-Bună ziua! am zis eu.
-Bună ziua, aveți programare? m-a întrebat o femeie.
-Da, a răspuns Britney. Am făcut o programare pe numele surorii mele, aici de față. Amarie Wate.
-Vai, ce scumpă ești tu, păpușă! a zis femeia către Britney. Poftiți, domnișoară Amarie! Văd că ați programat de toate.
Britney a luat loc pe un scaun, iar eu m-am dus după acea femeie într-o altă încăpere.
Totul era așa sofisticat și organizat. Predominau nuanțe de alb și roz, iar toate fetele stăteau pe scaune într-o linie dreaptă.
-Ia loc, începem cu epilatul, a zis tipa aia și a intrat în altă încăpere. M-am așezat pe scaun și am oftat ușor.
Nu vreau să vorbesc despre experiența epilatului, așa că o să trec direct la păr.
Mă aflam în fața oglinzii și hair stylist-ul începuse să mă dea cu uleiuri prin păr și să îl îndrepte. Sper că machiajul o să mă facă măcar să par mai puțin mumie decât sunt.
Nu știu cât timp trecuse cu exactitate, dar simt o presiune imensă ce mă apasă. Cred că în scurt timp îmi va bubui creierul.
-Gata părul, domnișoară! Puteți veni la make up, se va ocupa una dintre fetele noastre de tot, a zis hair stylist-ul.
Am mulțumit pentru tot și am aruncat o ultimă privire spre oglindă. Părul meu chiar crescuse foarte mult, îmi ajungea până aproape de fund. Mereu am iubit părul lung și mă bucur că îl am așa.
Am urmat o tipă care mi-a arătat unde se face machiajul și am stat pe scaun.
Au trecut orele, iar afară deja de înserase. Stăteam să mi se usuce unghiile, iar Britney mi s-a alăturat.
-Ce ai făcut în orele astea? am întrebat.
-Am născocit un plan învingător. Faza e că există multe șanse să nu îți placă.
-Ce poate fi așa rău?
-Implică să te prefaci beată și să dansezi cu cine prinzi.
-Ce?! am încercat să șoptesc.
-E singura modalitate ca oamenii lui Diablo să nu te bănuiască.
-Și ce impresie le voi face alor noștri?
-Știi tu liniștită, că și ei vor face la fel.
-Dar de unde știi?
-Am vorbit cu ei.
-Explica-mi și mie ceva. De ce tu vorbești cu ei, dar nu îi poți chema acasă pur și simplu? De ce trebuie să ne complicăm așa?
-Ei trebuie să afle niște informații. Tu te vei duce și vei face ceea ce îți zic eu, iar când Evelina va veni și te va atinge pe umăr veți ieși împreună și veți merge spre clădire. Frate-tău îi va duce pe ceilalți.
-Dar de ce nu merge el din prima?
-Evelin a cerut să îți vorbească ție ceva între patru ochi. E secretul nostru, dar să zicem că voi două nu veți pleca direct la clădire.
-Știi foarte multe.
-E abilitatea mea, Amma. S-a uscat oja, hai să plătim și să plecăm.
******
Ora 9:13. Eu și Britney nu ne mai oprisem din mers în tot timpul ăsta. Amândouă tăceam, în timp ce ne tot învârteam pe străduțele înguste, prost luminate.
-Sper că nu am nevoie și de altele haine, am zis.
-Asta sunt încă noi și nu le-ai murdărit, mi-a răspuns Britney.
-Cât mai avem? am întrebat.
Bubuitul muzicii de auzea deja, deci nu puteam fi extrem de departe.
-Încă două străzi.
-Ce altceva ar trebui să mai știu?
Britney s-a oprit fix în fața mea și de uita fix în ochii mei.
-Fi sigură pe ceea ce ți-am zis eu să faci. Nu vei da greș. Fi sigură pe tine.
-Mersi, i-am raspuns.
Am luat-o iar la pas și am ajuns. Club Indigo. Simt cum începe să îmi bată inima alert. O mulțime de oameni intră în clădire, iar eu ar trebui să mă alătur. "Teama e doar frica de curaj", îmi amintesc perfect când am zis asta. Pe atunci, sfaturile mele mi se aplicau. Trebuie să îmi revin.
-Pa, Br...
Britney dispăruse de lângă mine. Parcă se avaporase. Trebuia să intru și să fac ceea ce am fost trimisă. O să caut răspunsurile în locul cu cele mai multe întrebări.
Am pășit spre ușa de la intrare. Era imensă clădirea în care era clubul, iar deasupra ușilor scria Indigo Club cu o nuanță de albastru-violet. Să începem!
