Roger s-a năpustit asupra mea, urmat de Ezra. Aceștia m-au trântit cu tot cu scaun, m-au dezlegat de el și m-au imobilizat la podea. După aceea am simțit un metal rece la încheieturi: cătușe.
-Așa ați ajuns? am întrebat rânjind. Doi bărbați în toată firea țin legată în cătușe o fată rănită, ca pe o bestie?
Roger s-a pus pe vine și m-a apucat de gât, fortandu-mă să fac contact vizual cu el.
-Râzi tu, târâtură! Stai să ajungem unde trebuie și vedem noi cine e cel care râde!
Cei doi m-au ridicat și m-au legat la ochi, apoi m-au târât.
-Dacă îndrăzniți să vă luați de Evelin... am dat sa zic.
Nu am apucat sa îmi termin fraza, că am simțit un picior in burtă și am scâncit. După ce am mai mers puțin am auzit o ușă trântindu-se in spatele meu și am fost pusă pe un scaun, iar apoi legată strâns. Ezra m-a dezlegat la ochi, iar Roger stătea în dreptul unei mese, cu spatele la mine.
Mi-au trebuit niște momente să realizez ce se întâmplă și să mi se clarifice vederea. Oh... Nu! Cuțite de diferite mărimi, ustensile că în filmele biografice, iar Roger cred că ascuțea una dintre ele.
Începusem să mă panichez și mârâiam, gândindu-mă de ce dracului nu mă pot transforma când am cea mai mare nevoie. Am analizat posibilitățile: ferestre nu erau, ușa din fier cu o încuietoare pe exterior bănuiesc, ieșire a cărei existente nu o știu încă și doi bărbați cu super puteri de doborât. Concluzia este să tac și să accept ce urmează... Nu sunt in filme să scap prin magie, asta e sumbra realitate.
*Persoanele slabe de înger să citească de la următoarea steluța*
-Hai să ne distrăm! a zis Ezra cu un clește în mână.
Am strâns din dinți, terifiată. Nu voiam să îi ofer satisfacția de a mă vedea plângând, deși as face asta cu prima ocazie.
S-a apropiat de mine, iar eu îl priveam fix în ochi, imaginându-mi clipa în care o să fie în ghearele mele.
M-a prins de mâna stângă și a băgat cleștele in unghia de la degetul mic. Am strâns puternic din dinți și am închis ochi, iar Ezra a tras de ea și eu am urlat de durere. Simțeam că mi-a luat foc mâna, iar sângele țâșnea cu putere, în timp ce Ezra râdea in hohote. Lucrul care mă sperie e că asta a fost doar începutul.
-Uita-te la mine, jigodie! a țipat acesta. Răspunde-mi la o întrebare simplă și văd cum o să mă port cu tine in viitorul apropiat.
Am lăsat un moment de tăcere apăsătoare sa pună stăpânire pe încăpere.
-Unde e frati-tu? a întrebat.
-Nici dacă aș știi nu ți-aș spune! Mai bine ia-ți întrebarea și bag-o in cur! am urlat la el.
-Cine, tu ai vrut asta! Dacă nu ne duci tu la el, atunci va veni el la tine să te salveze! Roger, ai terminat de ascuțit ăla?
-Aha... a răspuns el și i l-a dat lui Ezra.
Acesta s-a năpustit asupra mea și mi-a înfipt cuțitul prin mână, și îmi ieșea din palmă. Am urlat cât de tare am putut, iar în acel moment mi s-a încețoșat privirea. Am auzit ușa trântindu-se și niște pași fugind, iar apoi totul s-a făcut negru.
Steluța:)) *
Oglinzi care se învârt. Umbre desenate in întunericul morbid. Locul ăsta de distruge din ce in ce mai mult. Eu mă distrug, mă schimb. Ceea ce altădată m-ar fi îngrozit, acum mă clădește. Urletele de pe fundal sunt simple șoapte de iubire pentru inima mea, iar monstrul de care mă temeam eram eu. Singura oglindă care nu se învârte și acea expresie demonică. Inițial am crezut că e ea, dar nu e așa. Puteam sa jur că de repeta începutul, ca in camera de cămin. Eu asta vedeam și atunci: ochii săgetându-mi sufletul ca niste lame de gheață și prezența anormal de familiară. Cea care mă construia atunci, cea pe care o căutăm și care am crezut că a dispărut o dată cu ruperea mea de realitate... Nu plecase. Ea era defapt eu. Și acum simt asta. Atâta putere întunecată țâșnind din fiecare por. Cât timp am așteptat asta!
