The black dragons

Daemon

  Mersi -direwolf- pentru pozele făcute! Sunt geniale! Le ador ❤

  Daemon vorbise deja cu o vrăjitoare ca să-i dea otrava lui Khal Drogo. Avea o perioadă foarte aglumerată și multe planuri de pus în aplicare, dar pentru unul dintre ele avea nevoie de acordul surorii lui.
Acesta se dusă în camera ei și intră fără să bată la ușă. Când îl văzu în cameră, Riserya se ridică imediat din pat și își ștearsă lacrimile cu dosul palmei.

  - Nu știi să bați la ușă? întrebă ea nervoasă, cu vocea răgușită de la atâta plâns.

  - Ris, oftă el venind lângă ea și se așeză pe pat. Poate că eu și Viserys nu ne-am înțeles prea bine, dar niciodată nu mi-am dorit ca el să moară, ca tu să fi nevoită să treci prin ce am trecut eu! zisă el cu privirea în pământ, iar Riserya s-a așezat lângă el.

  - E ok...Sunt Riserya Blackfyre. Sunt obișnuită să pierd toate peraoanele dragi din viața mea...

  - Nu spune asta! Eu voi fi mereu aici, alături de tine! Niciodată nu te voi lăsa singură pe lume, doar ești surioara mea mai mică. Deși uneori ești enervantă și îmi vine să te bat sau îți zic că te urăsc, mereu te voi iubi! Ești tot ce mai am pe lume...Tu și cu copiii! zisă zâmbind ușor și îi dădu o șuviță de păr după ureche.

  - Nu spune asta...Uneori cred că sunt blestemată...Ca toți cei care mă iubesc să moară! zisă ea afundându-și capul în pieptul lui și plângând.
 
  - Nu ești blestemată...Te iubesc de 22 de ani, din clipa în care te-ai născut, și tot nu am murit! zisă chicotind și o mângâie pe cap. Ris...hai să nu lăsăm ca moartea lui Viserys să fie în van...zisă de data asta serios.

  - Ce vrei să spui? întrebă ea privindu-l în ochi.

  - Vreau să spun că Robert oferă o recompensă orcui aduce cadavrul unui Targaryen. Dacă îi-l ducem pe Viserys lui Robert, ne va da înapoi castelul și ne va reda titlul de lorzi. Ne vom întoarce acasă, iar odată ajunși în Westeros, ne va fi mai ușor să aflăm informații, să ne facem aliați și să luăm tronul! zisă el serios, dar Riserya se înfurie și îi dădu o palmă.

  - Nu pot să cred că îmi propui așa ceva! Vrei să-mi dau soțul pe mâna uzurpatorului, pe mâna celui care i-a ucis familia și în tot acest timp a încercat să-l omoare? Vrei să-l trădez?

  - Viserys e deja mort! Nu ai cum să-l trădezi! Spionii sigur i-au spus că dragonul tău i-a luat cadavrul de la hoarda de dothraki! Dacă îl păstrăm noi, cât crezi că va dura până se vor prinde că tripleții sunt de fapt fiii lui, ci nu ai mei? Cât crezi că va dura până vor trimite asasini și pe urmele noastre? Asta e singura cale ca să nu ne dăm de gol! Gândește-te la copiii tăi!

  - Dar voiam să aibă un mormânt unde să-l vizităm...Dacă noi îl ducem lui Robert, nu va avea un mormânt aici, cum nu are nici Lucien...

  - Locul lui este alături de familia și strămoșii lui, în septul lui Baelor!

  - Bine...Te poți duce cu Balerion, dar să te întorci repede...

  - Mă voi întoarce repede, promit! zisă zâmbind și o sărută pe frunte, apoi plecă.

  Daemon și-a strâns câteva lucruri pentru drum, apoi s-a dus să-l ia pe Balerion și pe Viserys.

  - Mergem la Debarcaderul Regelui, Balerion! zisă Daemon bătându-l ușor pe gât, iar acesta își luă zborul.

