-Ai auzit totul, Amma. Am simțit că asculți. Era Sophie cu tine, nu?
-Păi m-ai simțit pe mine și nu ai simțit-o pe Sophie?
-E complicat. Nu pot să îți răspund la toate.
Roger era deja extrem de frustrat și încărcat de nervi.
-Atunci lăsați-mă în pace. Am o idee. Voi mă lăsați și eu vă promit că nu o să mai aveți de-a face cu mine.
-Nu e așa de ușor. Acum esti una cu tot. Ni poți pleca.
-Am înțeles că eu nu știu absolut nimic despre propria-mi viață, dar asta nu înseamnă că sunt obligată să suport toate secretele și minciunile voastre!
-Amma! Să știi că eu nu am vrut să îți fac rău vreodată. Nu am vrut să îți ascund lucruri, ba chiar din vina mea trăiești în momentul ăsta.
-Ai zis-o ca și cum aș fi o pacoste! Ai zis-o ca și cum ar fi esențial în univers să mor eu! În acest moment realizez că nu eu sunt cea bolnavă, ci voi! Nu mă mir de ce a plecat Brad și nu mă mir nici de faptul că nu se întoarce!
Cred că m-a auzit toată pădurea. Mi-am întors capul și am văzut-o pe Sophie. Plângea și era toată roșie. Era normal să mă audă. Logan a apărut în spatele Sophiei și i-a pus mâinile pe umeri să o calmeze.
-Roger! a urlat aceasta furioasă.
Am făcut ochii cât cepele, iar Roger m-a imitat. Amândoi eram la fel de șocați că era furioasă pe el, nu pe mine.
-De doi ani îmi tot ascunzi chestii. Niciodată nu mi-ai spus nimic despre Brad, ca și cum eu n-ar trebui să mă interesez de el. Nu vreau ca Amma să ajungă ca mine și să sufere în halul ăsta! Nu ea are colierul, așa că hai să o lăsăm!
Lui Roger i s-au albit ochii și a dispărut, iar Logan a plecat pur și simplu.
-Amma. Hai acasă, a zis Sophie printre lacrimi. Să fim silențioase. Nu trebuie nimeni să știe că plec, dar o dată intrată în spital nu mă mai scoate nimic.
-Vei fi în siguranță? am întrebat.
-Doar acolo sunt în siguranță.
Și am plecat.
*****
-Genial film! a zis Sophie la final.
Am avut un maraton de filme pe cinste și am băgat dulciuri și suc în noi. Afară se întunecase, iar noi urma să purtăm discuția la care ne-am gândit tot timpul ăsta.
-Nu vreau să fiu motivul cerții dintre tine și Roger, i-am spus eu.
-Amma, Roger știe exact ceea ce am vrut să îi spun și nu are treabă cu tine.
-Ce s-a întâmplat când am plecat de la petrecere?
Sophie a oftat adânc și m-a privit fix în ochi.
-Am aflat că la noi, la o vârstă anume, poți decide ceea ce ești. Eu atunci mi-am aflat cele trei abilități, dar și numele sacru.
-De abilități mi-a zis Roger, dar care-i faza cu numele sacru?
-Cartea pădurii le deține pe toate. Cunoștințele și secretele celor ca noi se află acolo, dar cartea nu poate fi găsită. S-a ascuns, mai exact. Numele meu sacru este Jagwari. Asta înseamnă "jaguar" în Amharică.
-Numele meu care e? Când o să îl știu?
-Diferă de la om la om. Roger și-l știe de la 16 ani, Fonīkisi.
-În regulă. Dar ce are asta de a face cu toată vâlva asta?
-Oficial, puterile mele sunt depline. Eu voi fi una cu Jaguarul, iar el este extrem de impulsiv și brutal. E posibil să fac rău neintenționat, chiar și ție...
Nu prea cred că Sophie mi-ar face rău... Defapt, dacă nu aveam noroc m-ar fi sfâșiat de vie. Se pare că e ca o bombă cu ceas. Dar sincer, nici eu nu sunt mai protectoare și nai grijulie decât ea, deci nu o pot condamna.
-Sophie...
-Ce? Amma!?
S-a înnegrit totul brusc. O durere ascuțita de cap mi-a cuprins brusc tot corpul și nu mă mai puteam mișca.
M-am uitat în jur. Erau lanțuri. Mă țineau de mâini și de picioare. Totul în jur era negru, iar lumina venea de undeva din mine. Eu străluceam!
