La mulți ani, Sophie!

224 20 4
                                    

       -Ce este? a întrebat Sophie.
       -Ușurel, nu te agita că nu-i de rău. Voiam să te întreb cum merg lucrurile la o petrecere... Ști, eu n-am mai fost la vreuna...
       -Ei bine, petrecerea asta nu e ca toate celelalte, adică la noi sunt mai speciale în general. O să ne strângem toți, ascultăm muzică, ne jucăm, unii fac pariuri pe dezbrăcate și de obicei e amuzant. Dacă puneam un 4 de inimă roșie rămâneam fără sutien, spre deliciul unora.
       Am izbucnit amândouă în râs și îmi imaginam scena. Sophie a avut o viață așa de amuzantă alături de gașcă. Eu am stat efectiv singurã, încuiată într-un cămin.
       Ora 21:46. Gata filmul, iar acum trebuia să mergem să facem un duș și să ne spălăm părul. Chiar aveam emoții, deoarece nu credeam vreodată că voi ajunge să ies cu atât de multă lume, ba chiar să fiu prietena sărbătoritei. Sună drăguț.
       -Ia tu prima foehn-ul, că ai părul mai lung, a zis Sophie. Eu o să mă machiez până atunci ca deja cred că o să întârziem.
       M-am supus fără să comentez, iar în 5 minute serioase de usat am terminat. I-am înmânat foehn-ul Sophiei și mi-am pus hainele pe mine. Am dat să merg spre oglindă, când Sophie opri brusc uscătorul.
       -Nici să nu îndrăznești, Amma! Nu am terminat cu tine! Te vezi la sfârșit.
       În două minute a terminat și ea de uscat și a luat teusa de pe masă.
       -Stai jos! Bănuiesc că e prima dată când vezi astea în viața ta.
       Rimel și creion dermatograf. Știam prea bine ce sunt, dar chiar nu le mai văzusem până acum în realitate.
       Am stat să mă aranjeze la ochi, iar apoi a scos două rujuri. Mie mi l-a dat pe cel maroniu "rezistent la transfer", iar ea l-a luat pe cel mov închis.
       -În caz că te giugiulești cu vreunul sau cu toți, mă batjocori aceasta.
       -Haha, i-am răspuns și am început să râdem copios.
       -E 22:38. Să terminăm cu părul și să plecăm.
       Sophie a luat o placă de păr și o perie și mi-a îndreptat părul, iar în același timp vorbeam.
       -Unde mergem, apropo?
       -O să vezi, Amma! Nerăbdătoare mică.
       -Of, of, sărbătorită irascibilă.
       Din două încercări a reușit să îmi îndrepte calumea părul, apoi și l-a îndreptat și pe al ei. Am dus mâna la spate să îi simt lungimea. Era până deasupra fundului. Extrem de lung, dacă stau să mă gandesc. Niciodată nu m-am gândit la aspectul meu așa de mult ca acum. Eram foarte curioasă să mă văd și sper că arătam așa de bine pe cât îmi zicea Sophie că arăt.
      -Amma, liniștește-te dragă! O să explodezi, a zis Sophie rânjind. Fie, uită-te în oglindă.
      Acum că mă lăsa să mă uit parcă nu mai voiam. Sentimentul că o să merg la o petrecere era din ce în ce mai înfricoșător cu cât treceau mai mult minutele. Petrecerile nu sunt de mine...
       M-am dus în fața oglinzii. Era ea! Superbă chiar. Îmi zâmbea larg și frumos și i-am aruncat și eu un zâmbet. Nu o văd des fericită.
       ~Distrează-te Amma. Fă-o pentru mine~
       Asta e oficial singurul lucru la care m-aș mai fi gândit. Ea voia să mă duc, și pe lângă asta să mă și distrez. Poate ar trebui să mă relaxez.
       -Ești foarte frumoasă, crede-mă pe cuvânt! Mereu ai fost și mereu vei fi. Ești și extrem de drăguță, iar băieții sunt de treabă dacă apuci să îi cunoști. O să ne distrăm. Acum, hai! Să mergem!
      -Înainte de asta, pot te rog să intru să verific ceva în camera mea? Nu durează mult.
      Sophie a aprobat și am stecurat cadoul meu pentru ea în buzunar la blugi și cuțitul de apărare în gheată. Era o prostie să îl am, deoarece aveam în jur 14 băieți ca Roger și Sam, dar preventiv.
       Am mers rapid prin pădure, evitând pe cât posibil murdăria. Era 23:32.
       -Mai avem mult? Am întârziat.
       Sophie a făcut cel mai neașteptat gest. S-a oprit și mi-a pus mâinile pe umeri.
       -Amma. La noi, toți invitații trebuie să fie acolo la 23:30. Iar până vine sărbătoritul, să se planifice. Nu mai fi încordată, la dracu', și relaxează-te. E ziua mea!
