Camera mea.

108 15 7
                                    

După ce băieții au plecat, JP s-a așezat undeva în partea mea dreapta.
-Poți sa îți dai gluga jos acum, a zis el.
-Sunt ok așa, mersi.
-Sper că nu o să ne ciondănim așa tot timpul, Ammarie. Din pact face parte și faptul că o să mă asculți.
-În primul rând, nu îmi mai spune Ammarie. Și în al doilea, in pact ai mai spus că o să mă respecti. Eu vreau sa stau așa, așa mă simt comod. Tu vei "RESPECTA" acest lucru.
JP a pufnit deranjat și am savurat victoria. Acum realizez că încă am trandafirii in mana. Zici că sunt atașați de palma mea și nu mă încurcă absolut deloc. În fine, noi trebuie să discutăm lucruri importante.
-Acum că ne-am înțeles, am zis, poți să îmi spui ce trebuie sa fac.
-Pentru început o să facem un fel de... Nu știu cum să îi zic. Vreau sa îți spun că eu îți dau un ordin și o informație. Asta ca să fim amândoi fericiți. Condiția e ca tu sa nu comentezi ceea ce îți spun și să nu pui întrebări despre informatii. Bine?
-Bine, am răspuns. Acum spune!
-Ordinul e, așa ca pentru început, să te porți cum trebuie diseară și să nu cumva sa te dai in stambă ca mai devreme.
Îmi venea să încep să tip la el, dar a spus fara comentarii. Am nevoie de acea mica informație.
-Vad că ne înțelegem, a continuat la scurt timp dupa ce a observat că nu reacționez. Informația este că părinții tăi sunt undeva in dimensiunea asta.
-De ce mi-ai dat o informație așa importanta pe un ordin banal? am întrebat.
-Pentru că ordinul nu e banal. Lucrurile aici sunt prea încurcate ca să înțelegi. Și "gagicile" alea de care spuneai, să știi că sunt direct din Iad.
-Dar noi unde naiba ne aflăm acum? Există și Rai? Noi de ce nu suntem în Iad sau in Rai.
-Prea multe întrebări și mă doare capul. Începi să mă enervezi și nu îți va surâde, așa că învață-te să taci și să mă asculți. Sa mă asculți DOAR pe mine.
Nu i-am răspuns la asta, iar el s-a ridicat și mi-a spus sa îl urmez. Eu îmi văd doar picioarele, dar nu îmi e greu sa mă orientez. Douăzeci și trei de pași până la ieșirea din sufragerie (da, e imensă), apoi am făcut dreapta și am mers pe un coridor încă patruzeci și doi. La un moment dat, JP s-a oprit și a făcut stânga.
-Asta va fi dormitorul tau. M-am ocupat personal să ai în dulap haine pe mărimea ta, o oglindă mare și spațiu să te desfășori.
-Mda, mersi.
Acesta a făcut un pas și era la doar câțiva centimetri de mine.
-Repeta-ti în cap următoarele propoziții: "Nu îți vreau raul" și "Să nu mama dracului sa ajungi cumva să mă enervezi". Ai noroc că sunt îngăduitor și că am nevoie de tine, că altfel ajungeai o dâră de praf fără vreun scop.
După ce a spus asta a trecut pe lângă mine și a închis ușa în urma lui. Am mers ușor până am dat de pat și m-am așezat. Am de așteptat mult până diseară, deși nu înțeleg cum poate fi zi și noapte într-un loc complet negru. Sau cum poți bea, mânca și dormi dacă ești mort.

De la cămin la morgăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum