Cufărul s-a deschis cu un pocnet asuritor și ne-am speriat toți de el. Cartea cea groasă și veche a ieșit singură de acolo, ricosând cu viteză fix spre mine. Nu știu ce am făcut de am prins-o lejer, dar mă bucur că nu m-a lovit.
Paginile se răsfoiau singure cu o viteză inimaginabilă, iar la un moment dat s-a oprit brusc.
Am lăsat cartea pe masă ca să o vadă și ceilalți.
-"Yihi mela'ikiti ch'elema ina birihani firu: huleti wenidimochi yit'ebik'ali", a citit Logan.
Nimeni nu îndrăznea să întrebe nimic, iar cei trei au ridicat privirea asupra mea.
-Ai cumva frați, Amma? mă întrebă Elijah.
-Nu am familie deloc. Nu știu dacă am frați.
-E posibil să ai un frate, a zis Sophie.
-Unde? Ce? Cum? Ce scria acolo?
-Amma, suntem în criză de timp. Chestia asta o să o avem de discutat după Adunare. Acum chiar e urgent și noi nu știm ce să ne facem cu tine, a zis Logan.
Elijah a închis cartea și a ridicat-o de pe masă. O pentagramă de aur se imprimase pe sticlă, iar după s-a evaporat și a dispărut.
-Ați văzut și voi asta, nu? am întrebat analizându-i.
La felul în care priveau masa mi-am dat seama că răspunsul la întrebarea mea este "Da".
-Ne trebuie un cititor în colți, a zis Sophie.
-Un ce? am întrebat.
-Un cititor în colți citește colțuri. De destin, de viață. Sper că merge și la stele, deși este imposibil să nu meargă, a spus Logan.
-Zayn, a șptit Sophie.
-E singura variantă, a oftat Elijah.
-Nu se poate! El nu e de încredere. Se pricepe la jocuri de noroc și pariuri și sigur ca vrea un pariu pentru tăcerea lui. În plus, dacă ne cere și o răsplată ne va face praf. Știți cât e de pretențios.
-Îl rezolv eu pe Zayn. Avea o datorie la mine.
-Nu, Logan, a zis Sophie. Nu e nevoie să...
-E în regulă. O dată și o dată tot îmi va face un favor. Măcar să fie ăsta. O să merg eu cu Amma când o să terminăm aici. Nu trebuie să știe că suntem mai mulți implicați în toată povestea asta. Și așa riscăm prea multe.
-Nu înțeleg, am zis. Voi toți țineați la Brad. De ce ne ascundem când asta vă poate ajuta să îl găsiți?
-Invidia nu este doar o caracteristică umană să știi. Dacă se află iar că în jurul nostru există o asemenea cantitate de putere o să iasă nasol, mi-a răspuns Sophie.
-Timpul trece și oricum nu ne avantajează nici cel pe care îl mai avem, a spus Logan. Dacă mai este ceva, spuneți acum, sau hai să plecăm!
-Eu ce o să fac? a întrebat Sophie.
-Vei veni cu mine, a răspuns Elijah. Cred că e timpul să scoatem cartea asta bătrână la plimbare.
-Dar cartea asta nu...
-Acum se poate, Sophie. Asta este o urgență și trebuie să căutăm altarul.
-O să faceți spiritism? am întrebat.
Abia acum am realizat cât era de jenant ceea ce tocmai am zis.
-Hm, cam așa ceva, mi-a răspuns Elijah rânjind. Nu îți face probleme, o să fie bine!
Am ieșit din superba lui casă și trapa a dispărut, iar copacii s-au apropiat la locul lor.
-Amma, ne vedem acasă când termini. Dacă nu sunt în camera mea, te rog să te culci. Promit că până la 9:00 voi veni pentru un film, a șoptit Sophie și a chicotit.
Am dat aprobator din cap și am luat-o toți la fugă.
Alergam în spatele lui Logan, care era mult mai rapid decât mine.
-Logan! am șoptit eu tare.
-Ce este Amma?
-Ce favoare i-ai făcut lui Zayn?
