The black dragons

Daemon

 

  Nu trecuse mult timp de când Erin Baratheon plecase cu armata ei de pe pământurile lui, că și primise o scrisoare în care Regele Tommen Baratheon îi cerea să se prezinte în capitală.

  - E o capcană! zisă Lucien.

  - Normal că e o capcană, doar nu mă chema în capitală ca să vadă ce fac, zisă Daemon dându-și ochii peste cap.

  - Exact! Nu te duce! E o capcană! întări Harry, cu un pumn în masă, afirmația lui Lucien.

  - Dacă mă duc, e posibil să mă omoare. Dacă nu mă duc, va fi considerată nesupunere, care duce la trădare. Îmi vor lua titlurile și ne vor ucide pe toți. Orice aș face, tot acolo ajung. Dintre două rele mereu trebuie să-l alegi pe cel mai mic.

  - Numai să încerce să ne atace! Avem dragoni! Avem Compania de Aur! zisă Lucien.

  - Da, și ce vor crede după ceilalți lorzi despre mine? Că nu m-am supus coroanei și că mă baricadez în propriul castel, ca mai apoi să-i ard de vii pe cei loiali regelui care vor lupta pentru el? Cine vă ma mai urma așa? Nu...Trebuie să mă duc. Dacă Cersei plănuiește să-mi facă rău, ceea ce e cel mai probabil, ea va pica prost. Mă voi duce cu Balerion. E mult mai mare decât atunci când am fost ultima oară. E foarte posibil să reușească să mă apere, iar așa vor vedea și oamenii puterea Casei Blackfyre. Vor știi că dacă aș vrea să iau coroana, aș putea oricând, dar eu nu aleg să le ard casele din temelii ca Regele Nebun. Asta va întării susținerea civililor. Oricum am trimis câțiva..."șerpișori" să vorbească printre oamenii de rând despre susținerea mea. Mai bine de jumătate din civilii capitalei mă vor pe Tron, zisă Daemon rânjind.

  - Tot ce am înțeles e că-ți vei risca cel mai bun dragon. Joci la cacealma, prietene! oftă Harry.

  - Uneori...e totul sau nimic! zisă Daemon mutând un dragon negru în King's Landing.

   Se auzi o bătaie în ușă, iar după ce Daemon îi zisă să intre, maester Vallar intră în cameră.

  - My lord, vărul dumneavoastră, Aegon, pleacă.

  - Hm, mă mir că a rezistat atât de mult timp. Se pare că chiar e un Blackfyre, zisă Daemon ridicându-se și ieși din cameră urmat de restul.

 
  Aegon, Jon Connington, Duck și restul, așteptau în hol, pregătiți de plecare.

  - Deci vom proceda cum am plănuit! zisă Daemon zâmbind.

  - De fapt...Aș vrea să adaug ceva... Aș vrea ca verișoara ta, Daena, să vină cu noi, zisă Young Griff.

  Ce spune el acolo?

  - Poftim? întrebă Daemon confuz.

  - Te rog, Daemon! îl rugă Daena. Eu și Aegon suntem ca și logidiți! În plus, asta va întări alianța noastră.

  - Ca și logodiți? Deci să înțeleg că ai renunțat repede la Daenerys Targaryen.

  - Am înțeles că ai vrea să scapi de ea, așa că ce importanță mai are? întrebă Aegon.

  - Să scapi de ea? se băgă Riserya în conversație.

  - Am și eu o idee, dacă îmi permiți! schimbă Viserys subiectul.

  Ăsta e fiul meu! gândi Daemon mândru.

  - Aș putea ca și eu să merg în luptă cu Aegon!

    Ăsta nu e fiul meu...

- Ca să susțină o pretenție mai mare ca Daenerys, ar trebui să aibă și el un dragon, nu? Dacă lumea l-ar vedea călărind un dragon, ar avea mai mulți adepți. Dar probabil vă gândiți: cum să călărească un dragon, dacă nu are unul? Aici intervin eu: sunt un naturalist foarte puternic, iar Aurion e familiarul meu. Îl pot controla de la distanțe mari, ceea ce i-ar permite lui Aegon să-l călărească de unul singur!

  - Nu știu ce să zic...începu Daemon.