      Și am luat-o iar la fugă-mers sau ce o fi fost ceea ce făceam noi. Iar mă simțeam rău. "Nu acum..." am gândit. "Să nu îmi faceți probleme în seara asta". Sper că o să mă asculte.
       După încă puțin timp de mers am ajuns într-o zonă complet nouă mie. Era un loc relativ deschis, dar unde se aflau pietre pe care puteai sta și niște chestii în pământ. Probabil că ăsta e locul lor.
       -La mulți ani! Au strigat multe voci și au răsărit de după copaci, sărindu-i Sophiei în brațe. 
        Erau 14 băieți, care mai de care mai chipeș. Roger a venit la mine după ce a îmbrățișat-o pe Sophie.
       -Amma, arăți super! Cred că la asta a lucrat Sophie așa mult. Un succes garantat!
       În sfârșit, o dată la mult timp, Roger a revenit.
       -Băieți, ea e Amma! E prietena mea! A strigat Sophie, trăgându-mă lângă ea.
       Am văzut multe perechi de zâmbete îndreptându-se spre mine. Ei chiar erau de treabă. Am luat toți loc pe câte o piatră, cu Sophie în stânga mea și Roger în dreapta. Unii se uitau la mine, alții la Sophie. Era interesant. Când s-a făcut liniște, Liam a rupt tăcerea.
       -Hai să o facem pe Amma să se simtă comod. Nu ne prea cunoaște și sigur i se pare ciudat.
       Băieții au aprobat și au început să se prezinte din colțul din stânga, sărind peste Sam.
       -Josh.
       -Adam.
       -Ezra.
       -Alec.
       -Liam.
       -Ben.
       -John.
       -Zayn.
       -Aiden.
       -Elijah.
       -Logan.
       -Hug.
       Hug? De ce te-ar chema "îmbrățișare"? Prea multe pentru început.
       -Eu sunt Amma și mă bucur să vă cunosc pe fiecare, am spus prietenoasă.
       -Acum că ne-am cunoscut, să înceapă petrecerea!
       Aiden a luat un sac mare și l-a pus în mijloculnostru.
       -Avem bere! a strigat Zayn.
       Am auzit multe țipete de fericire, inclusiv din partea Sophiei. Din câte văd, cred că doar eu și Roger nu bem aici.
      -Hei, hei! Nu beți așa de-ampulea. Că iar nu mai scot nimic de la voi toată noaptea. Nu mai râde Adam, nu m-am referit la asta.
      Am început toți să râdem, și după Sophie a continuat.
      -O să facem adevăr sau provocare, așa de început!
      Nu prea îmi plăcea ideea. Băieții, cel puțin, arătau cam "profesioniști" la a da provocări nasoale.
      -Sam! Ia bea tu prima sticlă că ești mai rapid.
      Zis și făcut. În mai puțin de 30 de secunde a dat peste cap o sticlă de bere de 1 litru. După aceea, a pus-o în mijlocul nostru și a învârtit-o.
      Picaseră Zayn și Ben.
      -Hmm... Zayn. Te provoc să dai 5 beri talpă în 3 minute.
      -Așa simplu, Ben, așa simplu! Fie, 5 beri în 3 minute să fie.
      Zayn s-a ridicat și s-a dus la pungă. Avea cei mai frumoși ochi verde-smarald văzuți de mine până acum. Și părul lui era negru cărbune, lung și ciufulit. O combinație atrăgătoare. Era îmbrăcat lejer, cu un hanorac larg și niște blugi. Se vede că e plin de tatuaje, deoarece unul dintre ele îi începe chiar de pe gât. S-a uitat o clipă la Sophie și i-a făcut cu ochiul.
      -Amma, vezi că ăsta e bețivanu' nostru. Să nu te minunezi de capacitățile lui, a zis Roger zâmbind.
      Zayn a desfăcut sticlele și le-a pus una lângă alta. Sophie era gata să pornească cronometrul.
      A dus prima sticlă la gură, dar nu îmi pot explica ce s-a întâmplat și cu celelalte. Pur și simplu s-au golit.
      Zayn a râgâit puternic și și-a pus o mână la burtă, în semn de victorie.
      -1,025 secunde, a strigat Sophie mândră. Un nou record, Zayn.
      -Ben, acum că m-ai îmbătat, provocarea ta va fi mai palpitantă. Fi atent. O să te întorci cu spatele și îi voi da Sophiei un capac. Te vom lega la ochi și o să îl cauți.
      Unii deja începuseră să râdă și Sophie mai avea puțin și se sufoca de atâta râs.
      Ben s-a întors, iar Zayn s-a apropiat de Sophie și i-a băgat capacul fix între sâni. Băieții se abțineau să nu râdă extrem de mult. Sinceră să fiu, și eu mă abțineam să nu râd.
      -Ai 30 de secunde și înainte trebuie să te învârți de 10 ori, a completat triumfător Zayn.
      Ben a ascultat exact ce i-a zis Sam. Sophie era în fața lui, cu mâinile lângă corp. Ben a băgat mâna direct în decolteul ei și a scos dopul.