Am început să mă zbat, când am observat ceva pe podea. O stea cu cinci colțuri încercuită. Era exact pentagrama colierului, doar că mult mai mare și mai strălucitoare. Desenul s-a ridicat ușor de pe sol, iar după a trecut prin mine brusc. Imaginea s-a blocat, ca și cum ceva din mine bloca o viziune. Oare o fi faptul că nu port colierul? Dar nu trebuie să îl port!
~Se pare că nu ți-a fost dat întâmplător~
Și m-am trezit, trăgând brusc aer în piept. Am încercat să îmi revin, dar când am ridicat ochii mi-am dus mâinile la gură. Camera Sophiei era distrusă. Avea urme de gheare pe pereți și pe majoritatea lucrurilor. Ea stătea ghemuită într-un colț, cu mâinile la ceafă.
-Sophie! Oo, nu! Eu am făcut asta, nu?!
-Amma, ești bine! Slavă Domnului! Trebuie să plecăm, acum!
-Poftim? Nu! Ai zis că doar aici vom fi în siguranță.
"Fugi", "Ascultă", "Calm", "Concentrează-te". Voci idioate. Acum s-au găsit.
-Hai atunci! am cedat eu într-un final. Dar... Stai te rog. Trebuie să iau ceva din cameră.
-Bine, te aștept!
Am fugit repede în camera mea și am deschis pixul. Cred că înnebunesc! Colierul strălucea! E cea mai evidentă chestie din lume. L-am băgat în bocanc și am luat-o la fugă.
Eu și Sophie am sărit geamul și după ne-am dus direct în pădure. Se pare că Sophie știa exact unde merge.
-Elijah! Logan! a urlat aceasta.
-Ce e Sophie? a apărut Logan fix în spatele nostru.
-S-a întâmplat ceva? a întrebat și Elijah.
Amândoi erau transformați pentru moment. Lui Logan i-au revenit ochii din albi în roșii, iar lui Elijah din argintii în albaștri-verzi.
-Trebuie să... Defapt nu.
-Spune o dată, Sophie! a zis Logan.
-Cred că Amma e o Yetelemende, a șoptit aceasta ca pentru ea.
Cei doi au făcut un pas mare în spate, iar după și-au revenit și Elijah a întrebat, tot în șoaptă:
-Are semne când se transformă?
-Are pentagrama pe frunte... Și e roșie.
De data asta, băieții au mai făcut un pas zdravăn în spate și au mărit ochii cât cepele.
-Fiți atente, fetelor! a zis Logan ca pentru el de încet. Chestia asta este extrem de serioasă. Rămâne doar între noi patru!
Eu și Sophie am încuviințat din cap.
-Dar, stai! a zis Sophie. Sam știe lucrurile astea. El ne-ar putea ajuta... Dacă nu ar fi...
-Un bădăran, a completat-o Elijah. Sophie! În trei zile este Adunarea. O să vină toată lumea, inclusiv Amma, după spusele lui Sam.
-L-am auzit pe Sam zicând că te bănuiește de asta, dar mi s-a părut patetic. Cine a zis că regele leu își cunoaște deplin pădurea, bine a zis.
-Băieți, nu înțeleg ce naiba se întâmplă. Ce voi păți? Ce sunt?
-Nu e bine să stăm toți patru, a zis Elijah. Amma, vino cu mine.
Elijah le-a făcut semn Sophiei și lui Logan și m-a prins de braț.
-Amma! El e de încredere, a zis încet Sophie. Și, Elijah. Ai grijă ce și cum îi vorbești...
-Pentru că sunt o psihopată, am completat.
Dar eram prea departe să mai aud ce a zis Sophie și nici nu mai conta. Sunt cea mai ciudată psihopată din existență.
Eu și Elijah am mers, defapt alergat, fără să scoatem vreun cuvânt. Treceam printre copaci ca prin brânză, deoarece m-am obișnuit cu pădurea deasă. Am trecut pe lângă ruine și încă nu ne-am oprit.
-Heei! Încotro?
Dar el nu mă băga în seamă, ci continua să fugă. După încă zece minute minunate am ajuns, în sfârșit, la destinație. Adicã, efectiv printre copaci. Nu era absolut nimic interesant acolo. Pur și simplu copaci.
-Ăm..
-Șhh, m-a întrerupt acesta.
Am tăcut și m-am uitat în jur. Cu cât analizam mai mult copacii, cu atât spațiul se făcea din ce în ce mai larg. Era o trapă în pământ. Pot să jur că până acum nu era asta aici și că locul ăsta nu era așa de larg.
