-Liniștește-te și respiră, a zis Sam calm. Este totul bine.
L-am împins din calea mea și m-am așezat fix în fața ei.
-Îl vezi? Te uitai la el! Știi cine e? Spune, Sophie, spune!
-El... Nu... Nu știu, nu îl văd, dar e aici. Vrea să ucidă, a șoptit ea palidă.
-Să ucidă ce? am întrebat.
-Orice va mișca din acest moment, inclusiv pe tine. E în spatele tău.
Vocea ei era gâtuită și ascuțită. Eu nu am îndrăznit să mă întorc, iar băieții stăteau înlemniți. Am simțit o mânuță pe spate și m-am întors rapid.
-Emm! Slavă Domnului! M-am speriat de moarte!
Sophie a tras adând aer în piept, iar apoi s-a înnecat și se ținea strâns de gât. Băieții au sărit să o țină, dar atenția mea era concentrată asupra lui Emm, care privea fix în ochii mei, inexpresivă si rece. Timpul parcă încetinea treptat, iar ea m-a luat de mână și m-a îndrumat undeva în colț. Acolo era băiatul arătat de stea. M-am pus pe vine ca să fiu la nivelul ei și am șoptit:
-Ce se întâmplă?
-Șhh, ne aude.
-Cine?
-El.
M-am uitat după mânuța ei, care arăta fix spre inima mea.
-Eu nu sunt el, i-am șoptit buimacă.
-Ba da... E exact acolo.
-Ce vrei să spui?
-Șhh.
Emm a luat-o la fugă spre camera unde era Finn, iar Sophie se calmase.
-Demoni, a zis Sam gâtuit. Aici sunt mulți demoni.
-E mai târziu decât credeam. Lui Scott i-a luat prea mult să vi-o aducă. Nu va mai știi ce e real și ce nu. Îi simt, roiesc în jurul ei și prin ea, a șoptit Jace.
Sam, Sophie și Jace mă priveau cum stăteam pe vine în colț. Nu e bine, deoarece ei au dreptate. Sunt aici mulți și aici vor sta. Care e legătura lor cu ea. De ce ea a plecat și m-a lăsat. Și vocile au dispărut. Sunt undeva aici, știu asta.
Două lumânări s-au stins, fix în spatele meu. Nu îndrăzneam să mă mișc, iar Sophie părea inconștientă.
-A fost posedată, a zis Sam.
-Da, a fost, i-a răspuns Jace.
******
Au trecut câteva ore bune, iar noi toți ne așezasem să mâncăm. Nu aveam o masă, dar asta era neimportant. Și așa mâncam niște pâine cu brânză și ceapă.
-Pot face un duș? am întrebat. Nu am mai făcut unul de o tonă de timp.
-Sigur că poți, a zis Finn. Ia-o pe hol, iar apoi stânga.
M-am uitat la Sam, parcă să primesc o aprobare.
-E în regulă, am avut o zi grea și un drum lung. După ce termini vom face și noi.
M-am ridicat de pe canapea, am mulțumit pentru masă și m-am îndreptat spre baie. Holul era lung și întunecos, iar capătul nu i se vedea. Voi ghici doar unde să fac stânga. Parchetul îmi scârțâia sub picioare, iar în acest moment nu mai vedam nimic. Întuneric peste tot, iar eu merg spre el. Ceva nu este în regulă deloc. Holul nu se mai termina. Tot merg de câteva minute bune, dar nu văd nici o ușă care să conducă spre o cameră anume. Aud doar scârțâitul parchetului și felul în care respir alene. M-am oprit ușor, iar o respirație apăsată îmi gâdila ceafa. Mi s-a zburlit părul și m-am întors ușor.
-Ești ok? a întrebat Finn.
Totul se schimbase în jur, acum fiind totul luminat. Holul nu avea mai mult de 10 pași, iar pe jos nu era parchet.
-Da... Sunt, i-am zis.
Ceva mă ținea într-o transă, conectată de un loc necunoscut mie. Am deschis ușa băii și am dat drumul la apă. Mi-am dat jos hainele de pe mine, iar când m-am întors spre ușă, am observat o oglindă alungită pe ea.
Îmi puteam vedea trupul dezgolit și chipul încercănat. Arătam teribil. Picioarele mele lungi și subțiri și bustul mic, acoperit de părul meu lung și blond spre castaniu. Mâinile și talia subțiri și plăpânde, șoldurile proeminente, iar gâtul lung și perfect centrat. Nu m-am mai văzut goală de mult timp. Defapt, nu m-am mai văzut pe mine de mult timp. Reflexia mea era moartă și lipsită de viață fără ea. Nu mai avea cine să îmi ardă sufletul cu o privire sau cu un gest simplu de al meu. Eram singură și neajutorată.
Am intrat în duș și am început să mă spăl, inclusiv pe păr. În sfârșit pot să înlătur tot jegul și mirosul de transpirație pe care îl emanam. Mușchii mei se relaxau, iar rănile de pe mâini și zgârieturile de pe picioare se înmuiau și începeau să mă usture. Asta nu se numește durere, sincer, am simțit și mai rău.
Mi-am șters trupul și părul, lăsându-l pe spate umed. Am luat un prosop mai mare și mi-am acoperit corpul, iar părul l-am aranjat puțin în oglinda de la chiuvetă.
Am deschis ușa și am mers spre sufragerie. Ceva ciudat se întâmplase cu mine mai înainte. Holul acela... Părea așa de real. Și Finn m-a trezit din transă. Cum o fi reușit oare?
Când am întrat eu în sufragerie, Sophie ieșea spre baie. Am luat loc iar pe canapea, picior peste picior. Este puțin ciudat să stau relativ goală de față cu atâția bărbați.
-Sunt una la mână, a zis Jace. Așa-i Finn?
-Așa este.
-Nu mai vorbiți despre el, le-a tăiat-o Sam. Știu că nu mai e aici, dar asta nu înseamnă că trebuie să vă minunați întruna de faptul că seamănă. Îl vom găsi noi.
-De ce ai o oglindă așa mare în baie? l-am întrebat pe Jace.
-Ce am în baie?! a zis el șocat. Eu nu am oglinzi în baie, eu nu am oglinzi în casă!
Am mărit cu toții ochii, iar Sam a fugit spre toaletă.
-Sophie! Sophie! Ieși acum de acolo! Acum!
