The black dragons

Viserys Blackfyre

 

  Viserys stătea pe o stâncă, ascuțindu-și sabia, în timp ce Young Griff o învăța pe Daena să tragă cu arcul.

  Reușiseră să cucerească reședința Casei lui Jon Connington, Cuibarul Grifonului. Acum cu toți stăteau să se odihnească după asediu.
Fortărețele din Ținutul Furtunii erau aproape impenetrabile, puteau face față aprpape orcărui asediu. Dar niciun castel nu poate face față unui dragon, iar Aurion era cel mai mare dragon al lor după Balerion. Totuși, dragonul său era cam agitat în ultimul timp...Probabil că Daenerys Targaryen se apropia de Westeros, iar Aurion simțise prezența dragonilor ei.

  Aegon și Daena râdeau împreună, când un mesager le adusese o scrisoare. Aegon deveni serios, apoi se crispă la față, pierindu-i zâmbetul. Daena îi luă scrisosrea din mână, iar când o citi începu să plângă.

  Nu e bine...S-a întâmplat ceva rău! gândi Viserys sărind în picioare și se îndreptă spre ei.

  - Ce scrie? îi întrebă Viserys îngrijorat.

  - Nu știu cum putem să-ți spunem asta...murmură Young Griff în timp ce Daena încă plângea.

  Viserys smulsă scrisoarea din mâna mătușii lui și începu să o citească. Simți o gheară în inimă când citi că Riserya fusese ucisă de Daenerys Targaryen și că de frații lui nu se știa nimic.

  Uzurpatoarea aia va plăti cu sânge și foc ce a făcut. Iar dacă i-a ucis cumva și pe frații mei, Zeii să aibă milă de ea, pentru că o voi plimba prin toate Cele Șapte Iaduri! gândi Viserys ținându-și lacrimile în ochi.

  - Nu zice nimic de Daemon! Nici de Shannara, Aemon sau Aegon! zisă Viserys nervos.

  - My lord...zisă mesagerul speriat. Daenerys Targaryen nu a menționat decât despre moartea mătușii dumneavoastră și să plecați genunchiul în fața ei. Nu a zis nimic despre frații dumneavoastră, nu se știe nimic sigur, dar zvonurile circulă mai repede decât corbii.

  - Ce zvonuri? întrebă Viserys nervos. Spune-mi! îi ordonă el mesagerului.

  - Unii spun că sunt ținuți prizioneri în temniță în condiții decente, alții zic că-s torturați. Alții spun că i-a ucis și pe ei, dar nu a spus asta ca să nu atacați încă Dragonstoneul. Ce se știe sigur e că după moartea Riseryei, Balerion a evadat și se zvonește că odată cu el și frații dumneavoastră...dar Balerion n-a mai fost zărit de când a părăsit Dragonstone. Unii spun că se ascunde, sau că a zburat în Essos, alții că s-a prăbușit în mare, slăbit din cauza rănilor și a luptelor.

  Viserys își strânsă pumnii nervos și scrâșni din dinți. Familiarul lui îi împărtășea starea, urlând nervos în depărtare.

  - AURION! VINO AICI! strigă el, iar în scurt timp, dragonul alb cu aripi negre își făcu apariția, și ateriză zguduind pământul.

  Mesagerul rămăsese fără glas. Dragonul era de aproape două ori mai mare decât Drogon, cel mai mare dragon al lui Daenerys.

  - Ce ai de gând să faci? întrebă Young Griff venind lângă el, dar acesta se urca deja pe aripa dragonului său.

  - Mă duc după surorile mele, apoi pe Dragonstone după răzbunare.

  - O să venim și noi...deși e posibil să dureze ceva...adăugă unchiul său.

  Young Griff, Aegon Targaryen, Aegon Blackfyre, oricum vor oamenii să-i spună, era unchiul lui Viserys de vreme ce era văr cu tatăl său. Totuși, era cu puțin mai mare ca el. Viserys avea aproape 17 ani, iar Young Griff avea doar 22.

  - Viserys, să nu faci vreo tâmpenie! Așteaptă-ne să venim cu Compania de Aur și corăbiile Velaryone! zisă mătușa sa, Daena, cu lacrimi în ochi, luându-l pe Young Griff de cot.

  - Eu o iau înainte. Vă aștept la Coasta Dragonului...murmură Viserys așezându-se în șaua de pe spatele dragonului său și-și prinsă curelele. Haide, Aurion!

  Dragonul alb răgi puternic și-și întinsă aripile negre, luându-și zborul.

  Din doar 3 bătăi de aripi, dragonul său îl dusă suficient de sus cât să nu se mai observe că a început să plângă. Era al doilea cel mai mare dintre dragoni...Asta dacă nu cumva se duceau în Nord, după Zid. Frigul îi pria lui Frozenfyre, și ajungea chiar mai mare decât Balerion în prezența acestuia.

  Viserys își strânsă pumnii de solzii dragonului și începu să țipe. Aurion urlă alături de stăpânul său, un urlet ascuțit și sfâșietor...jelea alături de el.

  Riserya nu a fost mama mea adevărată, dar m-a crescut de parcă ar fi fost. Eu și Lucy o strigam "mami" sau "mamă". Daemon era ca și fratele meu, cel mai bun prieten. Aemon și Shannara...și ei îmi erau frați, chiar și Aegon, care sublinia mereu că suntem veri, nu frați.

  Avu un drum destul de lung, dar în câteva zile ajunsă la Coasta Dragonului. Coborî din șa, pe aripa lui Aurion până jos, în timp ce Rohanne se apropia de el.

  Veni și-l strânsă în brațe cu putere și suspină ușor.

  - Deja a ajuns scrisoarea mea la tine de ai ajuns așa de repede? întrebă  Rohanne după ce-i dădu drumul.

  - Ce scrisoare? Am primit una de la Daenerys Targaryen, și cum am citit-o am venit aici!

  - Deci ai aflat...și eu te chemasem din același motiv...Ca să ne răzbunăm.

  - Unde e Lucy? o întrebă  Viserys privind în jur.

  - Sora noastră...nu a mai ieșit din cameră de când a aflat...Refuză să mănânce, nu știu ce să-i mai fac. Eu am rămas să conduc Coasta Dragonului în  lipsa voastră...

  Biata Ro...are doar 9 ani...trebuie să-i fi fost foarte greu...

  - Îmi pare rău că n-am venit mai devreme...oftă Viserys strângând-o în brațe.

  - E în regulă...m-am descurcat eu...murmură Rohanne.

  Oamenii începură brusc să se strângă spre țărm și să privească în larg, șușotind îngrijorați. Aurion începu să se agite, iar din bârloguri se auzeau și Tessarion cu Frozenfyre.

  - Ce se întâmplă? Ce e chestia aia? întrebă Rohanne punându-și mâinile să privească în depărtare mai bine.

  Viserys privi și el, apropiindu-se de țărm. Văzu silueta stranie de pe mare, ce se apropia de țărmul lor.

  Nu se poate așa ceva...Probabil nu văd bine...Așa ceva nu există...

  Și totuși se apropia din ce în ce mai mult, lăsând în urmă orice dubiu.

  - E un dragon marin...murmură Viserys uimit.