The black dragons

Riserya

 
  Nu îi plăcea să fie Lady Blackfyre, nu suporta să stea să ocupe de toate lucrurile plictisitoare ca strângerea proviziilor pentru iarnă sau strategii de război și apărare. Toate astea erau lucruri specifice fratelui ei, la care el se pricepea, și despre care copiii fuseseră învățați. Fratele ei nu era ca ceilalți lorzi, el considera că toți copiii lor trebuie învățați să conducă, nu doar primul născut. Nu de puține ori, primul născut se întâmpla să moară înainte să aibă un moștenitor, iar fratele sau sora lui nu știa să conducă. Daemon nu voia ca ei să treacă prin asta, de aceea până și Rohanne și Shannara erau învățate cum să se ocupe de o cetate și cum să procedeze în cazul unui război sau asediu. Ar fi putut să-o numească pe Lucerya Lady Blackfyre în locul ei. Avea deja 14 ani și era următoarea succesoare după Viserys, dar nu: "Dacă ajungi Regină Mamă, trebuie să înveți să conduci".

  Nu am cerut să fiu Regină...Am cerut doar o viață liniștită...

  Avea o mică pauză a consiliului acum, așa că se dusă în bârlogul dragonilor.

  Bârlogul lui Balerion și Aurion erau goale. Se pare că și tripleții ieșiseră cu dragonii.

  Poate fac iar curse, sau au plecat să-și hrănească dragonii.

  Tessarion dormea încolăcită, iar Frozenfyre avea grijă să-și mențină rece cuibul. Se pare că deja aveau primele 3 ouă făcute de Frozenfyre și Quicksilver. Toate trei erau albe cu reflexi de albastru translucid. Arătau ca orice ou de dragon, cu textura solzuroasă, doar că erau înghețate.

  - Nu știam că un dragon de gheață poate avea ouă cu un dragon de foc. Mă întreb dacă ouăle vor scoate pui, zisă Riserya pentru ea, privindu-le fascinată.

  În depărtare auzi răgete de dragon, pe care le recunoscu imediat.

  Balerion! Slavă Zeilor, Daemon s-a întors acasă!

  Ieși în grabă din bârloguri, dar când ajunsă afară, îl văzu pe Balerion prăbușit în curte, cu zeci de oameni în jurul lui, la o distanță sigură.
  Își făcu loc printre ei și-și văzu dragonul rănit, înfășurat în lanțuri, respirând greoi...și fără Daemon.

  Riserya fugi la dragonul ei și începu să-l mângâie pe bot. Acesta își deschisă ochii chihlimbarii și suflă greoi fum pe nas. Era extenuat, era un miracol că reusise să zboare peste apă fără să se prăbușească.

  - Balerion, ce s-a întâmplat acolo? întrebă ea cu lacrimi în ochi și-și lipi fruntea de botul dragonului.

  Pătrunsă în conștiința lui și văzu ce văzuse și el: fuseseră prinși în arena dragonilor și atacați. Daemon era la pământ, cu săgeți în el și plin de sânge. L-a gonit pe Balerion, ca să nu fie ucis și el.

  Riserya s-a îndepărtat tremurând de dragon. Oamenii o priveau îngrijorați și șușoteau în jurul ei. Lucien venise și era chiar în spatele ei, dar parcă se auzea de foarte departe.

  - Aproape mi-au ucis dragonul... Mi-au ucis fratele... MI-AU UCIS FRATELE! strigă ea plângând.

  Cerul s-a întunecat brusc și a început o furtună cu tunete și fulgere în toată regula. Oamenii s-au îndepărtat speriați cât mai mult de ea, după care au fugit la adăpost.

  - Ris, calmează-te! încercă Lucien să o liniștească, dar ea îl împinsă cât colo cu harul războiului.

  - NU! L-au ucis pe Daemon! Mi-au ucis fratele! strigă ea și un fulger lovi pământul. Vor plăti! Vor plăti că s-au pus cu noi, vor plăti pentru ce i-au făcut lui Daemon și Balerion! strigă ea și vocea începu să i se schimbe din ce în ce mai mult. Îi voi ucide pe toți, PE TOȚI! O SĂ ARDĂ DE VI! O SĂ ARDĂ ÎN FLĂCĂRILE CELUI DE-AL ȘAPTELEA IAD! ĂSTA! E! RĂZBOI! urlă vocea lui Naelys, în timp ce Balerion se zbătea în lanțuri la fel de nervos iar afară era  cea mai puternică furtuna pe care Coasta Dragonului o văzuse vreodată.

  - Ris, trebuie să te oprești! Gândește-te la fiii tăi! Zboară cu dragonii pe undeva prin furtuna asta pe care tu ai declanșat-o! Vrei să-i pierzi și pe ei? Trebuie să te calmezi! îi ordonă Lucien apucând-o strâns de braț.

  El nu știe ce înseamnă să pierzi un frate...dar are dreptate...

  Încercă să-și controleze respirația și să-și limpezească gândurile. Reuși să se liniștească, iar furtuna se opri, rămânând doar ploaia.

  - Știam că te poți controla, îi zâmbi Lucien amar, și o strânsă în brațe. Daemon a fost și fratele meu, știi bine asta...adăugă el cu voce tremurată în timp ce o mângâia pe spate.

  Din cauza ploiii nu-și putea da seama  dacă și el plânge sau nu, dar cert e că ea încă plângea.

  Daemon ce ar face în locul meu? Ar isca un război? Ar aștepta? Ar ataca imediat? Sigur s-ar răzbuna cumva, dar cum m-aș putea răzbuna fără să nărui tot ce a făcut el până acum?

  - Hai să-i dăm jos lanțurile alea lui Balerion, zisă Lucien ștergându-i lacrimile.

  - Cum? întrebă ea suspinând.

  - Cu harul războiului.

  - Parcă nu voiai să-l folosești...

  - Dacă vom începe un război, trebuie să folosesc harul războiului. Calmează-ți dragonul, mă ocup eu de restul.

  Riserya își folosi harul de naturalist ca să-l liniștească pe Balerion, apoi se întoarsă iar spre Lucien.

  - Ești sigur de asta?

  - Stai calmă, sunt nepotul Vissenei Miretoma, cea mai puternică războinică din istorie. O să mă descurc.

  Lucien își ridică mâinile în aer, iar dragonul se ridică la un metru deasupra pământului, în timp ce lanțurile se descâlceau de pe el încet, dar sigur. Mâinile lui Lucien tremurau de efort, iar câteva vene mai mari i se umflaseră atât de mult, încât zici că mai aveau puțin și explodau. Dar nu se lăsă până ce toate lanțurile nu căzură la pământ și Balerion fu liber.

  Lucien căzu în genunchi respirând greoi. Ea veni să-l ajute, dar Lu îi făcu semn să se oprească.

  - Sunt bine, n-am nimic! Sunt doar puțin obosit. Du-te și vindecă rănile dragonului, sunt mult mai grave.

  Riserya încuvință din cap și se întoarsă la dragonul care abia mai avea putere să stea în picioare. Își pusă mâinile pe botul lui și închisă ochii. Începu să-i transmită din energia lui Naelys, iar rănile lui Balerion se vindecau văzând cu ochii. În scurt timp acesta nu mai avea nicio rană și era la fel de puternic ca înainte de plecare. Ris zâmbi amar și-l strânsă în brațe. Era bucuroasă că măcar Balerion încă trăia.

  Ploaia se mai domolise, abia mai picura. În depărtare văzu trei dragoni care veneau în zbor spre Dragoncoast.

  Lasă războiul...cum le voi spune copiilor că Daemon a murit?