The black dragons

Lucien

  Când Lucien se trezise, simțea că-l doare tot corpul, dar cel mai mult îl durea capul. Încercă să se ridice din pat, dar durerea îl doboară la loc, iar maester Vallar apăru lângă el de nicăieri.

  - Trebuie să rămâi întins și să te odihnești, Ser! îi zisă acesta acoperindu-l.

  - Ris...Shannara...Daemon...murmură el epuizat.

  - Cine e Shannara?

  - Fiica...mea...

  - Toți sunt bine. Micuța e cu Madigal, Lordul Daemon nu are nimic, iar Lady Riserya se odihnește. Cred că iar a avut o criză. Probabil din cauza nașterii, oftă maesterul.

  Criză? Puțin spus...Am fi vrut noi să fie doar o criză...

  - Sunt bine...Vreau să vorbesc cu Daemon.

  - Mă duc să-l chem pe Lordul Blackfyre, dar tu trebuie să rămâi AICI. Și să NU te ridici.

  De ce accentuează cuvintele "nu" și "aici" de parcă aș fi vreun idiot? gândi Lucien oftând în timp ce maesterul ieși din cameră. În scurt timp, Daemon apăru în cameră. Maesterul îi zisese că e bine, dar arăta îngrozitor. Avea cearcăne la ochi, de parcă n-ar mai fi dormit de câteva zile, și avea câteva vânătăi și zgârieturi. Cine știe câte mai avea și pe restul corpului, ascunse de haine...

  - Cât am dormit? fu prima întrebare a lui Lucien.

  - Cinci zile.

  - Ce s-a întâmplat? întrebă încercând să se așeze mai bine.

  - Nu te mai mișca, zisă Daemon iritat și veni să-l ajute, ai suportat o vrajă de dezlegare. Desigur, era și o metodă mai bună, dar normal că Naelys a ales una dură și rapidă...

  - Naelys...?

  - Face parte din Riserya...Mereu va face parte din ea de-acum.

  - Ris...Cum e?

  - Bine...momentan.

  - Maester Vallar a zis că Shannara e cu Madrigal.

  - Așa e. E bine.

  - Tu ce ai pățit?

  - Nimic grav...doar că nu pot dormi.

  - Daemon...

  - Nu am nimic, zisă încercând să zâmbească.

  - Nu mă minți...nu pe mine...

  - ...Riserya încă doarme, iar când ea doarme, cum încerc să închid un ochi să mă culc, Naelys îmi apare în vise și le transformă în coșmaruri, iar umbrele ei mă atacă în somn. Mulțumit?

  - Trebuie să o oprim.

  - Nu ai cum.

  - Ba da, trebuie să fie ceva. Mereu există o cale.

  - Nu și acum, Lucien! Naelys Miretoma e cea mai puternică dintre strămoșii noștrii! E singura care și-a perfecționat magia în Asshai și nebunia ei a distrus Valyria doar pentru că nu au lăsat-o să fie matriarha familiei!

  - Trebuie să mai fie cineva care a mai trecut prin asta.

  - Cine? De la distrugerea Valyriei, magia a slăbit foarte mult! Abia de la bunica noastră a început magia să redevină puternică... Lucien... Toți care au mai trecut prin ce a trecut Ris... Știi că au murit...

  - Dar tu ai zis-o, au fost mai slabi!

  - Încearcă să te gândești și la varianta asta, chiar dacă nu-ți place. Așa poate nu te va surprinde finalul, oftă el.

  - Cum poți să spui așa ceva? E sora ta! se răsti Lucien.

  - Tu ai idee cu cine avem de-a face? Ești un idiot! Dar bine, fie, continuă să fi optimist, însă să nu vi plângând la mine dacă Riserya nu-i va rezista lui Naelys! Dacă mie îmi face asta, ei ce crezi că-i va face? murmură Daemon iritat, ieșind din cameră.

   Sora ta e mai puternică decât crezi, idiotule. Ți-a rezistat ție și tatălui vostru, trebuie să-i reziste și unei vrăjitoare moarta de aproape 500 de ani.
 
  Lucien nu rămasă mai mult de 10 minute singur cu gândurile sale, că în cameră intră Riserya.

