**************
Perspectiva Evelinei
Am dat sa sar spre locul întunecat în care i-a fost luata Sophiei viața, dar Brad m-a apucat de brat să stau pe loc. Eram în formație și fiecare era cu privirea într-o direcție.
Brad nu mai e om. Emană ceva... Nu pot sa cred că ajung sa zic asta, dar așa cum ar zice Sophie: Brad are o energie aparte. De data asta e mai aparte decât poate fi descris și nu știu dacă e in sensul bun. Cert e că nu o să mai scape cu viață prea mulți călugări!
Pe de-o parte, bezna asta ne-a ferit de a vedea cum se scurge sângele din Sophie, dar ne încurcă foarte mult in înaintare. Doar Sam și Roger pot vedea în întuneric.
************
Perspectiva lui Britney
-Au! am strigat.
Îmi țiuia capul brusc și un iz familiar îmi gâdila nările. Mirosea ca Sophie. Nu! Nu se poate!
-E ceea ce cred? se auzi pe fundal Emm.
-Era așa întunecat... Era așa rece și așa dureros...
Vocea lui Sophie îmi umbla prin tot capul. Erau niște șoapte în ecou. Vocea ei era tremurândă și foarte înspăimântată.
Brusc, am simțit cum cad în gol și am deschis ochii.
-Orice se va întâmpla o să continuăm, a zis Emm gata transformată. Avea aceeași față șocată, dar era sigură pe ea. Eu sunt mai sigură! Fratele meu e acolo! La naiba... Amândoi sunt. Acum realizez că oricât de monstruos a fost Elijah in ochii mei, eu nu o să permit sa pateasca ceva! Finn mă vrea altfel decât bădăranul ăla, vrea ca eu sa ii demonstrez niște lucruri și asta o să fac.
Am inceput fara ezitare un alt ritual, acompaniata de Emm. Nu am mai auzit sau citit vreodată acest ritual, dar partea buna la niste vrăjitoare ca mine și ca Emm este că orice cuvinte spunem au efect de ritual. Și de data asta nu suntem iertătoare absolut deloc. Finn, Jace, Brad, Sam, Elijah, Evelin, Roger, Ben și Hug o să scape nevătămați!
Emm m-a apucat strâns de mana și vântul a început să adie din ce in ce mai tare, creând un foșnet puternic. Rosteam cuvintele din ce in ce mai tare și ne sincronizam perfect. Simt iar că plutesc și că sângele meu din vene e rece ca gheață și circula cu o viteză imensă. Palmele mi s-au încins foarte tare și nu puteam sa deschid ochii. Sa vad eu cine mai trece acum de mine și de Emm!
***********
E așa întuneric. E așa frig. Nu știu unde mă aflu. Sunt undeva în corpul meu, nu? Sunt amorțită, oare am murit? Simt gust de sânge în gură, e așa bun...
***********
Perspectiva Sophiei
Nu îmi simt trupul și nu pot gândi limpede. Mă aflu undeva în întuneric și e al naibii de frig. Deși e bezna, pot vedea foarte limpede tot ce se afla in jurul meu. Pășesc alene pe... Pai... Pe nimic se pare! Și mă îndrept habar n-am unde. Mă întreb ce face Amma. Am murit pentru ea, dar ceea ce am simțit m-a traumatizat prea tare ca să plâng. As vrea sa uit tot! Cum e să simți cuțitul străpungandu-ti carnea, fiind neputincios sa ripostezi. Sa vezi lama iesindu-ti prin piept și să îți auzi ultimele bătăi ale inimii...
Oare au trecut câteva minute? Sau ore? Timpul parca e altfel aici, curge cu o alta viteza dar cred că e la fel.
In fata mea au apărut niște persoane și mă mir că e posibil sa vad până la distanta aia. Era un băiat cam ca Sam la corp, dar cu parul blond și extrem de ciufulit. Un altul era puțin mai scund, dar tot avea peste 1,70 m. El se tot fâțâia cu un mers crecanat, părând nemulțumit. Alti doi băieți își șopteau ceva. Erau toți îmbrăcați la fel. Geci negre de piele și blugi negri... Erau îmbrăcați ca noi. Am vrut să mă apropii mai mult sa vad care e treabă, când am zărit pe cineva cunoscut și m-am oprit instant.
Părul saten închis și țepos, trăsăturile dure și nasul puțin mare. Scund de înălțime și puțin crecanat. Era JP. Părea foarte supărat și nu cred că ar fi cazul sa dau de el. Nu după ce mi-a făcut mie și Ammei.
M-am întors și am dat sa fug, dar o mână puternica mă apucase de umăr. Era el, JP!
