The black dragons

Riserya

  Media by -direwolf- ❤❤❤

  Riserya și Geralt au coborât de pe barcă pe plajă. Ajunseseră în sfârșit la Dragonstone, care era mult mai frumos decât își imagina ea. Castelul era așezat pe un munte și împodobit cu statui de piatră în formă de dragoni, care ziceai că sunt reali.

  - Ai rămas fără cuvinte, "Mira"? întrebă Geralt zâmbind.

  - Tu ai mai fost aici? întrebă Riserya uimită.

  - De vreo trei ori! zisă indiferent, ridicând din umeri și o luă înainte.

  Riserya îl urmă pe aleile din piatră până ajunsără la porțile castelului, unde fură opriți de doi străjeri:

  - Cine vrea să treacă? întrebă unul dintre ei.

  - Geralt și Mirabella. O căutăm pe Lady Melissandre! răspunsă vânătorul.

  - Ce treabă aveți cu preoteasa roșie? întrebă celălat.

  - Asta nu te privește pe tine! i-o tăie Riserya.

  - Scuzați-o pe prietena mea! E în acea perioadă a lunii! zisă Geralt în șoaptă, iar Riserya se limită doar la un cot în coaste, deși i-ar fi făcut plăcere să-l izbească în cei doi cu harul ei.

  Unul dintre paznici intră în castel, iar după câteva minute bune de așteptat, își făcu apariția însoțit de o femeie roșcată cu părul lung, ce purta o rochie roșie și un colier la gât cu o piatră roșie.

  - Geralt, nu mă așteptam să vi așa de repede. Se pare că ai companie! zisă ea privind-o pe Riserya și zâmbindu-i, apoi le făcu semn gardienilor să plece. Eu sunt Melissandre! se prezentă ea, întinzându-i mâna.

  - Mirabella! răspunsă, dând mâna cu preoteasa, dar tresări ușor din cauza unei viziuni.

  O văzu pe preoteasă cum ardea oameni de vi pe rug în numele Zeului Luminii, printre care și copii... Preoteasa își trasă rapid mâna și o fixă pe Riserya cu privirea.

  - De ce ai adus-o cu tine, Geralt! Ea nu are ce căuta aici! murmură Melissandre.

  - Mi-a salvat viața, iar eu trebuie să o ajut să și-o salveze pe a ei. Ai leacul pentru Yennefer? schimbă el subiectul.

  - Da, dar te va costa mult! zisă ea scoțând o sticluță din mânecă.

  - Cât mai exact?

  - 750 de cerbi de aur.

  - Poftim? Nu am mai mult de 500!
 
  - Atunci târgul cade.

  - Dacă diferența de 250 nu sunt cerbi, ci dragoni, are vreo importanță? întrebă Riserya, băgându-se în discuție.

  - Atâta timp cât sunt din aur, nu! răspunsă preoteasa.

  - Voi plăti eu diferența, dar în asta include un tur al castelului și o noapte dormită aici.

  - Nu te tocmești cu mine, lady Blackfyre! Oricum nici măcar nu știi pe ce leac dai banii.

  - Nu, dar știu că tu vei rămâne cu o sticluță, iar noi cu 750 de monede de aur dacă nu accepți! zisă ea ridicând din umeri.

  - Nu puteți dormi în castel, dar vă pot găsi pe cineva care să vă primească gratis...murmură ea nervoasă și intră în castel. Intrați?

  - Nu trebuie să întrebi de două ori! zisă Riserya zâmbind și o urmă.

  În timp ce preoteasa le prezenta castelul, Riserya prinsă un moment de neatenție și se furișă.
Mergea pe un hol mare și cam întunecat, care nu știa unde o va duce. Tot ce conta era că acum se afla în locul în care Regina Rhaela l-a numit pe Viserys rege și l-a încoronat, locul unde mama lui murise, iar sora lui se născuse. Se întreba dacă o va mai vedea vreodată pe Dany. Îi era dor de zâmbetul și îmbrățișările ei...

  Dragonstone era locul în care ei au locuit pentru o vreme. La un momendat, i se păru că Viserys, copil fiind, trecu în fugă pe lângă ea. Probabil era doar imaginația ei.