-L-am găsit și l-am adus aici. L-am salvat dintre cuție. Încă îmi amintesc noaptea aia. Mă plimbam prin oraș și am văzut un băiat cu ochii indigo strălucitori că era înconjurat de niște tipi în fața casei de noroc. Aceștia aveau cuțite, iar el era singur și neajutorat. Anul 2004, era la două luni de la descoperirea puterilor și intrarea mea în gașcă. Normal că l-am ajutat.
-E înțelept să mergem?
-E singurul om care ne poate ajuta cu asta.
-Deci nu e înțelept. Și, apropo, care e faza cu băutura?
-Nu era întâmplător în fața casei de pariuri, să știi. Încă de mic cochetează cu jocurile de noroc și pariurile necurate. Băutura e suplimentar. Dacă îți zice să vă jucați să îi răspunzi direct cu "nu!". Oricât insistă.
Logan m-a mai privit pentru ultima oară cu ochii săi albi. Conversația noastră se terminase acolo și am continuat să fugim în liniște.
După jumătate de oră de alergat, Logan s-a oprit brusc și eu am făcut la fel. Dacă nh eram transformată sigur mă izbeam de el. Defapt, dacă nu eram transformată nu fugeam așa de mult.
-Pune mâinile la urechi, te rog! a zis Logan.
L-am ascultat și el a făcut la fel ca mine. A spus ceva, iar după a apărut un fel de ușă pe un copac. Asta arăta mai ciudat decât trapa lui Elijah, dar nimic nu mă mai miră.
Ne-am luat mâinile de la urechi și Logan a bătut la ușă. Am așteptat puțin, iar după ușa s-a deschis, în dreptul ei fiind Zayn. Acesta era îmbrăcat în niște pijamale largi, gri și groase. În picioare avea șoșoni și părul său negru era ciufulit. Ochii lui verzi smarald străluceau și ieșeau foarte mult în evidență, acum că avea pupilele dilatate. Ne priva buimac și chiar nu arăta ca un om rău, așa cum l-au descris ceilalți.
-Salut! Cu ce vă ajut? a întrebat el cu vocea răgușită.
-Vreau favorul, acum! a zis autoritar Logan.
-Gata șefule, relax! Nu la ora asta.
-Ba exact în acest moment, Zayn.
-Oh, Amma! Salutare și ție! a zis cu un zâmbet bleg pe buze Zayn. Poftește înăuntru.
Acesta a deschis ușa larg și mi-a făcut loc să intru, iar fix în clipa aia m-a luat Logan de braț ca un gentleman.
-MulțuMIM că NE inviȚI înauntru, a zis Logan cu accentul pe faptul că suntem două persoane.
-Da, da. Desigur. Intrați odată că o să se facă frig înăuntru.
Am intrat în casă și m-am abținut să nu îmi pice gura pe jos de uimire. Mă așteptam că nu avea casa cât trunchiul de copac, dar nici în halul ăsta de mare. Era la fel de modernă și de curată ca a lui Elijah, doar că aici, pe lângă alb și negru, o culoare de decor era auriul. Și pot să bag mâna în foc că tot ce are culoarea auriu de aici e defapt aur, inclusiv vaza de sub plasmă. Era cel mai extraordinar loc în care am intrat, dar Logan nu părea impresionat deloc, ba chiar m-a strâns puțin de braț ca să îmi revin.
-Luați loc și spuneți cu ce vă ajut.
În mijlicul încăperii era o masă circulară de sticlă cu multe pachete de cărți de joc pe ea, dar și câteva cărți căzute pe lângă.
Eu și Logan am luat loc pe canapeaua imensă din piele neagră și Zayn s-a așezat pe fotoliul din partea stângă a mesei. Acesta și-a trecut mâinile prin păr, a căscat și s-a întins puțin.
-Trezește-te de tot, gigolo! E important.
Zayn a ridicat o sprânceană și s-a aplecar puțin în față, cu coatele pe genunchi și mâinile apropiate. Se uita de la mine la Logan și aștepta ca acesta să treacă la subiect.
-Am nevoie să citești într-o stea. Mai exact, într-un colț al stelei.
-Ăh? a întrebat acesta. Ce... Ce stea? Cu ce scop?
-Amma e ca Brad.
Când a zis asta Logan, Zayn a mărit imediat ochii și s-a uitat la mine. După puțin timp și-a revenit și a început să râdă.
