**********
Perspectiva Sophiei
L-am apucat pe Roger de braț și am dat împreună colțul, încercând să ne îndepărtăm de ceilalți.
-Sper să ai o scuză bună, i-am șoptit.
-Nu e o scuză dar ceva se întâmplă aici, mi-a răspuns sceptic.
Am mers cât să ne îndepărtăm de ceilalți iar apoi l-am împins și l-am întrebat:
-Ce se întâmplă cu noi?
-Am fost otrăviți, de fapt drogați, a șoptit.
-Eu nu îmi amintesc nimic, am răspuns. Ce te face sa spui asta?
-Am ajuns cel mai de încredere om al lui Mike iar acesta mi-a dezvăluit secretul. A turnat ceva pudra și niste acid peste rezerva noastră de apă.
-E imposibil! Noi nu am fost toți în același loc și nu am băut aceeași apă, m-am revoltat.
-Asta a fost mai demult și a declanșat totul cu o simplă vrajă.
-Mike nu face vrăji. El nu stăpânește arta magiei.
-Dar se pare că cineva face și încă niște vrăji așa de puternice încât să ne amintească pe toți.
-E curios...
-Dacă stai să te gandesti, amândoi am fost de aceeasi parte deoarece am fost vrăjiti cu același vraja.
-Si asta ar trebui să mă facă să am încredere în tine?
-Nimic nu te va face să ai încredere în mine, dar va trebui să o faci.
-Și de ce aș face asta, ma rog?
-Unde sunt mulți puterea crește, tu mi-ai zis asta de mii de ori. Si în plus, am copilărit împreună.
-O să iau în considerare replica aia filozofică pe care am zis-o mai de mult. Si nu te baza pe faptul că am copilărit împreună.
********
Perspectiva lui Zayn
Când am ajuns în dreptul ușii, bătăile au încetat. Mi-am aranjat puțin părul și am deschis-o. În dreptul ei, cu o glugă pe cap, stătea Amma.
-Amma! Intră, te rog! am zis, deschizând ușa larg.
Ea era singura persoana de care mai aveam chef în acest moment. M-am uitat dacă e însoțită de Sophie, dar având în vedere faptul că atunci când a intrat a trântit ușa, înseamnă că este singură.
S-a dus țintă spre canapea iar eu i-am adus un pahar cu apă si m-am am așezat alături.
-Mai vrei ceva? am întrebat cât de cât plictisit.
-E ok, multumesc! a răspuns cu glas răgușit.
-Cu ce te pot ajuta, păpușă?
-Păi, am fost trimisă înapoi si nu mai înțeleg ce se întâmplă. Fratele meu a zis să vin cu el, Evelin a zis să vin singură și se pare că ei toți au vrut ca eu să vin singură și nu înțeleg ce se întâmplă.
Vorbea foarte monoton și plictisit, de parcă ar fi trecut printr-un câmp de luptă cu lei.
-Eu ce rol am? am întrebat, revenind la realitate.
-Vreau un loc in care să fiu în siguranță.
Dintr-o dată, aceasta a întors privirea spre mine și avea ochii înlăcrimați. Și-a dat gluga jos și s-a șters cu mânecile.
-Hei... Nu plânge. Chiar așa rău a fost în Centru?
Ea a sughițat și a aprobat în cap, iar eu am luat-o în brațe. Chestia asta e ciudată rău, eu nu iau oameni în brațe.
********
M-am trezit ghemuită in brațe la Zayn, care tot aranja niște cărți și făcea sunete de nemulțumire.
-Micul dejun e in bucătărie, a zis el.
Nu am mai întrebat cum naiba a reușit să facă micul dejun, având în vedere că eu eram în brațele lui. Nu pentru că nu ar fi imposibil, dar eu mă aflu într-un copac.
M-am dus în bucătărie și am luat loc la masa. Îmi făcuse oua cu șuncă și niște clătite cu ciocolata. Nu credeam că o să mai mănânc bunătăți după toate cele prin care am trecut.
În timp ce mâncăm am observat că eram îmbrăcată în niște pijamale. OK, ASTA CHIAR E CIUDAT.
M-am abținut să comentez degeaba despre ciudatele lui puteri, și am continuat să mănânc.
În încăpere își făcuse apariția Zayn, care fredona ceva melodie. S-a așezat în dreptul meu și m-a întrebat:
-Cum să te duc eu la JP fara sa fii observată?
-Dar nu ți-am cerut asta, m-am încruntat confuză.
-Nu, dar te gândeai să mă rogi. Așa cum te gândești la cum naiba te-am schimbat de haine sau cum am făcut micul dejun. Și nu, nu sunt magician. Mă pot considera o persoana "atentă și silențioasă".
Acesta a rânjit și i-am întors gestul, puțin rușinată de faptul că mai nou îmi citește gândurile.
-Tu poți auzi ce gândește lumea din jurul tau? am întrebat.
-Aa, nu. Faza e că pot să citesc în cărți și e simplu. Oricum, într-un ritual de peste 10 minute pot auzi maxim o propoziție, și aia in ceață.
-De ce ai stat zece minute doar ca să mă auzi zicând că ești ciudat?
-Aa, nu. Stai calmă. Toată lumea zice asta. Nu a fost nevoie de cărți ca să ghicesc. Amândoi am început să râdem și eu am continuat să mănânc.