  Când ajunsă în capătul holului, văzu sala tronului, iar pe tron stătea Stannis Baratheon...era singur. Se uita la el și se gândea doar la cum unul din cei mai mari inamici ai fratelui ei ar putea dispărea în câteva secunde. Trebuia doar să se concentreze puțin, și îl putea izbi cu capul de tavan și murea. O singură mișcare a mâinii, și o mare parte din problemele lui Daemon dispăreau. Își ridicase mâna și se pregătea să-l ucidă, dar o fetiță veni de nicăieri în fugă și îl luă în brațe:

  - Tată! zisă ea zâmbind.

  - Shireen? Ce cauți aici? întrebă el surprins. L-ai văzut pe Ser Davos?

  - Nu.

  Riserya oftă și își lăsă mâna jos. Ce a fost în capul ei? Nu putea lăsa un copil orfan de tată, nu când știa cât au suferit fiii ei după moartea tatălui lor.

  - Cine e acolo? întrebă Stannis.

  Riserya ieși în dreptul ușii:

  - Mă numesc Mirabella, Înălțimea Ta! zisă ea zâmbind și făcu o reverență.

  Vestea că Robert Baratheon murise se răspândise în tot regatul, și cum se știa că Joffrey nu era fiul regelui, asta îl făcea pe Stannis adevăratul moștenitor.

  - Ce cauți aici? întrebă Stannis serios.

  - M-am rătăcit de Lady Melissandre, Înălțimea Ta! zisă Riserya cu privirea în pământ.

  - Tată, e o nebunie să te duci să ataci Casa Blackfyre! Au 7 dragoni! Printre care unul dintre ei e de gheață!

  - Shireen, nu mai vorbi despre planurile mele de război în prezența străinilor! Oricum, unul dintre dragonii lor e un pui, iar cel mai mare și puternic nu-l mai pot folosi de când bastardul ăla de Daemon a anulat căsătoria cu sora sa și a izgonit-o.

  Așa e... Fratele ei răspândise vestea că a anulat căsătoria ca să aibă și o scuză bună să-și alunge sora. A pretins că "nu o mai iubea"...

  - Totuși, au dragoni! Ar trebui să-i faci aliații tăi.

  - Ești un copil! Ce știi tu despre război? Blackfyre-ii sunt niște uzurpatori, ne-ar trăda cu prima ocazie ca să îmi ia tronul.

  - Și Robert Baratheon a fost un uzurpator, iar ceea ce vrei tu acum tot uzurpare se numește! adăugă Riserya fără să se poată abține, iar când Stannis îi aruncă o privire bănuitoare realiză că totuși, ar fi trebuit să o facă și să tacă din gură.

  - Cine ești tu de fapt? întrebă el încruntându-se.

  - Eu sunt...

  - Partenera mea bleagă! o întrerupsă Geralt venind din spatele ei, urmat de Melissandre.

  - Sunt invitații mei, Înălțimea Ta! Tocmai îi conduceam spre ușă! adăugă preoteasa.

  - Hai, Mira! Să mergem! zisă Geralt luând-o de braț după el.

  - Nu vreau să plec... Asta a fost casa lui, aici ar trebui să locuiesc eu și fiii mei! zisă ea când rămasără doar ei doi.

  - Casa cui? întrebă Geralt confuz.

  - ...Nu contează...

  - Trebuie să plecăm imediat de aici. Ai intrat prea mult în evidență.

  - Ai dreptate...

  - Măcar ai aflat părerea lui Stannis despre voi?

  - Stannis! Vrea să-mi atace fratele! Trebuie să-l previn!

  - Nu e nevoie! Îl voi convinge să nu o facă. Oricum lupta asta ar duce doar la pieirea noastră. Dragonii voștri ne-ar arde armata în mai puțin de o oră! zisă preoteasa apărând din spatele lor. Ăsta e al tău! zisă dându-i lui Geralt sticluța. Știe ea cum trebuie să-l ia. Acum îmi vreau banii.

  Cei doi i-au dat banii, apoi fiecare a luat-o pe drumul său, preoteasa înapoi în castel, iar cei doi spre port, pentru că după cele întâmplate, Melissandre a considarat că cel mai indicat era să plece imediat.

La mulți ani tuturor ce-și serbează ziua se Sf. Maria!