-Stai, stai! Fetișcana asta nu are cum să dețină atâta putere. E prea fragilă.
-Ai văzut ce poate face, ea...
-Ascultă Logan. Ști că mă înfurii dacă sunt întrerupt din somnul meu cel adânc. Aveți patru minute fix să mă convingeți că toate astea au meritat, altfel ști ce vei păți. Pe Amma o să o las, pot să-mi fac de cap cu ea, dar tu nu îmi folosești.
Acum înțeleg ce au vrut să mă avertizeze înainte să ajung aici. Joc pe un domeniu periculos și trebuie să îmi folosesc cu atenție fiecare cuvânt.
I-am povestit ca o rap-eriță despre viziunea cu steaua, cuvintele și m-am oprit fix la cartea lui Elijah. Era să o dau rău de tot în bară dacă ziceam că el știe.
Zayn asculta neclintit tot ceea ce ziceam și nu era surprins de nimic.
-Cum ai făcut tu incantația aia puternică. Nu aveai de unde să o ști de una singură.
-Eu i-am spus să o facă.
-Taci, Logan! Are și ea gură să vorbească.
I-am povestit cum că Logan și-a dat seama că sunt altfel și că mi-a recomandat să încerc.
-Și tu vrei să îți citesc în acea stea? Mai exact în colțul din dreapta sus?
Am aprobat din cap.
-Nu avem mult timp, a zis Logan. Adunarea e în exact două zile.
-Stai calm, țațo! Nici măcar Amma nu se agită în halul ăsta, deși ea e afectată. O să îi citesc și după vedem ce facem.
Acesta mi-a aruncat o privire semi-îngrijorată, dar și protectoare în același timp.
-Logan, trebuie să stai lângă fereastră.
Întrebările mele legate de ferestrele dintr-un copac trebuiau să mai aștepte.
Zayn a ridicat fotoliul pe care stătea, așezându-l fix în fața mea, pe cealaltă parte a mesei. A dat la o parte cărțile de joc cu antebrațul, aruncându-le pe toate pe podea. Acum ne uitam unul în ochii celuilalt.
-Ești greu de citit, stai relaxată! a zis Zayn. Promit că o să mă bag doar unde am treabă și că nu o să dureze mult. Dă-mi mâna stângă.
Zayn nu își dezlipea deloc ochii dintr-ai mei. I-am întins mâna, iar acesta a atins săculețul, privindu-mă în continuare în ochi.
-Ce drăguț! Sophie a făcut ăsta. E una din micile ei porcării magice, a zis scuipând cuvintele Zayn.
Mi-a întors palma în sus și a făcut ceva cu mâna lui. Aveam un A de inimă neagră în palmă! Aș fi vrut să exclam de uimire, dar ceva din privirea lui mă reducea la tăcere. Ochii lui se preschimbau ușor în indigo, iar pe mine începea să mă doară capul. Imaginea s-a încețoșat, iar eu mai vedeam doar ochii lui Zayn în întuneric. Colierul ardea tare. Săculețul de la Sophie deja s-a încins, dar Zayn nu comenta nimic despre asta.
-Sunt în capul tău, Amma. Te rog să nu te sperii!
Îl auzeam cu ecou în cap. Vocea lui îmi bubuia creierii și tot corpul îmi amorțise profund.
-E frumos aici, la tine. Mult întuneric și liniște. Ce te stresează la centru?
Nu am înțeles întrebarea până când m-am uitat în spate. O pâclă de lumină gri plutea și scotea scântei în spatele meu. Nu puteam să articulez nici o silabă, dar aș fi tras o înjurătură strașnică dacă puteam.
-Hai să trecem direct la subiect. Înceacă să te gândești la steaua aia întrutotul. Gândește-te la felul în care arăta, dar mai ales la ceea ce ai simțit în acel moment.
Bănuiesc că nu avea să fie atât de greu să mă gândesc la durerea aceea colosală și la pentagrama imensă și strălucitoare. Am închis ochii și mi-am imaginat exact cum a fost, iar când i-am deschia aveam în față o ușă.
-Acum, deachide ușa aia și hai să trecem la treabă!
~Sunt mai multe decât crezi acolo, Amma. E alegerea ta ce îi permiți să afle"
