ASTA E PARTEA A DOUA A CARTII MELE
Se numește "EXISTĂ VIATA DUPA MOARTE?"+personaje noi!
Am revenit se pare. Nici măcar când mor nu pot avea liniște. Mă aflu într-un loc extrem de familiar: in întuneric. Am trupul meu uman intact și țin doi trandafiri roșii în mana. O gluga neagra îmi acoperea ochii și nu puteam vedea decât în jos, ceea ce nu mă deranjează. Da, se pare că văd pe întuneric. Am învățat niște lucruri care m-au modelat, dar prea târziu pentru a evita propria-mi moarte.
Am învățat că nu mă aflu într-un film. Nu exista o salvare la ceva ce e inevitabil. Am învățat că îți poți sapa singur groapa daca ai încredere în oameni și nu am înțeles până nu am patit-o pe pielea mea. Rațiunea, curajul și devotamentul. Termenii ăștia abstracți care ni se întipăresc in minte sunt doar niste reflexii slabe și nefundate ale iratiunii, fricii și infidelității.
De ce noi, oamenii, ne temem de niste cuvinte. Când cineva pronunța "oroare", toată lumea casca ochii făcând liniște. Oroarea și gingășia sunt doua cuvinte. Tot ceea ce trăim și ce facem în viața sunt tot niste cuvinte. Am trăit o viață legată de niste principii clare: Asculta și taci. Am stat închisă 17 ani într-un cămin și când am crezut că m-am eliberat am fost mai captiva decât înainte. Nici măcar hainele nu mi le alegeam singura. Și mai credeam că mă cunosc... Cunoșteam niste aparente, iar eu sunt cu mult mai mult de atât.
-Mă bucur să te revăd! se auzi din spatele meu.
Nu am tresărit sau pufnit în vreun fel. Sunt schimbata. Fac acțiunile foarte lent și răbdător și aleg să tac mai mult ca înainte. M-am întors încet și nu a fost nevoie să îl văd ca să știu că e el, JP.
-Îți place corpul? Am platit foarte mult ca să îl primești intact.
În continuare tăceam și țineam strâns de trandafiri, ca și cum m-aș hrăni cu putere din ei.
Il simt cum se apropie. E fix în fața mea, ii vad blugii și adidașii. M-a apucat de barbie cu mana stânga foarte plăpând. Nu cedez la asta. Nu încă, cel puțin. Știu că nu e singur.
-Mda, a zis îndepărtandu-se. Hai sa îți prezint noua ta familie.
Ii simt iritarea din voce. Probabil se așteaptă să îmi trag gluga de pe ochi și să îi arăt respect. Suntem doar parteneri de afaceri și el nu e șeful meu ca să fac asta. A vrut puterea mea? Să tacă și să mă suporte.
