-Cum adică "de la fratele meu"? am întrebat șocată. Unde e? Cine e? Spune-ți-mi odată ce dracului mi se întâmplă!
-Nu dați vina pe mesager, a zis Britney.
Ceva din tonul său calm și autocontrolul remarcabil mă face să stau pe gânduri. În cazul ei și a lui Emm... Nu cred că e vorba doar despre "putere".
-Am zis că îl vom găsi, Amma. Noi nu facem nimic întâmplător. Având în vedere că avem de găsit foarte multe persoane, nu ne permitem să ne "jucăm", a zis Jace.
-Mă scuzi? Nu cred că eu sunt cea care se "joacă"! Așazisul meu frate misterios și ceilalți dealtfel puteau să vină aici direct. Așa ne ușuram munca și economiseam timp. Tot eu sunt aia care se "joacă"?
-Destul! a mârâit Sam.
Era deja transformat și furios. Nu tocmai cea mai bună combinație. Am ales să tac și am strâns din dinți.
-Treceți și vă aranjați. Toți! Aveți fix o oră, a zis calm Jace.
Am părăsit toți sufrageria, Sophie mergând la baie să se vopsească, Britney și Finn în camera lui Emm, iar Jace în camera lui. Eu și Sam ne-am îndreptat spre camera noastră.
A deschis ușa și mi-a făcut loc să intru prima, iar apoi a intrat el. Acesta a închis ușa și a ofrat adânc.
Eu m-am îndreptat spre saltea, am lăsat cutiuța pe o margine și am răsturnat sacoșa pe restul saltelei.
-Eu cred că ar trebui să vezi ce ți-a dat, a zis Sam.
Am ales să tac. Sincer, nu mai vreau să vorbesc despre fratele meu și nici măcar nu mai vreau să îl cunosc. Vreau doar să scap de aici, cât mai rapid.
-Nu vrei să vorbești, așa-i?
Am început să iau lucrurile pe rând și să le analizez. Un tricou negru cu o cruce din sclipici gri și super decoltat, o geacă foarte finuță și subțire de piele, mulată pe corp cu ținte, niște colanți negri lucioși și platforme, un sutien negru și tanga negri. Cum naiba au încăput astea în punguța aia? Sincer, nu-mi mai bat capul.
-Sunteți identici! a zis Sam.
Eram pregătită să urlu la el, când a zis:
-Nu mă decapita, am intenții bune. Fii atentă la cum îl descriu, deși nu ar trebui să o fac.
Mă interesa ce avea să îmi zică și știu că și-a dat seama de asta. Oare de ce vrea să știu?
-El e... Păi. E mai înalt decât tine și are 21 de ani. Simcer, când a plecat era cam de vârsta ta și nu știu cât de mult s-a schimbat în acești doi ani, dar aveți aproximativ aceleași trăsături ale feței. Nu îți vei da seama că e el dacă îl vezi. Doar cei apropiați lui văd asemănarea.
-Cum îl cheamă? am întrebat.
-Nu eu trebuia să îți zic asta. Cineva vrea să nu știi. Probabil crede că nu e gata să accepte. Nu sări la bănuieli, suntem extrem de mulți. Mai ai de cunoscut multa lume pe aici. Eu zic să deschizi cadoul...
M-am uitat la cutiuță și am deschis-o ușor. Un inel de argint. Era chiar superb și chiar îmi nimerise mărimea. L-am lăsat pe deget și am strâns ușor pumnul.
-Altceva ar mai fi?
-Atât pe moment. Chiar îmi pare rău că te țin pe bâjbâite, dar realizezi că nu e totul tocmai roz pe aici. Acum aranjează-te!
Mi-am dat jos tricoul fără să mă mai rușinez că e un bărbat lângă mine și mi-am pus sutienul.
-Poți să îmi închizi ăsta te rog? l-am întrebat eu pe Sam ținând cupele.
-Da, e ok.
Acesta a venit la spatele meu și l-a închis extrem de rapid.
-Dar ce îndemânatic ești la așa ceva! l-am luat în râs.
-Nu e primul pe care pun mâna.
Am început amândoi să râdem și Sophie și-a făcut apariția în cameră goală, cu punga în mână și un prosop pe cap.
-Moaah, Amma! Așa te vreau! Pot să vă las dacă vrei, a zis Sophie făzând cu ochiul.
-Ha ha, am zis eu și Sam în cor.
-Nu cred că eu sunt aia goală, i-am gustat eu gluma.
-Ehh, se mai întâmplă.
Am început toți trei să râdem și ne-am îmbrăcat. Ce comod e să ai niște haine de fată pe tine și să porți chiloți. Simțeam că mor fără.
-Haide, Sophie, fă-ți magia, a zis Sam.
Sophie și-a băgat și al doilea crac de la blugi și a luat gelul de păr. Sam s-a așezat pe saltea și Sophie în genunchi în fața lui, aranjându-i părul.
-Tu te ocupi de toată lumea? am întrebat.
-Cam așa, în fine. Pregătește-te să te machez.
Mi-am pus și cea de-a doua șosetă și am oftat ușurată. Acum oficial puteam să stau puțin jos.
-Unde îmi e telefonul? Îl lăsasem aici, am zis.
-Oho... E la încărcat de o tonă de timp, a răspuns Sam. Uite-l acolo.
M-am dus la priza, care se afla în celalalt colț al camerei, și am deschis telefonul. Ora 22:44. Mai aveam vreo jumătate de oră și trebuia să fim gata.
Am ridicat privirea și am observat o oglidă lungă fix în fața mea. M-am ridicat ușor și m-am uitat la mine. Arătam chiar bine... Puțin ciufulită, dar bine. În spateld meu nu se poate vedea nimic. Doar eu și cu mine. Simt că timpul se întărește și stă în loc, iar tot ce e în jurul reflexiei mele se întunecă.
Dintr-o dată, ceva ciudat se întâmpla cu reflexia mea. Stătea rece și seacă și mă privea fix, deși eu mai respiram și mă mai mișcam puțin. Ochii ei erau foarte... Strălucitori. Nu mă puteam dezlipi de reflexie. Colțurile buzelor au început să i se ridice într-un zâmbet demonic și din ochi țâșneau șiroaie de sânge.
-Nu-l mai căuta... se auzi o șoaptă în capul meu.
-Hei, Amma. Vino aici, a zis vocea Sophiei.
Mi-am revenit brusc în momentul în care am auzit-o, dar nu voi putea uita asta. Oglinda dispăruse, iar eu stăteam jos. Nici nu mă ridicasem defapt.
Sophie și-a descoperit părul care avea vârfurile de un verde aprins și mi-a făcut semn să vin pe saltea.
-Ok... Deci, a zis ea.
A luat tușul și mi-a trasat o coadă subțire, iar apoi m-a dat cu un ruj maroniu-violet și cu rimel.
-Cred că e gata fața, uită-te!
Mi-a dat o oglindă mică și m-am privit.
-E super, mersi mult!
-Ce zici Sam?
-Da, da, voi fetele și machiajul.
Eu și Sophie am început să chicotim când Sam a dat ochii peste cap, iar Sophie a scos o perie de păr și a început să mă pieptăne.
-Ești gata acum. Trebuie să mă aranjez și eu și putem să mergem!
