-Căutăm exact ceea ce trebuie, a zis Sam în timp ce ne apropiam de el. Îl căutăm pe fratele tău.
-Și ce treabă are JP? am întrebat.
-Ai fi surprinsă, a zis Sophie ironic. Noi avem toți legătură unul cu altul și nu sunt deloc surprinsă. Ceea ce mă surprinde este cum de s-a încumetat Sam să îți arate povestea lui.
-I-am arătat fix ce trebuie, Sophie!
-Evelin... a zis ea.
Sam s-a încruntat și a luat-o iar la fugă, cu noi după el. Cred că Sophie i-a atins coarda sensibilă, și deși este cu mult în față, știu că e transformat. Evelin e un mister. Undeva se află și Sam știe. Ceea ce nu înțeleg este ce a determinat-o să fugă. Pe atunci, gașca era mai mare. Și oare ceilalți au dispărut la fel? De ce eu, frate...
Clădiri peste clădiri și trasee periculoase. Toate aveau o direcție precisă și definită. Și... Stop! Ne-am oprit undeva. Chiar obosisem de la atâta escaladat.
-E aici, a zis Sophie.
Îi tremura vocea și începuse să plângă.
-Știu. O să îl găsim pe Brad, a zis Sam.
Eu nu îi știu mirosul și nu puteam să îmi dau seama ce și cum, dar la expresia de pe fața lui Sam, Brad e foarte departe. Sophie avea lacrimile grele și ochii obosiți. Încetase căutările și i s-a confirmat că el umblă pe undeva.
-Fetelor, pe la perete! a șoptit apăsat Sam.
Am mers în spate și ne-am ghemuit, așteptând să nu ne mai facă semn să tăcem.
-Ei sunt gardienii? a întrebat Sophie.
-Sunt mult mai mulți decât știam. Locul e plin... Unul ca noi nu ar putea...
-Știu, i-a tăiat-o Sophie. Dar să știi că Brad al meu poate.
Încă mă gândesc la cum poți iubi un psihopat. Din câte am auzit, nici el nu avea toate țiglele pe casă, dar totuși a căpătat sentimente puternice față de Sophie.
-Vreau să vă spun ceva, am zis.
Cei doi se uitau la mine atenți, așteptând să încep.
-Noi nu putem face nimic în acest moment. Simt o tensiune prea puternică, iar încrederea noastră atârnă de un fir de păr. Până nu ne vom accepta și până nu ne vom spune oful... nu cred că putem să facem prea multe. Din câte mi-ați zis, aici ne jucăm cu viața și moartea.
Sophie și Sam au tăcut și s-au uitat unul la altul un moment.
-Povestea noastră e mai veche decât crezi. Nu totul se rezolvă așa ușor, a zis Sam. Dar...
-Vom încerca, i-a tăiat-o Sophie rânjind.
Eu am întins mâna și cei doi și le-au pus peste a mea. O echipă, sper.
-Acum lămuriți-mă cu gardienii.
-Păi, ei sunt de-ai lui Diablo, iar în acest moment suntem pe teritoriul lor. Ei nu îndrăznesc să se pună cu noi în pădure, iar noi nu călcăm pe aici, a zis Sam.
-Noi trebuie să îl ucidem pe Diablo?
-Diablo e ca noi, a zis Sophie rapid.
Am făcut ochii cât farfuriile și am căscat gura.
-Poftim? am întrebat cu ultimul strop de aer din plămâni.
-Gardienii au fost echipați cu detectoare ultraperformante și arme letale. Dacă reușești să scapi înseamnă că ești mort și nu ți-ai dat seama.
-Dar voi nu proveniți de aici?
-Promit Amma, îți voi zice tot. Dar acum chiar avem treabă, haideți.
******
Era aproape prânzul, iar noi nu am mai scos o vorbă de câteva ore. Am ajuns la o clădire foarte înaltă, pe care am urcat în 20 de minute pe scări. Sam s-a scuturat și și-a dres vocea, iar apoi a bătut într-o trapă din sol.
-Sam, a zis el.
Ușa s-a deschis cu un scârțâit, iar eu și Sophie ne uitam ca doi țânci una la cealaltă. L-am urmat pe Sam înăuntru și simțeam un pistol în ceafă.
Instinctul meu s-a activat numaidecât. Sângele fierbea în mine și părul mi se făcea măciucă. Îmi simt fiecare parte din corp cum de schimbă, iar într-o clipă eu aveam pistolul.
-Impresionant! a zis bărbatul care îl deținea. Pisică a Nopții. Frumos cadou Samuel.
-Nu e cadou Jace. Unde-s restul?
-Britney, Emm, Finn? a zis bărbatul. E safe, a venit Sam!
Dintr-o dată, două fetițe de unsprezece ani și-au făcut apariția, sărind direct la Sam în brațe. Un băiat slab și înalt, cu păr castaniu, ochi verzi și pistrui își făcuse imediat apariția acolo. El era Finn
-Cât timp a trecut! a zis Finn.
-Niciodată nu e suficient, a zis Sam.
-De ce ai venit la noi? Ce mai face lumea? a întrebat Jace.
Locul ăsta era suficient de mare, dar totuși vechi și parcă părăsit. Ceva mă face să cred că în centru sunt mai mulți decât credeam, iar tot ce trebuie să se întâmple e departe de a fi început.
-Avem multe de povestit, a răspuns Sophie din umbră. Foarte multe!