  Au zburat aproape o zi peste mare, până când au ajuns în Debarcaderul Regelui. Lumea privea uimită, dar și speriată la dragonul negru care zbura deasupra capitalei. Soldații au încercat să-i lovească cu săgeți, dar Balerion se ferea sau le ardea. Daemon nu a apucat să-și anunțe venirea. Dacă aștepta până să ajungă corbul cu mesajul probabil trupul lui Viserys ar fi intrat în descompunere.

  Voia să aterizeze cu Balerion în curtea castelului, dar se strânseseră prea mulți cavaleri și nu putea fără să-i rănească.

  - Zice-ți-i Regelui Robert Baratheon să vină la Arena Dragonilor. Am venit să-i aduc trupul lui Viserys Targaryen și să-mi primesc recompensa! zisă Daemon și Balerion zbură de acolo spre arenă.

  Ajunsără la arenă și mai așteptară aproape o oră până să ajungă lectica regelui.

   - Dacă vom fi nevoiți, să fi pregătit de luptă. Lumea nu prea ne are la inimă! zisă Daemon mângâindu-l ușor pe bot pe dragon și cu o mână pe mânerul sabiei Blackfyre, în caz că va fi nevoit să lupte.

   Se aștepta să vadă un bărbat voinic și puternic, așa cum era descris Robert Baratheon, cel care îl învinsese pe Prințul Rhaegar, dar din lectică coborâ un bărbat gras care mirosea a vin:

  - Ce caută un Blackfyre în capitală? Parcă vă izgoniserăm, bastarzi nenorociți! zisă Robert nervos venind spre el însoțit de gărzi și de Mâna Regelui, nimeni altul decât Eddard Stark.

  Balerion mârâi la ei când se apropiară prea mult.

  - Îmi pare rău, dragonul surorii mele se aseamănă cu ea, nu-i plac străinii! zisă Daemon făcând o plecăciune.

  - Păr blond, ochi violeți...Voi Blackfyreii sunteți tot Targaryeni, doar că v-ați schimbat numele acum 100 de ani! zisă Robert privindu-l cu ură pe Daemon.

  - Nu prea ne place să fim comparați cu acei netrebnici nebuni, Maiestate! zisă Daemon.

  - Nu, Robert, ei sunt niște bastarzi, niște rebeli! zisă Eddard Stark.

  - Să-mi fie cu iertare, Lord Stark, dar și voi sunteți niște rebeli! îi zisă Daemon.

  - Treci la subiect Blackfyre! Ce vrei? întrebă Robert.

  Daemon se dusă, îl luă pe Viserys și îl pusă în fața lui Robert.

  - Îmi vreau recompensa! Ai zis că oricine aduce un Targaryen va fi înnobilat. Îmi vreau titlul și castelul înapoi! zisă Daemon.

   - Întradevăr, ăsta e Viserys Targaryen! zisă Robert.

  - Vă puteți da puțin mai în spate, dacă nu vă supărați? zisă Daemon iar Robert se dădu mai în spate. Balerion, Valar Morghulis! zisă Daemon, iar Balerion scuipă foc.

  Trupul lui Viserys fu cuprins de flăcări negre care nu se stinsără până ce din el nu a rămas nimic altceva decât cenușă. Daemon luă de la gât un borcănel micuț și se dusă și-l umplu cu cenușa lui Viserys.

  - Acum îi poți duce cenușa în Septul lui Baelor, alături de ceilalți! zisă Daemon.

  - La ce-ți trebuie cenușa aia? întrebă Ned.

  - O amintire a zilei când am scăpat de exil și am redevenit Lord! zisă Daemon zâmbind malițios.

  - Poți să te restabilești cu familia ta la castelul tău... Bine lucrat băiete, ai reușit să faci ceva ce alții nu au putut! murmură Robert și îi întinsă un decret regal.

   - Robert, sigur e o idee bună să-i lași să se întoarcă? Au șase dragoni! îi zisă Lordul Stark îngrijorat.

  - Am promis că înobilez pe oricine mi-l aduce pe Viserys, iar eu mă țin de cuvânt, Ned! zisă Robert apoi plecă în timp ce doi servitori adunau cenușa într-o urnă.