The black dragons

Arya

 

  Yoren veni însoțit de doi străini. Un bărbat cu părul alb, deși părea tânăr, avea mai puțin de 30 de ani, iar ochii lui erau neobișnuiți: pupilele erau negre, dar sibțiri ca ale unei pisici și în rest erau complet aurii. Era călare pe o iapă albă, destul de bine îngrijită. Avea o sabie mare, de argint, așezată la spate, pentru că era prea mare pentru brâu. Avea cizme maronii de călărie, pantaloni din lână neagră și în sus avea o jiltecă albă cu verde, în timp ce la gât îi atârna un frumos medalion de argint cu capul unui lup cu dinții rânjiți și ochii roșii. Avea cicatrici pe față, iar privirea sa era rece și nu părea prea încântat că se află aici. În urma lui era o femeie cu ochii violet profunzi, arzători, de parcă niște flăcări mov îi dansau în ochi. Părul ei era roșcat sângeriu cu reflexii blonde. Era îmbrăcată într-o rochie de slujitoare lungă și neagră complet, iar în picioare avea niște cizme tot negre. Era călare pe un armăsar alb, bine îngrijit, dar fără șa și căpăstru. Semăna cu caii din grajdurile Fortăreții Roșii. Putea să jure că văzuse calul ăsta acolo... Femeia părea abătută, privea tristă în gol, dar când o văzu pe Arya că se holba la ea îi zâmbi ușor și o salută dintr-un gest ușor al capului.

  - Să știți că nu prea avem multă mâncare nici noi! le zisă Yoren celor doi.

  - Nu vă faceți griji. Eu mă pricep să găsesc hrana, iar Geralt e un vânător. El mă va ajuta să o prind! zisă femeia zâmbind.

  Vânătorul îi aruncă o privire ucigătoare, ca și când s-ar fi condamnat singură la moarte. Tare dubioși mai sunt ăștia doi...gândi Arya.

  Femeia îi făcu semn vânătorului, iar acesta o urmă. Peste câteva ore, cei doi se întoarsără cu o căprioară, doi mistreți mici, trei prepelițe și doi iepuri, mai mult decât au reușit să prindă ei într-o săptămână. E imposibil...mistreții se prind greu, în grup mai mare, trebuie hăituiți! Știu de când mergea tata la vânătoare. Nu puteau prinde în câteva ore atăt de mult vânat doar ei doi... Trebuie să fie vrăjitori...

  Frații în negru rămasără și ei uimiți, dar nu zisără nimic, ci îi ajutară să facă mâncarea. Până seara, aveau destulă tocană de mistreț pentru toți și carne de căprioară friptă.

  - Deci...Ce caută o fată spre Rondul de Noapte? întrebă femeia când erau doar ele două, așezându-se lângă ea și întinzându-i o porție de tocană.

  - Nu sunt fată! Sunt băiat! Și mă numesc Arry! ripostă Arya și își luă porția de mâncare.

  - Cât de proastă mă crezi, fetițo? întrebă femeia zâmbind malefic în colțul gurii.

  - Suficient de proastă să confuzi un băiat cu o fată! zisă ea mâncând, iar femeia râsă și îi ciufuli părul, apoi se opri brusc, de parcă ar fi văzut o stafie, și deveni serioasă.

  - Tu ești Arya Stark de Winterfell! zisă femeia uimită.

- C-cred că mă confuzi...E-eu...Eu sunt băiat!

  - Nu trebuie să te ascunzi de mine! Am cunoscut-o pe sora ta, Sansa! Am fost slujnica ei în capitală, dar...au intervenit niște probleme și a trebuit să plec. Am vrut să o iau pe Sansa cu mine...chiar am vrut, dar nu am putut...

  - O știi pe Sansa? E bine?

  - Nu am să te mint...Nu e prea bine înconjurată de Lannisteri și cu Joffrey în preajmă...

  - Cine ești și de unde știi toate astea?

  - Mirabella...Sunt doar o femeie de rând cu darul previziunii.

  - Nu ai niciun nume de familie?

  - ...Mirren...

  - Ca Joseph Mirren? Ești rudă cu Ser Joseph?

  - Îl știi pe Joseph Mirren? întrebă Mirabella uimită, dar și în același timp fericită.

  - Da, a lucrat în slujba tatălui meu! Era unul din cei mai buni cavaleri pe care i-am văzut!

  - E-era...? Adică...a murit? întrebă ea cu ochii în lacrimi.

  - Da...în ziua în care l-au arestat pe tata. A luptat să-l apere și a ucis șapte membri din Garda Orașului înainte să fie ucis. A fost rudă cu tine, nu?

  - Era unchiul meu...Ultima mea rudă în viață...

  - Îmi pare rău pentru pierderea suferită...

  - Mulțumesc...la fel...

  - My lady, omul ar vrea și el să mănânce o porție din mâncarea vânată de tine. Omului îi e foame! strigă Jaquen H'ghar din celulă, iar Mirabella se ridică și se dusă spre celula celor trei.

  - Yoren a zis să stăm departe de ei! o avertiză Arya.

  - Adu-ne mâncare și taci! strigă Rorge în timp ce Biter sâsâi.

  - O să te las să mori de foame dacă mai vorbești așa cu mine, criminalule! îl privi Mirabella cu ură.

  - Omului îi pare rău pentru lipsa manierelor companionilor lui. Nu el și i-a ales. Ai putea să le aduci niște mâncare și ceva de băut, te roagă?

  Mirabella stătu câteva secunde bune și îl analiză pe Jaquen, iar Rorge răbufni.

  - Dacă nu ne aduci mâncare și bere, când voi ieși de aici te voi viola și te voi ucide! strigă el apucând gratiile cu mâinile.

  - Ha! N-ai nicio șansă! râsă Mirabella sarcastic.

  - Doar apropie-te dacă ai curaj și vedem noi! o amenință el.

  Într-o fracțiune de secundă Mirabella se năspusti la gratii și își infipsă unghiile în carnea de pe mâinile lui Rorge, iar acesta urlă de durere.

  - Până să apuci tu să mă dezbraci am să-ți tai pântecele, am să-ți scot mațele și te voi spânzura cu ele! Îți voi scoate ochii din orbite și îi voi pune în borcane! ÎȚI VOI SMULGE FIECARE UNGHIE DIN CARNE CRIMINALULE! strigă ea cu ură și cu un zâmbet demonic, apoi îi dădu drumul la mâini cu scârbă.

  Mâinile acestuia aveau găuri adânci în carne, din care i se scurgea sânge încontinuu în timp ce el țipa de durere și se târî în celălalt colț al celulei.

  E nebună...e inumană...e o vrăjitoare..

  - Ce ar vrea oamenii să mănânce? întrebă ea sec.

  - Omul e impresionat. Femeia nu are suflet de femeie, are sufletul unui demon...

  - Nimeni nu are dreptul să spună despre femeie ce fel de suflet are fără să o cunoască...nici măcar un nimeni.

  - Femeia se pare că știe multe! zisă Jaquen zămbind.

  - Femeia știe mai multe decât știe omul! Mă duc să vă aduc niște tocană și apă...și niște bandaje...murmură ea plecând.

  - Ce a fost asta? Cum ai reușit să faci asta? Ce a însemnat tot ce ați vorbit voi? o întrebă Arya urmând-o.

  - Yoren avea dreptate...Doar stai departe de ei...și de mine...Moartea este drumul meu mi-a zis cineva, și se pare că avea dreptate...