The black dragons

Daemon

  
  Daemon era îngrijorat de soarta copilului Riseryei, dar în ultimele luni, aceasta părea neobișnuit de liniștită, de parcă nu ar urma să-i moară copilul.

  În ultimele luni a avut un comportament ciudat. Am prins-o încercând să dea foc pădurii de lângă Dragoncoast fără motiv, uneori mă respinge sau mă jignește, ba chiar mă și amenință subtil.
Sper că nu a făcut vreo prostie și e posedată...din nou...

  Acum ea se afla cu Lucien și cu maester Vallar, care o ajuta să nască. Nu înțelege de ce nu a vrut să-l lase și pe el să fie cu ea. Mereu i-a fost alături de fiecare dată când a născut. Stătea și aștepta nervos la ușă cu mâinile-n sân, în timp ce ea țipa în chinurile nașterii.

  "Daemon, cred că Naelys a posedat-o pe Riserya. Eu nu mai pot lua legătura cu ea, și nici alți Miretoma nu au reușit. Probabil i-a promis că-i va salva copilul dacă o primește". Spusele bunicii lui i se tot repetau în cap și spera să nu fie adevărate. Naelys era un monstru, a fost printre primii copii umbră din familia Miretoma și cea mai nebună dintre ei. De la ea au început să evite păstrarea în viață a copiilor umbră.

  Are o legătură puternică cu toți copiii umbră. Toți care au fost cruțați la naștere, în timp au fost posedați de ea și uciși. A încercat mereu să șteargă familia asta de pe fața pământului. E printre cei mai puternici, dar e complet nebună. Dacă într-adevăr a reușit să o posedeze pe sora mea, mă tem că Riserya e pierdută...

  Maester Vallar ieși din cameră cu mâinile pline de sânge.

- Ce s-a întâmplat? îl întrebă Daemon.

  - Nu știu, my lord, sora dumneavoastră plânge și spune că fata e blestemată, zisă maesterul confuz, iar Daemon nici nu mai așteptă să-i spună ceva, că intră în cameră.

  Riserya plângea cu copilul în brațe, iar Lucien încerca să o liniștească.

  - Lasă-mă să o văd! îi zisă Daemon surorii lui.

   - E blestemată, e vina mea! zisă ea și-i dădu copilul plângând.

  Daemon luă fata cu păr nisipiu în brațe, iar când aceasta deschisă ochii, îi rămasă un nod în gât. Avea ochiul stâng violet, iar cel drept căprui. Un ochi ca al Riseryei și unul ca al lui Lucien.

  Ochi diferiți...blestemul legiunii. Fata nu va avea un har, va avea două.

   - Ce vrei să spui prin faptul că e vina ta? Ai făcut o înțelegere, nu-i așa? întrebă Daemon, punând copilul pe un pătuț.

  Riserya vru să-i răspundă, dar ochii ei se înegriră imediat. Daemon și Lucien vrură să-și scoată săbiile, dar nu apucară, că le fură zburate și înfipte în peret. Ris se ridică atât de repede și îl apucă pe Daemon de gât, încât nici nu apucă să reacționeze.

  - Miroși a prim născut, muritorule! zisă ea cu o voce demonică.

  - L-lasă-mi...s-sora...Nae...lys...încercă el să spună.

  - Îmi pare rău, dar am făcut o înțelegere cu ea! zisă aceasta cu un zâmbet malefic și-l privi cu ochii ei goi, negri.

  - Pleacă de lângă el! zisă Lucien, dar cum pusă mâna pe umărul ei să încerce să o îndepărteze, fu zburat în celălalt colț al camerei și rămasă jos.

  Fetița începu să țipe, iar lumea încerca să intre în cameră, dar ușa fusese încuiată. Naelys își îndreptă din nou atenția spre Daemon.

  - Voi idioți primi născuți! Credeți că ne sunteți superiori NOUĂ? Credeți că aveți mai multă putere, că sunteți mai normali, că sunteți mai buni? Vă înșelați! EU sunt cea mai puternică! EU am distrus Valyria și tot EU voi distruge aceste obiceiuri blestemate! Datorita MIE fetița aceea e în viață. Datorită MIE a fost binecuvântată cu două haruri.

  Daemon simțea cum plămânii îi ia foc de la lipsa de aer.

  - Binecuvântată...? Ai blestemat-o... La nebunie...

  - Nu există nebunie, există doar caractere unice și puternice! zisă ea zâmbind și-l lăsă să cadă jos să respire. Ea va fi pacea dintre dragonul roșu și negru, nu Rohanne. Ea îl va împiedica pe negru să-l omoare pe roșu, și pe roșu să-l omoare pe negru, dar ea nu va fi un dragon...Nu...ea va fi un lup, un lup de foc!

  Dragonul roșu și negru...Targaryen și Blackfyre...?

  - Eu în locul tău nu aș mai dormi, prim născut, pentru că s-ar putea să vin după tine și să te ucid.

  Riserya...De fapt Naelys, își ridică mâinile, iar niște umbre lungi și subțiri ca niște șerpi se înfășurară în jurul lui Daemon, apoi se îndreptă cu pași înceți și apăsați spre Lucien.

  - Cât potențial, câtă putere, dar ai fost blestemat la naștere să nu-ți poți folosi harul. Stai calm, îți voi dezlega eu blestemul, zisă mișcându-și mâna dreaptă, iar Lucien începu să urle de durere.

  - NU! NU-I FACE ASTA! strigă Daemon, dar ea îl ignoră.

  E nebună! Îi dezleagă harul!

  Ușa zbură din țâțâni, iar în dreptul ei era Aegon cu gărzile în spatele său.

  - Ce tânăr talentat, zisă ea zâmbind, exact la timp, și eu am terminat! și zicând astea, Riserya leșină, iar umbrele ce-l țineau legat pe Daemon dispărură.

  - Mamă! strigă Aegon vrând să fugă la ea, dar Daemon îl opri.

  - Nu, ia-o pe sora ta și pleacă de aici. Mă ocup eu de sora mea.

  - Nu prea pare că te descurci, zisă Aegon încruntându-se. Lucien ce a pățit? întrebă luând-o pe surioara sa din pătuț.

  - E o poveste lungă, doar pleacă!

  - Nu!

  - Aegon, nu glumesc!

  - Nici eu! zisă privind spre ușă și veniră și frații lui.

   - Ne vom ocupa noi mai departe! Du-o pe sora noastră lui Madrigal, tată! zisă Lucerya venind și ea cu Viserys.

  - Nu e sora voastră! se răsti Aegon.
 
  - Chiar îți place să specifici mereu că nu suntem frați de sânge? întrebă Viserys dându-și ochii peste cap.

  - Trebuie să plecați de aici! E prea periculos! ordonă lordul.

  - Nu, unchiule! Tu trebuie să pleci, zisă Daemon, pe tine te vrea, nu pe noi. Naelys urăște primii născuți, cu noi nu are nimic. Nici măcar nu mai suntem Miretoma, doar harurile le-am moștenit. Trebuie să te odihnești, ai făcut destul.

  Nu-mi vine să cred că mă înlătură cu atâta ușurință niște copii! Nu...nu sunt doar niște copii, sunt prinți, iar într-o zi, probabil că vor ajunge regi...Dar chiar și așa, nu le pot permite unor copii să-mi ordone mie...gândi strângând pumnii nervos când gărzile îi ajutară pe copii să-i scoată pe Ris și Lucien și îl lăsară singur în cameră.