      -Of, Zayn. Oricât de amețit oi fi, pasiunea ta pentru sâni rămâne neschimbată.
       Iar am început să râdem de mă durea pe mine stomacul de la atâta râs.
       Următoarea învârtitură. Eu și Sam. Aoleu! Nu mă așteptam să fie așa de curând.
       -E prima dată când joacă, Sam. Las-o pe ea prima, a zis Roger.
       -Te provoc să...
       Gândește gândește gândește. Ceva nu prea intim, dar care să stârnească amuzament. Uhh.
       -Bea bere din șoseta aia de acolo! am zis.
       Pe jos se afla o șosetă relativ curată și asta a fost singura idee care mi-a venit. Toți au început să râdă, până și Sam. Chiar avea spiritul provocărilor.
       A luat șoseta și a turnat bere în ea. A băut în așa fel încât să nu își murdărească hainele și a finalizat cu un râgâit copios.
      -Așa deci. Amma, ia să mă gândesc eu la ceva drăguț pentru tine.
      -Pune-o să aleagă, a zis Logan îmcruntându-se puțin la Sam.
      -Așa e, ai dreptate. Alege, Amma!
      -Ăm... Păi..
      -Alege adevăr. A zis Sophie în locul meu, puțin îngrijorată de ce va urma.
      -Sophie, are și Amma gură! I-a răspuns Elijah.
      -Rămâne adevăr, pentru început.
      -Cum dorești, a zis Sam, ridicând din umeri. E adevărat că... Nu ți-ai tras-o până acum?
      -E adevărat. Am doar 17 ani, Sam.
      Nimeni nu a râs și mă bucur. Oricum, băieții vorbeau între ei de-ale lor.
      -Asta nu e o scuză, a rânjit Sam.
       Brusc, ceilalți au făcut liniște si s-au întors să îmi urmărească răspunsul.
       Am dat să deschid gura, dar Sophie a intervenit:
       -Sam, gata. Ști că ea nu e de aici. Și îi cunoști situația.
       Vorbea de boala mea. Desigur, acum înțeleg. Se purtau așa pentru că sunt bolnavă. Ce proastă am fost! Normal că era prea frumos ca să fie adevărat.
      -Amma! a zis Hug. Cum e să fii așa?
      -Hug! s-a răstit Roger.
      S-a lăsat liniște. Ochii erau ațintiți asupra mea.
      -Ce zici de cadouri, Sophie? a întrebat Roger ca să mai liniștească apele.
      -Da, cadouri.
      Vocea Sophiei era foarte slabă, de parcă își aminti ceva. Ferea contactul vizual cu mine foarte evident. Ce am făcut? Nu înțeleg.
      Băieții au început să îi ofere pe rând cadouri, care mai de care mai interesante. Cercei, rujuri, parfumuri, iar Aiden i-a luat un tricou. Am rămas eu și Roger. Acesta îmi făcu mie semn mai întâi.
      M-am întors spre Sophie și am băgat mâna în buzunar. Am scos cutiuța și i-am dat cadoul.
      -Nu pot să cred, Amma! De unde ai avut tu bani de ăsta?!
      -E un cadou, deci nu întreba de bani. Îți place deci.
      -Îl ador! și mi-a sărit în brațe.
      Îi luasem colierul cu jumătate de inimă pe care și-l dorea așa de mult, chiar dacă am rămas falită până luna următoare.
      I l-am pus la gât șu ea zâmbea extrem de larg. Era fericită.
      -Rândul meu! A zis Roger.
      Acesta a venit și i-a dat o foaie. În clipa a doua, Sophie a început să plângă și l-a luat pe Roger strâns în brațe. Efectiv bocea de fericire. Toți ne bucuram să o vedem așa.
      După ce s-au liniștit toți, Sophie mi-a șoptit:
      -Amma, ia-ți pastila. Te rog.
      -Nu pot aici, i-am șoptit la rândul meu. Nu o am la mine.
      -O am eu...
      -Ce-ai făcut? am zis eu cam prea tare.
      Acum toți se uitau la noi.
      -Trebuie să o iei, pentru mine.
      -N-nu. Nu am nimic. De ce... Crezi că sunt nebună? Am întrebat-o cu ultimul fir de voce pe care îl aveam.
     -Nu, Amma, nu înțelegi...
      Dar era prea târziu. Fugisem deja. O luasem printre copaci și plângeam. Nu știu unde mă duc sau ce o să se întâmple, dar trebuie să fug cât mai departe de oamenii ăștia.
      "Omoară", "Ucide", "Sunt răi, răi, răi!"
      -Nu acum! Am urlat eu spre voci.
      Nu voiam să mă transform și să îi omor. Sau să sar la ei, că de omorât nu aveam cum.
      Fugeam din ce în ce mai rapid printre copaci, când dintr-o dată...
      
   
     
                  
      
 
     
       
     
      
   

De la cămin la morgăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum