Acum mă aflu pe o alta masa verticală, undeva într-o cameră subterană. Totul era decorat într-un fel sadic. Zeci de cadavre erau puse la scurs la numai câțiva metri in fata mea, lângă perete. Singurul lucru care se auzea era sângele ce picura sincron de la toate trupurile.
Fiecare picătură parcă mă apasă pe suflet. Mirosul ăla puternic de sânge parcă mi se îmbibase in plămâni, provocându-mi o dependență desprinsă parcă din filme.
Simt cum mă transform și vreau să evadez. Aș jupui cadavrele cu ghearele și cu colții, pana le-as lasă fără pic de sânge în ele. Îmi e așa pofta... Sânge...
********
Perspectiva Sophiei
Ne așezasem cu toții pe jos într-un cerc imaginar. Cartea se află in centrul nostru, iar eu am multe emoții.
-Orice ar fii, a zis Elijah, să nu deschideți ochii!
Eu și Ben am aprobat înțelept din cap, sperând să ne îmbărbătăm unul pe celălalt. În realitate, ne e așa de frica încât nu putem să procesam un răspuns coerent.
Am închis cu toții ochii, iar Elijah a început ritualul in Amharică. Nu se intampla absolut nimic, sau cel puțin eu inca vedeam negru.
Pe parcursul ritualului, tonul lui Elijah devenea din ce in ce mai șoptit, până a ajuns să murmure în barbă.
-Bau! se auzi în ecou vocea lui Zayn. V-a fost dor de mine?
*********
Perspectiva Evelinei
Stăteam cu Hug in patul Ammei și așteptam orice semn din partea camerei. Din doua in doua minute mă ridicam și verificam oglinda, dar nimic.
-Știi, am zis. Eu nu va zisesem tot când ați ajuns.
Hug a ridicat o sprânceană și m-a lăsat să continui, nefiind surprins de gestul meu.
Eu m-am ridicat și am luat caietul Ammei din ruxac, deschizând la desenul cu Brad. Hug mi-a luat caietul ușor și s-a uitat cu atenție pentru câteva minute. Brusc, lumina s-a stins, iar desenul strălucea. Am ridicat amândoi ochii din foaie și am privit în fața. O silueta alba cu parul lung și blond stătea cu spatele la noi. Aceasta arată spre oglinda spartă și s-au transformat în abur, care a intrat printre crăpături.
-O fantomă? s-a mirat Hug. Cum naiba a ieșit din lumea lor?
-Nu știu, i-am răspuns. Cred că T'ik'uri au multe planuri cu Amma daca au iesit fantomele.
-Ele sunt banale... Dar daca ies spiritele o încurcăm toți. Imaginează-ti spiritele unor vrăjitori care s-au sinucis cu propria putere și plini de ciuda pe cei ca noi, plimbandu-se pe aici.
-Nu cred că vor face așa mult rău... Cei mai înțelepți sunt spiritele.
-Dacă in lumea lor e așa cum cred eu... Nu mai au urma de rațiune in gesturi.
*********
Perspectiva lui Brad
-Mă duc in Sud! Acum! am zis.
Eram transformat și furios la culme. T'ik'uri o să își suga propriul sânge dacă pun mana pe ei.
-Nu pleci nicăieri, a zis Britney foarte calma.
-Opreste-ma doar, i-am rânjit.
-Hm... Bine! a zis ea.
Cu un simplu gest al mâinii m-a trântit de perete, imobilizându-mi mâinile și picioarele.
-Elijah ar fi mândru... am șoptit.
-Taci! s-a răstit ea. Nu ii mai pronunța numele. Am forța sa te omor și nu mă reține nimic.
Chiar dacă nu suport sa fac asta, am oftat învins și am ascultat-o. Chiar mă poate omorî doar din priviri.
-În primul rând, Sânge Negru au nevoie de venerare. Emm s-a interesat în cele mai vechi legende și a descoperit ceva.
-Dacă T'ik'uri nu primesc atenția dorită pe o perioada de un secol continuu, vor amesteca toate lumile și își vor invoca marii conducători. Pentru ritualul lor e nevoie de fructul din copacul putrezit de pe fundul marii, un țăruș din fier de pe vremurile medievale și sânge de corcitură. Ce să vezi, Amma nu are destul sânge pe cât le trebuie, așa că ori o vor umple cu sânge al morților, ori o vor tortura până vei merge tu acolo. Desigur, în ambele condiții Amma moare în chinuri insuportabile.
-Știu că e greu, a zis Britney. Timpul trece și fiecare clipa e un veac de durere pentru sora ta, dar trebuie să ne calculăm până la cel mai mic detaliu fiecare mișcare.
-Mă duc la Diablo... am șoptit.
-Te sinucizi adică? m-a întrebat Emm.
-Nu. O să fac un pact cu el. Îi voi da ce vrea la schimb și o să îl pun sa mă scoată nedescoperit din oraș.
-Ti-as da o palma, a zis Britney, dar asta e singura soluție pe care o mai ai.
