The black dragons

Daemon

 

  În seara aceea toată familia era la masă, toți împreună după mult timp, iar Lucien stătea și el cu ei. Masa era plină cu mâncare, lumânările lăsau un miros frumos în aer, iar toată lumea mânca și povestea amintiri.

  - Când te-am văzut ultima oară eram foarte mică, dar îmi aduc bine aminte că erai un luptător foarte bun și că îl învingeai pe vărul meu cu ușurință! zisă Daena zâmbind.

  - Cum îți poți aminti asta? Nu aveai nici 4 ani! întrebă Daemon revoltat.

  - Să te văd pe tine pierzând nu e ceva ce se uită așa ușor! chicoti ea.

  - Sunt curioasă dacă încă îl mai poți învinge pe Daemon, zisă Riserya luând o gură de vin, în fond, deși o avea el un har al războiului puternic, tu ești nepotul direct al Vissenei, care a fost cea mai puternică războinică.

  - Nu are nicio șansă să mă mai învingă acum fără să-și dezlege harul, iar dacă o face, e foarte predispus la nebunie și lipsă de control, zisă Daemon privind-o urât.

  - Mie asta îmi sună a provocare! spusă Lucien trosnindu-și degetele.

  - Nu ai nicio șansă în fața unchiului Daemon fără harul războiului. Nici măcar eu, care sunt un războinic destul de bun pentru vârsta mea, nu l-am putut învige, iar eu mi-am folosit harul la maxim, și el nici nu s-a dat de gol. La vremea aceea ne-a ascuns că are haruri! zisă Aegon învârtind un cuțit pe degete.

  - Aegon, ce ți-am spus eu? îl întrebă Riserya autoritară.

  - Nu am voie să mă joc cu armele la masă...oftă el, lăsând cuțitul jos.

  - Aegon, Daemon! Amândoi mă subestimați... Dacă harul meu este legat, asta nu înseamnă că nu v-aș putea învinge pe oricare dintre voi. Poate că aveți voi haruri puternice, dar eu tot rămân cel mai bun luptător! zisă Lucien zâmbind arogant.

  Două cuțite zburară spre fața lui, la scurt timp după ce-și termină fraza, dar le prinsă pe amândouă între degete, înainte să-l lovească.

  Un cuțit este al meu, dar al doilea trebuie să fie al lui Aegon. Am gândit la fel...Am vrut să-l testăm...gândi Daemon.

  - Aegon! strigă Riserya la el.

  - E în regulă, Ris! Fiul tău e un războinic foarte talentat! zisă Lucien zâmbind. În plus, le-ar fi oprit dacă nu reușeam să le prind, sunt sigur.

  - Foarte talentat și foarte pedepsit! Nu se aruncă cu cuțite la masă, indiferent de motiv!

  - Nu-l pedepsi pe Aegon pentru ceva ce n-a făcut. Eu am aruncat cuțitele! zisă Daemon.

  Aegon îl privi uimit. Probabil nu se aștepta ca unchiul său să ia toată vina asupra lui. Nu te mai uita așa și joacă-mi jocul dacă vrei să scapi nepedepsit! Probabil că Aegon își dăduse seama ce voia să-i spună unchiul său, căci se întoarsă spre mama sa cu o față indiferentă.

  - Normal...Mereu e vina lui Aegon! zisă Aeg dându-și ochii peste cap.

  - Vrei să spui că tu nu ai aruncat niciunul din cuțitele alea? îl întrebă Riserya ridicând dintr-o sprânceană.

  - Nici măcar unul!

  - Pentru binele tău, sper că așa e...

  Riserya îl privea pe Daemon cu ură, cum nu l-a mai privit de mult. Crede că i-am întors fiii împotriva ei cât a fost plecată, că i-am manipluat. Nu-și dă seama că ea e cea care-i îndepărtează de ea...Mai ales pe Aegon. Pentru ea, Aegon e ca amintirea vie a lui Viserys, ca fantoma sa ce o bântuie în fiecare zi. Mă întreb dacă va avea curajul să renunțe la Viserys și să fie cu Lucien...

  - În orice caz, ce se zice despre noi în afară? Lannister, Stark, oameni de rând...? întrebă Daemon ca să schimbe subiectul.

  Lucien ezită puțin, deoarece erau copiii prezenți, dar Daemon îi făcu semn să vorbească. Indiferent ce s-ar spune despre noi, au dreptul să știe și ei...Nu vor rămâne niște copii toată viața, și deși au sânge de prinți și prințese, nu trebuie răsfățați ca unii...

  - Despre tine mulți spun că ești lași și nesigur. Majoritatea oamenilor de rând și a lorzilor nu înțeleg de ce stai închis între zidurile cetății tale când ai șase dragoni în stare să lupte. Alții, cum ar fi Regina Cersei și Tyrion Lannister, spun că ești un om viclean și inteligent, care nu se dă de partea nimănui și așteaptă ca restul să se lupte între ei, apoi când sunt mai slabi vei da atacul. Nu vor să o arate, dar pe tine te consideră cea mai mare amenințare.

  Daemon zâmbi ușor. Se pare că regina s-a prins de planul meu, dar nu poate face nimic în legătură cu asta. Cine ar fi nebun să atace un lord fără motiv? Mai ales unul cu șase dragoni?

  - Și cum ni se spune?
 
  - Ție Lordul Dragon, Dragonul Negru, alții îți zic Lordul Șarpe sau Șarpele Negru. Puțin au curajul să vorbească despre tine ca Daemon I reîncarnat. Lordul Răbdării, Dragonul Viclean, și doar asta îmi aduc aminte acum. Despre Riserya se spunea că este instabilă psihic, că e nebună, că vorbești cu ea ca cu un om normal, iar în secunda următoare îți poate înfige un cuțit în burtă. Unii cred că ar fi vrăjitoare sau blestemată și că tripleții nu ar fi ai tăi.

  Păi nu sunt...Sunt ai lui Viserys. Dacă vor începe asemenea zvonuri, va trebui să ne mișcăm rapid.

  - Alții cred că ea ar trebui să fie regină, pentru că are primul și cel mai mare dragon, tripleți cu proprii lor dragoni, care reprezintă dragonul cu trei capete al Casei Blackfyre. Unii povestesc prostii, cum că ea ar mai fi avut un frate geamăn iar acesta a murit în pântece, fără a se naște, așa că sufletul lui a intrat în oul dragonului și de aceea ea și Balerion sunt așa apropiați, iar dragonul atât de dresat, că e fratele ei geamăn în corp de dragon. I se spune Sora Primului Dragon, Vrăjitoarea, Blestemata, Patricida, Regina Neagră, Slayer of Killers, Războinica, Piromana...

  - Ce porecle drăguțe! zisă Ris zâmbind forțat și luă o gură de vin.

  - Dar noi? Nouă cum ni se zice? întrebă micul Aemon.

  - De parcă nu ai știi...Ne spun bastarzi...murmură fratele lui, Daemon.

  - Nu suntem bastarzi! Noi suntem dragoni! Suntem fiii regelui de drept! Suntem fiii lui...

  - Lucien, mai vrei sos? îl întrerupsă Riserya pe Aegon.

  - Nu, mulțumesc! zisă el zâmbind nesigur. Așa e, Daemon, unii vă numesc bastarzi...Deși nu înțeleg de ce, de vreme ce părinții voștrii au fost căsătoriți. Unii spun că ați fi bastarzii lui Viserys Targaryen, dar majoritatea vă consideră un semn de revenire a dinastiei dragonilor pentru faptul că sunteți tripleți și aveți fiecare câte un dragon. După cum am mai spus, oamenii cred că fiecare dintre voi reprezintă unul din capetele dragonului din sigiliu.

  Aegon deveni puțin abătut la auzul spuselor despre tatăl său și se ridică de la masă.

  - Aș vrea să mă duc în camera mea... Sunt obosit...

  - E în regulă...poți pleca...îi spusă Ris zâmbind amar.

  Aegon se ridică de la masă și părăsi rapid încăperea, urmat de privirile îngrijorate ale tuturor.

  - Am spus ceva greșit? îl întrebă Lucien în șoaptă pe Daemon.

  - Nu-ți face griji...Îți vom explica totul la momentul potrivit...