbind după ce se urcă pe gâtul lui.

  - Ești Lordul Blackfyre, Dragonul Negru, iar Balerion este dragonul Casei Blackfyre. Era de așteptat că într-o zi te va accepta ca stăpân. Vezi să nu omorâți sau să distrugeți ceva.

  - Stai calmă, nu vom ataca decât ca să ne apărăm. Tu să ai grijă de castel și de copii în lipsa mea.

  - Nu fac asta și când ești tu aici? întrebă ridicând o sprânceană.

  - Atunci ai grijă să nu apară probleme în Tyrosh, zisă el zâmbind.

  - O să am grijă, nu te mai stresa atât. Mai bine gândește-te ce discurs să faci ca să-i impresionezi pe cei din Compania de Aur.

  - Îl am deja pregătit.

  - Atunci ce mai aștepți? Zboară, Balerion! zisă Riserya, iar dragonul își luă zborul, urmat de ceilalți.

  Dragonii zburau în "V". Balerion era primul, Aurion și Quicksilver în spatele lui, iar Syrax și Sunryse în spatele lor.

  Au călătorit 3 zile până să ajungă la Compania de Aur. Când i-au găsit, Daemon a aterizat cu dragonii mai departe, ca să nu-i vadă și i-a lăsat într-un loc retras.

  - Când vă chem, veniți! le zisă înainte să plece.

  Daemon mearsă pe jos până dădu de doi soldați din Companie.

   - Vreau să vorbesc cu Harry Strickland, zisă Daemon calm.

  - Cine vrea să vorbească cu el? întrebă unul dintre soldați.

  - Lordul Daemon Blackfyre.

  - Lord Blackfyre? întrebă celălalt uimit și îl analiză mai bine. Desigur, urmați-ne!

  Daemon îi urmă pe cei doi, iar aceștia îl dusără în mijlocul taberei, într-un cort mare și auriu. Înăuntru, pe un scaun mare, tapițat, stătea nimeni altul decât Harry Strickland, conducătorul Companiei de Aur.

   - Cine ești și cu ce te putem ajuta? îl întrebă Harry pe un ton rece.

   - Numele meu este Daemon Blackfyre, al V-lea pe numele său și am venit aici să vă cer ajutorul.

  - Blackfyre...deja nu-mi place cum sună. Cred că știu deja ce vrei de la noi.

  - Lordul meu, strămoșii tăi au luptat alături de ai mei în Rebeliunile Blackfyre și strămoșii multor lorzi din această Companie creată de Bittersteel, fratele vitreg al lui Daemon I. Vă sunt recunoscător pentru ajutorul pe care l-au acordat, dar vreau să vă cer și eu ajutorul.

  - Noi nu mai suntem lorzi, Lord Blackfyre.

  - Dacă e să ne luăm după voia regelui, nici eu nu sunt lord, deși port sângele regelui de drept. Încă purtați numele strămoșilor voștri, iar dacă cei din Westeros le-au uitat, asta nu înseamnă că nu aveți sânge de lorzi.

  - Câți oameni vrei, Lord Blackfyre?

  - Pe toți.

   - Pe toți? întrebă Harry pufnind în râs. Sunt peste 10 000 de soldați, știi cât de scumpi suntem, nu? Cum ai de gând să ne plătești?

  - După ce vom câștiga războiul, vă voi reda cetățile și titlurile de lorzi, iar cei care nu vor asta sau nu au legătură cu Westerosul, își vor primi plata normală, în aur.

  - Și dacă o să pierzi războiul, ca strămoșii tăi? Atunci cine ne va plăti pe noi?

  - Nu-l voi pierde, pentru că eu nu sunt ca strămoșii mei, zisă Daemon zâmbind.

  - Ce te face să crezi că ești diferit de strămoșii tăi?

  - Eu am cinci dragoni.

   - Dragonii au dispărut de aproape 200 de ani, iar ultimii dragoni nu au fost mai mari decât niște câini! zisă Harry mijindu-și ochii.

  - Dacă nu mă crezi, vino pe câmp să-i vezi. Nu-i pot chema aici, ar distruge tabăra.

  - Dacă e vreo glumă proastă, o să o încurci, zisă Harry ridicându-se nervos.

   - Nu așa vorbești cu viitorul tău rege, Lord Strickland! zisă Daemon rânjind și ieși din cort, urmat de Harry și încă câțiva soldați.

  Când ajunsă în câmp deschi, Daemon începu să cheme dragonii, începând cu cel mai mic:

  - SUNRYSE! strigă el și așteptă.

  - Când are de gând să vină dragonul ăsta al tău? întrebă Harry iritat, dar rămasă blocat când auzi un răget din depărtare și văzu un dragon pe cer.

  Dragonul lui Aemon, roșu cu auriu, ateriză lângă Daemon. Sunryse era cea mai mică dintre dragoni, dar chiar și așa, era suficient de mare să înghită o oaie întreagă.

  - E-e...Real? Și atât de mare! zisă Harry vrând să o atingă pe Sunryse, dar aceasta răgi la el iritată.

  - Sunryse e mare? Să-i vezi pe restul, zisă Daemon zâmbind malefic. SYRAX! strigă el și în scurt timp veni și ea lângă Sunryse.

  - Dragonul ăsta e mai mare decât celălalt, zisă Harry fascinat.

  - QUICKSILVER! AURION! strigă Daemon și cei doi dragoni veniră, scuipând flăcări pe cer.

  - Unde e al cincilea? întrebă Harry cu vocea tremurândă.

  - Acum îl chem și pe el, zisă Daemon zâmbind. BALERION, POȚI VENI!

   Bineînțeles că dragonul surorii lui vru să se lase așteptat, dar măcar intrarea lui i-a impresionat pe cei din Companie. Tabăra a fost umbrită când el a zburat pe cer, cu aripile lui negre prin care nu trecea lumina soarelui. Acesta a scuipat flăcări negre înainte să aterizez în centru, cu ceilalți dragoni lângă el, ca diferența de mărime să fie văzută mai bine.

  - Deci, Lord Strickland, luptați de partea noastră, sau împotriva noastră? întrebă Daemon, iar Balerion răgi la Harry.

  - Va fi o onoare să luptăm de partea voastră, regele nostru, zisă Harry plecând genunchiul în fața lui Daemon, iar odată cu el, s-au plecat și ceilalți soldați.

  - Plăcerea va fi a mea! zisă Daemon zâmbind.

  Dragonii își luară zborul ca într-un dans și răgeau cu toții, apoi se întoarsără în locul unde se ascunseseră prima oară în timp ce Daemon mai rămasă o zi la Compania de Aur, ca să se odihnească înainte să plece acasă.