-Întră, a zis Elijah.
Acesta a deschis trapa si am sărit înauntru. Era cel mai genial lucru existent! Asta era oare casa lui?! E cel mai modern loc în care am fost. Totul era așa de curat și de nou, de parcă el venea doar să curețe și în rest stătea afară.
A intrat și Elijah, închizând trapa în urma lui.
-Aici vom putea vorbi fără să ne aflãm în riscul de a fi auziți, a zis acesta.
-Ăm... Da.
-Ia loc te rog!
Elijah gesticula politicos spre o canapea albă din piele, care avea niște pernițe negre pufoase pe ea.
-O să stau în picioare, mulțumesc.
Nu eram tocmai cea mai curată persoană după atâtea maratoane de fugă printre copaci, praf, chestii. Și, în niciun caz nu voiam să fac mizerie în locul ăsta.
-Nu era o întrebare, Amma.
Acestuia i s-au făcut ochii iar argintii, dar i-au revenit aproape instant. Eu m-am așezat rapid și am ținut gura închisă.
-Mă scuzi. Nu prea sunt obișnuit să fiu refuzat.
-E în regulă. Ce vrei să îmi spui de a necesitat prezența mea aici?
-Vreau doar să îți arăt ceva.
Elijah era în fața mea, iar lumina relativ slabă îi accentuau trăsăturile exagerat de mult, făcându-l să arate exact ca un vampir. El e cel mai evident caz dintre noi. Mă întreb oare ce e diferit când e transformat?
Era înalt, șarmant, chipeș și matur, deși mai mult de 20 nu îi dau. Ochii lui albaștri-verzi erau extrem de frumoși, iar părul său roșcat si mediu îi evidenția.
Acesta a mers către un cufăr ce arăta ca fiind din piele de cireș și a scos o carte din el. Colierul din bocanc începea să emită căldura lui proprie. Sper să nu mă ardă.
-"Cartea Speciilor", a zis Elijah.
Am luat cartea cea groasă și veche în mâini. E singurul lucru vechi din casa asta, după părerea mea. Coperta era prăfuită și pe ea erau inscripționate mai multe simboluri. Seamănă cu o carte de vrăji...
-Deschide-o și spune-mi ce vezi. Spune-mi sincer, vreau să te ajut.
Din tonul lui vocal îmi dau seama că simte că vreau să mint. Sophie a zis că e de încredere și se poartă frumos cu mine, ar trebui să deschid cartea de dragul lui. Vrea să mă ajute.
Am apucat coperta cea groasă și am deschis cartea.
Acum serios! Cred că sunt posedată de pentagrama asta. Era pe toată foaia și strălucea. Degetul meu arătător a conturat exact medelul, fără ca eu să vreau. Asta a fost exact de parcă mâna nu imi aparținea mie.
Elijah a încuviințat din cap și am dat pagina.
-Citește, a zis el.
Literele se învârteau pe foaie, iar după s-au așezat la locul lor. Era scrisă o propoziție, cred. Eu nu înțelegeam o iotă.
-"Āmisiti ch'afi kokebi", a citit Elijah. Închide cartea acum, Amma!
Am închis cartea, iar acesta a răsuflat ușurat.
-Ce înseamnă asta?
-"Stea cu cinci colțuri".
Colierul mă ardea pe picior și nu îl suportam, dar nu îl puteam scoate.
-Și ce înseamnă toată asta? am întrebat, încercând să par relaxată, nu încinsă.
-Asta înseamnă că ești Liyu. Dar dacă ești o Liyu înseamnă că Sophie s-a înșelat. E imposibil să fi și Liyu și Yetelemende în același timp.
-Obțiunea "Translate" o ai?
-Traducerile aproximative sunt Specială (Liyu) și Normală (Yetelemende). Normalitatea nu are legătură chiar cu ceea ce sună. Sunt mai multe ramificații de oameni speciali.
-Și chiar nu e posibil să fiu ambele?
-Păi... Am mai întâlnit un caz aproximativ la fel.
-Serios?! Cine? Ce ați făcut cu el-ea?
-E un el. Brad. Iubitul Sophiei. Am avut discuțiile astea și cu el, dar atunci eram amândoi panicați. Nu am știut cum să îl ajut, era ambele domenii și nu se mai putea controla. Ultimul lucru pe care mi l-a zis a fost că "o va găsi", iar după a plecat.
-Am înțeles. Noi ce o să facem?
