Este un coșmar! Efectiv nu pot să cred. Inima a început să îmi bată extrem de tare și începusem să transpir. Vocea aceea părea așa de diferită, dar totuși prea familiară. A trezit în mine cel mai întunecat și de nepăteuns sentiment.
Exact acele cuvinte pe care mi le-a spus le-am mai auzit. Problema este că ea a dispărut, iar de data asta nu se ascunde în întuneric. Ea pur și simplu nu mai este și asta mă dezarmează.
-Amma, ești ok? a întrebat Sophie din fața mea.
-Da, sunt bine.
Sam stătea lângă ușă, cât mai departe de mine și de Sophie, care stăteam la fereastră. El ferea vizibil orice contact vizual cu noi și tăcea.
Nu înțeleg cum de o persoană care a fost amabilă la început poate să se schimbe așa. Nu îl recunosc pe Sam așa de plin de ură...
-Sam! a zis Sophie tare.
-Ce vrei? i-a răspuns acesta pe un ton plictisit, scrijelind scaunul cu unghiile.
-Suntem în tren și nu ne aude absolut nimeni. Ce dracu' ai de gând?
-Toți trei avem o anumită treabă în centru, e vreo problemă?
-Tu puteai să te duci oricând voiai, i-a tăiat-o Sophie.
Eu tăceam și ascultam scena, deși acea voce îmi acaparase atenția.
-Așa este, dar voi nu puteți să mergeți când vreți! (Sam și-a întors capul spre Sophie cu o privire ucigătoare). Și încheiem discuția aici.
Privirea lui Sam s-a îndreptat asupra mea, dar era mai blândă. A atat așa jumătate de secundă, iar apoi a oftat ușor.
-Ești îndrăgostit de Amma! a zis tare Sophie. De-asta ai venit, să o agăți!
Sam și-a întors capul spre ea și într-o fracțiune se secundă a ajuns în dreptul ei.
-Fii atentă mucoaso, a mârâit el. Nu ești buricul pământului și nu am motive să îți ofer explicații. Și stai liniștită, că atunci când veți vedea ce urmăresc numai îndrăgostit nu mă veți crede. Un cuvânt dacă mai scoți și te distrug!
Nu îi puteam vedea chipul lui Sam, dar după expresia de pe fața Sophiei îmi demonstra că era transformat.
Cum adică <atunci când veți vedea ce urmăresc>? Ce legătură are asta cu mine? Hmm... Sincer, chiar cred că el știe exact ceea ce vrem noi să aflăm și nu ne zice.
Sam și-a reluat locul în celălalt capăt și Sophie privea pe geam. Se vedea cum îi strălucesc lacrimile în ochi, iar mâna pe care își sprijinea capul părea tremurândă. Sam părea întunecat. Parcă plănuise asta de o viață și Sophie îl încurca. În același timp eu sunt extrem de confuză, deoarece ea a plecat o dată cu urcarea mea în tren. Mă simt așa pustie...
******
Au trecut două ore și mai aveam încă șase. Niciunul nu ne-am clintit din loc și eu personal stăteam foarte bine.
"Tic, tac, tic... TAC!"
Am tresărit foarte puternic iar Sophie și-a îndreptat atenția spre mine, îngrijorată.
-Amma, ești în regulă? Ațipisei, ce ai visat?
Ațipisem? Imposibil! Pot să jur că vedeam absolut tot exact așa cum era.
Am oftat și am scuturat puțin din cap. Sam nici măcar nu tresărise când m-a auzit. Ceva este foarte ciudat aici!
Timpul trecea și afară era întuneric pe deplin. Noi nu ne-am deranjat să aprindem lumina, așa că stăteam pe beznă. Eu priveam pe geam și încercam să pun cap la cap tot ce se întâmplă. Am simțit o mână pe umărul meu, iar trenul s-a oprit brusc, fără zgomot. Înițial am crezut că era Sam, dar am avut o surpriză imensă când am întors capul brusc.
Era băiatul acela arătat de stea, la doar câțiva centimetri de mine. Arăta așa de real, dar ceva îmi zicea că nu este așa. Primul meu instinct a fost să mă uit la Sophie. Era... Stană de piatră... Totul se oprise. S-a oprit timpul cumva?!
Mi-am îndreptat iar privirea spre acel băiat. Avea gluga pe cap, dar părul său negru și plin de volum era acoperit, dar îi puteam vedea perfect ochii cei verzi. Era așa de real, până și mâna de pe umărul meu o simțeam.
Aș fi vrut să îl întreb cine este și ce naiba tocmai se întâmplă, dar nu puteam vorbi. Defapt, în creierul meu se învârtea o adunătură colosală de nimic. Doar îl priveam împietrită și fără putere.
El a clipit și a oftat, iar după a dispărut și totul a revenit la normal.
-Arăți ca și cum ai văzut o fantomă, a zis Sophie. Amma? AMMA!
Vocea ei se auzea în ceață și mi-a amorțit brusc tot trupul. S-a încețoșat tot și auzeam un țiuit puternic, iar după nimic.
Vedeam multe lumini colorate și auzeam ceva foarte vag, undeva departe. Nu îmi simt trupul și nu înțeleg ce se întâmplă, dar ceva nu este bine.
Am tras adânc aer în piept și am deschis ochii. Mă simțeam ca și cum mi-aș fi ținut respirația o eternitate. Lumina era aprinsă în compartiment și...
-Ce dra...
Sophie era în locul în care stătea Sam, tremurând și sângerând puternic, iar Sam mă ținea puternic de mâini. Când m-a auzit că am vorbit, ea a luat mâinile de pe față, dezgolind o tăietură adâncă pe obraz.
Am făcut ochii cât cepele și am început să tremur.
-E-eu am-m...
-Șhh, gata! a zis Sam pe un ton blând. Tot ce îmi amintesc este că am pus capul pe pieptul lui și că m-a atins cu un deget pe frunte.
