Ne-am așezat pe niște canapele și scaune vechi. Fetițele astea două par foarte unice. Britney are pielea albă ca laptele, părul roșu ca focul, ochii albaștri și mulți pistrui. Seamănă izbitor de mult cu Finn și cu... Elijah! Trăsăturile lor sunt identice și asta e ciudat. Emm are părul șaten creț, ochii negri ca tăciunele și pielea palidă. Ea este una la mână cu John. Pot să îl văd prin ea și mă întreb dacă știe. Există niște motive pentru care niște frați au ajuns separați și bănuiesc faptul că e grav.
-Amma e... a dat Sam să zică.
-Nu e nevoie să zici, sunt identici, i-a tăiat-o apăsat Jace.
Toți mă analizau îndeaproape, mai puțin Sophie. Ea se concentra asupra unui obiect pe care nu îl puteam ochi, undeva pe peretele din spatele meu.
-Ai adus fetele la timp. Măcar ele să trăiască, a zis Britney.
Eu și Sophie ne-am întors privirile brusc asupra ei, nevenindu-ne să credem ceea ce tocmai auzisem. Când am văzut că refuză să continue, privirea mea s-a îndreptat fix spre Sam.
El știa că vom pleca... El trebuia să ne aducă aici?!
-Vor să bage gaz în pădure, a răspuns Jace. Trebuie să descoperim ascunzătoarea lui JP, sau ceilalți vor muri. Știu ce gândiți și nu au cum să fugă. Ăsta e și scopul. O dată ieșiți din pădure își vor dori să se întoarcă.
Acum observ ceva la Jace. E ceva cunoscut, dar nu știu ce. Seamănă cu cineva...
-Aiden e fratele meu mai mic, dacă la asta te gândești. Și da, îl las acolo. Nu pot să mai fac nimic, am făcut cât am putut și peste limită.
-Ce vom face? a întrebat Sam.
-Misiunea ta nu e gata, a zis Jace spre el. Dă-mi colierul să îl văd.
-De unde... am dat să întreb.
-Amma, nu suntem proști. Știam că va fi la tine de dinainte să ajungi în Sud. Noi ne cunoaștem, iar acest joc este un puzzle pe care nu ai de ales decât să îl rezolvi.
-Ea va sta cu mine, a zis Emm.
Vocea ei era înfundată și joasă. Semăna exact cu John, ba chiar mult mai calmă și concentrată. Mă uitam la ea și pot să jur că ceva extrem de ciudat plutește în aer, iar Emm vrea să mă ajute cumva.
-Se pare că acum ai limbă în gură, o luase în derâdere Sam.
Emm i-a aruncat cea mai demonică privire întâlnită de mine până acum, și deși nu îmi era adresată mie, tot îmi făce sângele să înghețe în vene.
-E încă zi, nu puteți ieși. Trebuie să merg doar eu, a zis Britney.
-Ai grijă să nu atragi atenția asupra ta, puștoaico! i-a zis Jace.
-Stai, ea iese singură? a întrebat Sophie. E doar un copil! Cum poate ea să nu fie prinsă și noi da?
-Am metodele mele, îi zise Britney printre colți.
Era transformată și arăta exact ca un vârcolac. Ochii argintii ai fratelui ei și ghearele ascuțite. Avea un autocontrol exemplar și o finețe nemaivăzută. În acest moment îmi amintește de o păpușă din unul dintre filmele mele horror favorite, iar dacă eram în altă circumstanță, îi ceream un autograf.
Britnei s-a cățărat pe scară și a ieșit pe trapă, iar Emm a încuiat-o în urma ei. Eu mi-am dat ruxacul jos de pe umăr și am scos pixul, iar din el colierul. M-am uitat încă o dată la el, iar apoi i l-am dat lui Jace.
-Voi toți aveți câte un frate? am întrebat.
-Nu, Sophie n-are, a răspuns Emm.
Jace analiza îndeaproape colierul, ținând-ul în mână ca pe o bombă cu ceas.
-Și... Toți aveți aceeasi culoare la ochi când vă...
-Transformați? a ghicit Jace. În mare parte da. Defapt, așa ar trebui. Faza e că exact la tine a apărut excepția. Când ai fost lăsată în NordEst, ceva din brusca schimbare ți-a declanșat niște reacții.
-Psihoza? am întrebat.
-Nu asta. Și oricum. Este o chestie normală să ai asta. Sunt mai mulți ca noi cu această boală. Adică nu e ceva genetic după care să te ghidezi, a zis Sophie.
-Spune-mi cine e fratele meu, am spus către Jace. Ai zis că suntem identici.
-Hmm. Dacă nu ți s-a zis până acum, înseamnă că cineva ori neagă să creadă asta, ori are un motiv să tacă.
Tonul său vocal era inexpresiv. Nu înțeleg. Sunt așa de multe persoane care știu, dar mie nu îmi zice nimeni nimic. De ce nu pot să aflu? Poate este chiar unul din gașcă și nu am observat.
-Ar fi mai ușor dacă aș știi. Am rezolva mai multe, ba chiar poate l-am găsi.
-Nu depinde de tine asta, a răspuns Jace. Nu totul se face așa simplu. A fost un motiv întemeiat pentru care frati-tu te-a lăsat la naiba-n bălării, singură. Fii atentă la ce îți zic și să nu mai deschizi vreodată subiectul: El te-a lăsat pe tine, nu tu pe el. Deci el te va căuta, clar?
Am aprobat din cap și am tăcut. Privirea mea era ațintită spre podea, iar Sophie a oftat.
-Unde e Emm? a întrebat ea într-un final. Sau Finn?
-Probabil în dormitor, se joacă.
Mi-am ridicat privirea din podea și m-am uitat spre locul în care privea Sophie de ceva timp, undeva în spatele meu. Am întors ușor capul și mi s-a oprit brusc circulația. Era băiatul arătat de stea... Se vedea vag, în ceață. Nu îi observam expresia, dar știu că e el. Oare este mort? Oare el este cineva important?
Am întors ușor capul spre Sophie, care se uita de data asta la mine. Arăta ca și cum ceva ar fi înjunghiat-o, iar acum îsi vedea toată viața în fața ochilor.
-Am-ma? a zis ea.
Începuse să plângă foarte puternic, iar eu Sam și Jace ne-am dus rapid la ea. Încă privea în acea direcție.
-Cred că am orbit... a șoptit aceasta. Totul e negru.
