In mintea mea.

127 15 2
                                    

                              **********
                   Perspectiva Sophiei

       -Și ce o să facem acum? a întrebat Roger. Brad cred că o să se supere rău dacă...
       -Stai tu calm, am zis. Nu e treaba ta ce va zice el.
        Ne-am întors la ceilalți și Roger a ridicat mâinile în semn de pace, lăsând privirea în jos. I-am făcut semn lui Brad că e ok și el s-a încruntat puțin, iar apoi a oftat.
        -Să mergem, i-am zis lui Brad.
        -Mergeti acasă? a întrebat Sam.
        -Nu e treaba ta, m-am răstit.
        -Facem o greșeală imensă, a continuat Sam. Dacă...
        -Mike e aici, cap de nucă! A, lol. L-ați adormit deci.
        -Brad nu poate pleca, dar vino cu noi, Sophie, a zis Evelin.
        -Acum, brusc, colaboram? am întrebat ridicând din sprânceană.
        -Au dreptate, a zis Brad. Te rog gasiti-o pe Amma și ajutati-o să ajungă la JP.
        -Dar JP nu o primește fara tine, a zis Roger.
        -Ha, a rânjit Brad. Faci pariu?
       
                            *********

        -De unde începem? am întrebat.
        Acum eram in sufragerie și îmi beam ceaiul de fructe de pădure. 
        -Trebuie să mă lași să intru în mintea ta. Pot sa incerc sa vad daca ți-a scăpat vreun detaliu.
        -Nu... Adică, am încredere. Dar...
        -Uite care e faza. Știu că e ciudat și că ai o viață personală, dar jur că nu o să îmi bag nasul decât acolo unde am nevoie pentru a te ajuta.
        -Adica?
        -În copilărie.
    
                               ********
                     Perspectiva lui Zayn

        Amma era foarte agitata și începuse să se învârtă prin cameră. La un moment dat s-a așezat și a aprobat din cap.
        Eu i-am zâmbit părintește și am rugat-o să închidă ochii și să se relaxeze.
        M-am dus la raft să iau pachetul pentru situații speciale și am scos A de inima neagra, pe care îl l-am sprijinit de frunte. Acesta s-a lipit instant și am lăsat restul cărților pe masa.
        M-am concentrat și, sincer, chiar aveam multe emoții. Nu am mai pătruns prin trecutul unei persoane așa de mult și apăsat.
        Totul se încețoșa, iar apoi un val de frig ucigător a pus stăpânire pe mine, urmat de întuneric.
         -Amma, mă auzi? am întrebat șoptit.
         -Da, a răspuns ea. De ce nu te văd? Unde ești?
         -În mintea ta eu nu pot sa am o forma tangibilă. Sunt doar o voce. Du-ma unde am nevoie.
   

      
     
       

De la cămin la morgăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum