Am pășit înăuntru și deja simțeam că nu mai pot. Îmi bubuiau timpanele de la bas și deja m-am izbit de doi beți.
Abia am intrat și nu vedeam pe nimeni cunoscut. Nu știu cum mă voi preface că sunt parașută, dar voi folosi ceea ce știu din filme.
Primul pas este să găsesc un băiat drăguț... Gata! E unul în fața mea care pare treaz și conștient. Nici rău nu arată, deci e bun. Hmm... Ce să îi zic? Cred că știu. O să îi zic că nu știu unde e barul și că sunt nouă în oraș.
Am încercat să mă apropii de el prin mulțime, dar ceva m-a izbit la pământ cu putere.
Când m-am ridicat nu mai era făptașul. Și nici nu pare a fi fost aici. M-am uitat în jur după băiatul la care voiam să merg, dar nici el nu mai era. Doar lume necunoscută și energică. M-am strecurat mai adânc printre ceilalți și am simțit o mână pe umăr.
-Bună! am auzit din spate.
-M-am întors imediat să văd cine era.
Să-mi dau palme! Era băiatul pe care îl căutăm inițial.
-Da? am strigat, încercând să acopăr muzica.
-Crezi că poți să mă ajuți să găsesc barul? m-a întrebat.
Chestia asta era prea ciudată. M-a întrebat exact ceea ce voiam eu să întreb și eu mă aflam fix în locul în care stătuse el când îl văzusem prima dată.
-Păi, nici eu nu știu unde e. Sunt nouă pe aici.
Ceva m-a împins din spate și am aterizat fix în brațele lui. Când am incercat să mă ridic, am făcut un pas în spate și m-am scuzat.
-E în regulă. Cum te numești? m-a întrebat.
-Amma. Tu?
-Păi, ups.
De data asta, el a fost împins în mine. Amândoi am început să râdem și nu ne-am mai depărtat.
-Ce ai zice mai bine să dansăm ceva? m-a întrebat cu zâmbetul pe buze.
Am lăsat privirea în jos. Eram foarte aproape unul de altul, iar eu nu am mai fost pusă în situația asta până acum.
-Eu nu prea...
Nici nu am apucat să îmi termin propoziția, că m-am și luat de șold și am început să dansăm.
-Ce fel de dans e ăsta? am întrebat.
-Habar n-am.
******
Timpul a zburat cât ai clipi, iar noi încă dansam.
-Ce părere ai să schimbăm puțin mediul? Mie nu îmi place în club în mod special, a zis el.
-Atunci de ce ai mai venit? l-am întrebat
-Ca să cunosc o blondă de 1,67 și să îmi petrec seara cu ea.
-Artistic.
Am început să râd și el mi-a pus o mână pe obraz.
-Vrei sa mergem în altă parte? a întrebat iar.
Aoleu! Au trecut aproape două ore, iar eu încă nu am dat de ceilalți. Băiatul ăsta pare de treabă, dar nu pot să îmi neglijez treburile.
-Ah... Scuze! Chiar nu pot sa plec. Am niște treabă, mi-a făcut plăcere!
M-am întors și nu am putut să fac un pas, că deja ajunsese în fața mea.
-Nu poți pleca așa, ești ok?
-Da, scuze.
M-am strecurat prin mulțime și am luat-o la pas. Pe unde naiba umblă frati-miu? Deja eram extenuată, iar muzica asta mă făcea să îmi doresc din toată inimioara mea să plec cât mai departe.
Am ajuns la pupitrul DJ-ului, fix lângă boxe. Când am văzut ce greșeală am făcut, m-am întors să plec. M-am oprit când am văzut o fată cunoscută. Era îmbrăcată aproximativ decent față de celelalte și dansa. Păr negru... Negresă! E Evelin! De-aia îmi era mie așa familiară. Am mers spre ea, încercând să nu distrag prea mult atenția. Oamenii dansau prin toate direcțiile, iar eu eram nevoită să mă strecor că un ninja.
Dispăruse! Am trecut de o tipă și nu o mai vedeam. M-am uitat panicată în jur și nu era nici urmă de ea.
-Bună, Amma.
Asta e cea mai cristalină voce auzită vreodată de mine. Desigur, pe cât de melodioasă putea fi pe o melodie oribilă.
-Evelin! am zis, răsuflând.
Era superbă, așa cum o știam. Mică de statură, dar subțirică și finuță. Arăta că o păpușă gata scoasă din film.
-Hai sa mergem. Scuze că a durat așa mult, promit sa te lămuresc, a zis.
-E în regulă.
Nici nu puteam să mă supăr pe o așa minunăție de fată, deși ea e mai mare decât mine.
******
În sfârșit ieșisem din afurisitul ăla de club. Încă îmi bubuiau timpanele de la basul ăla, dar nu m-aș mai întoarce acolo pentru nimic.
Mergeam într-un ritm alert, cât mai departe de club și de clădirea în care erau ceilalți.
-Ce se întâmplă? am întrebat.
Ajunsesem între blocuri, într-un loc strâmt.