  - Ris? întrebă el zâmbind, dar zâmbetul îi pieri când o auzi râzând ușor, malefic, îi văzu rânjetul și ochii întunecați. Nu era Riserya, era ea...

  - Cum merge recuperarea, războinicule? întrebă cu rânjetul aproape până la urechi și se așeză pe marginea patului.

- Pff, mi-ar fi mers mai bine dacă nu-mi dezlegai harul, zisă el iar Naelys râsă, cu râsul ei de o face să pară superioară orcui.

  - Crede-ma, îți va fi mult mai bine așa. Când îți vei dezvolta harul la potențialul maxim, vei fi de neînvins pe câmpul de luptă. Vei fi poate la fel de puternic ca bunica ta, Vissena. Știi că a fost cea mai puternică războinică ce a trăit vreodată, nu? După mine, și Toma, desigur.

  - Toma?

  - Știi valyriană?

  - Toma înseamnă cinci din câte știu, dar cine e Toma?

  - Toma e numele celei pe care familia voastră o consideră Zeița cu Cinci Fețe.

  - De unde știi tu asta?
 
  - De ce ți-aș spune ție asta? Nu sunt la inerogatoriu aici, nu am nicio obligație să-ți răspund ție la întrebări. Ar trebui să-mi mulțumești că ți-am dat ocazia să-ți folosești toată puterea, nu să mă iei la întrebări! zisă ea încruntându-se.

  - Să-ți mulțumesc? Pentru ce? Că aproape m-ai ucis? Că mi-ai posedat soția? Că mi-ai blestemat unicul copil? Că-mi terorizezi cel mai bun prieten? Da, sigur, nu dau doi bani pe harul ăsta. E o vrăjitorie, iar un cavaler nu folosește vrăjitorii pe câmpul de luptă ca să câștige. Nu e onorabil.

  - Atunci ești un prost! Cavaleri, onoarea, ce prostii! Unde trăiești tu, copile? În basme, în cântecele menestrelilor? râsă ea.

  - N-ai decât să râzi, dar îți jur că voi găsi o cale să o scap pe Riserya de tine! zisă el, iar Naelys începu să râdă mai tare. Se ținea cu mâinile de burtă și își ștearsă o lacrimă de la ochi.

  - Ooo, doamne, ce amuzant ești! Singura cale de a mă separa de scumpa ta Riserya, este să o omori. Nu te văd făcând asta, deși ar ieși un cântec frumos. "Prințesa nebună și bravul cavaler", ce cântec pe cinste. Ți-l pot compune chiar eu dacă vrei, râsă ea.

  Aegon intră în cameră, probabil atras de râsul zgomotos, și rămasă la ușă, privindu-i ciudat.

  - Asta e vrăjitoarea care a posedat-o pe mama? întrebă el cu mâinile-n sân, iar Naelys se întoarsă spre el.

  - Aegon, pleacă de aici, e periculos.

  - Nu e periculos, e doar o stafie nebună, nu mi-e frică de ea! zisă ridicându-și capul mai sus.

  - Pot să-ți rup toate cele 206 oase din corp în același timp doar pocnind din degete, zisă ea încruntându-se.

  - ...Bine, poate că mi-e puțin frică... murmură el lăsând capul mai jos.

  - Măcar nu duci lipsă de creier, acum pleacă, discut ceva cu acest cavaler onorabil, zisă ea zâmbind amuzată când pronunță cuvintele, iar Aegon se supusă, spre uimirea lui Lucien.

  - Nu-ți cer decât un singur lucru, zisă Lucien.

  - Anume?

  - Să-mi lași familia în pace.

  - Pff, chiar ești ridicol. Mă tem că nu se poate. Am planuri mari și am nevoie de un corp viu prin intermediul căruia să acționez. Am nevoie de Ris...

  - Atunci măcar nu-l mai răni pe Daemon.

  - De ce? E amuzant! Să terorizezi un încrezut de prim născut cu cinci haruri, să-l pui la punct, să-i arăți cine e șeful, și că lumea nu se învârte în jurul lui. În tot acest timp s-a crezut un jucător bun în această urzeală a tronurilor, dar a venit timpul să realizeze că nu-i așa. Alții sunt adevărații jucători, iar el e doar un simplu pion, zisă ea zâmbind malefic.