  - Eu cred că e o idee bună! zisă Riserya.

  - Viserys e moștenitorul Blackfyre! Era să fie ucis în urmă cu puțin timp chiar în fața castelului nostru, iar voi vreți să-l trimiteți într-un război? interveni prințul Daemon. Dacă merge și el, vin și eu!

  - Exclus! Tu ești...începu Viserys.

  - Următorul moștenitor Blackfyre! i-o tăie Daemon. Nu-mi voi pierde doi fii, zisă accentuând ultimul cuvânt, în același război.

  Vărul nostru a aflat adevărul, dar cu cât îl știu mai puțini, cu atât mai bine.

  - Te poți duce, Viserys! murmură Daemon printre dinți. Doar să ai grijă.

  Viserys zâmbi și se grăbi să-și facă un mic bagaj, iar înainte să plece îi luă pe toți în brațe, însă pe vărul lui, Daemon, îl strânsă cel mai mult.

  Cei doi sunt de nedespărțit. Ce i-o fi venit cu ideea asta? gândi Daemon când îi văzu plecând.

  - Fiul meu a plecat, la fel și Compania de Aur. Acum e timpul să plec și eu! oftă Daemon.

  - Cum adică? întrebă Riserya.

  - Am fost chemat în capitală. Îl voi împrumuta pe Balerion al tău pentru drum. Până mă întorc, tu ești Lady Blackfyre! zisă plecând, fără să mai aștepte vreo reacție de-a ei.

   Ajuns în capitală, ateriză în Arena Dragonilor. Doar Cersei era acolo, nu și Tommen Baratheon. Exact cum bănuia, era o capcană.

  Nu trebuie să-mi folosesc harurile în văzul tuturor. Vrăjitorii nu sunt priviți cu ochi prea buni. Dacă se întâmplă ceva, îl am pe Balerion. El mă va apăra...sper...

  - Lord Blackfyre, am auzit că trădătoarea de Erin Baratheon a vrut să te asedieze, dar brusc a plecat foarte curând, fără să te atace. Mă întreb de ce? întrebă Cersei.

  - Poate că unora le e frică de dragoni! zisă Daemon coboarând cu greu de pe spatele dragonului agitat.

  - Înseamnă că oamenii aceia nu știu cum să omoare dragomi, zisă Cersei rânjind, iar din ușile arenelor, fură aduse pe roți niște arbalete uriașe.

    Nu! Nu! Nu! Nu-i a bună!

  - Balerion, zboară! strigă Daemon la dragon.

  Dragonul încercă să-și ia zborul, dar prea târziu. Patru arbalete aruncară săgețile uriașe în același timp. Spre mirarea lui Daemon, nu trasără în dragon, ci în ziduri. Apoi realiză ce făceau. Fiecare săgeată avea legat un lanț uriaș la coadă, astfel străbătând acoperișul arenei. Balerion era prea mare ca să treacă printre ele, și se încurcă în lanțuri. Zeci de soldați invadaseră arena și-i înconjuraseră. Dragonul începu să scuipe flăcări în cei care păreau a avea intenția de ai ataca, iar atunci o săgeată uriașă de arbaletă se înfipsă în baza aripii lui stângi. Balerion răgi de durere, și se zbătea neputincios să scape.

  - NU-L RĂNIȚI! strigă Daemon la ei.

  - Dacă ne mai atacă, următoarea săgeată îi va zbura drept în ochi! îl avertiză Cersei. Ești aici să răspunzi îm fața zeilor pentru crimele tale!

  - Balerion, încetează! Orice s-ar întâmpla, încetează! îi ordonă Daemon întorcându-se spre el.

  Dragonul se mai liniști, dar apoi o săgeată se înfipsă în umărul lui Daemon, apoi alta în picioar, iar dragonul o luă razna.

  - ZBOARĂ DE AICI! îi strigă căzând în genunchi și văzu cum dragonul se înalță, începând să rupă lanțurile de pe el.

  Săgeți blestemate...de ce mereu sunt săgetat în spate?

  - Zboară...șopti el înainte să i se închidă ochii și ultimul lucru pe care-l văzu, fu Balerion, zburând greoi înfășurat în lanțuri.