Mă aflu într-o încăpere frumos decorata in roz. Prea mult roz pentru ochii mei. Fosforescent chiar. Aici m-a adus Ashley și mi-a zis să aștept că are de dat un telefon.
-Gata, a zis ea apărând de nicăieri. Sa îți spun ce treabă avem.
Părea neobișnuit de vesela și zâmbitoare. Și nu era ceva forțat.
S-a așezat pe scaunul din fata mea și se uita la mine. Eu eram transformată și țineam strâns de trandafiri.
-Și cum, mă rog, o sa ma readuci tu la viață? am întrebat rapid. Nu inspiri încredere deloc.
-Tu chiar nu ai habar de nimic din ce ți se întâmplă, nu?
E prima oara când o aud pe târâtura asta ca adresează o întrebare serioasa, fără pic de sarcasm în voce.
-Luminează-mă! i-am zis.
Ea s-a aplecat ușor, sprijinindu-se cu coatele de genunchi. Ma privea parcă prin gluga, fix în ochi pentru un moment, iar apoi a lăsat capul în jos și a oftat adânc.
-Eu sunt un demon, da? m-a întrebat ca pe un bebeluș care abia învață culorile.
Am aprobat din cap și am așteptat sa vad ce are de zis.
-Un pact cu un demon e strict. Nu am voie sa te înșel și nici invers. Dacă una din noi face un pas impotriva a ceea ce zicem, plătim scump.
-Și de ce as avea încredere?
-Dacă te aștepți sa îți dau un răspuns care sa te convingă o sa te dezamăgesc. E strict decizia ta ce și cum se întâmplă în cazul tău. Eu ți-am făcut o... Oferta.
-Când începem?
-Acum. Și acum te și readuc la viață...
