*********
Perspectiva Sophiei
Ne aflam în biroul lui D Meller, care era foarte supărată pe noi. Stăteam aici deja de mai bine de o oră, dar niciunul nu îndrăznea să comenteze și să riște înrăutățirea situației. În timp ce Meller se gândea la pedeapsa, cineva a dat buzna in camera.
-Bună Scott, a zis Meller.
La naiba. Ultima persoană pe care voiam să o vad. Nu m-am întors din rușine. Cu siguranță e foarte dezamăgit de absolut tot ceea ce se întâmplă. El trebuia să aibă grijă de Amma.
-Am nevoie eu de copii ăștia pentru ceva, este in regulă?
-Nu este, deoarece eu acum le dădeam pedeapsa.
-Am eu ac de cojocul lor, stai calmă. Hai copii.
Am ieșit cu toții imediat cu ochii în pământ, iar Scott a închis ușa în urma lui.
-Unde e Amma? m-a întrebat sec.
-Se plimba, a răspuns Elijah.
-Nu te-am întrebat pe tine, băiete, și nu cred eu că de aproape o luna se tot plimbă.
-Uite, Scott. Noi acum o căutăm, am zis. A fugit.
-Sinceritate, a zis el. Bun început. Va pot ajuta?
-Da. Nu ne incurca. Promit că o să o aduc acasă.
-Mă bazez pe voi.
*********
Perspectiva Evelinei
Sophie, Elijah, Adam , Hug și Ben au intrat în cameră, iar Sophiei a șoptit:
-Ai găsit ceva?
-Da, s-au întâmplat multe.
Am povestit absolut tot în detaliu, mai puțin despre desenul cu Brad, care și așa era un detaliu minor.
-Oare l-a găsit pe JP? a întrebat Elijah. Dacă zici că șoimul sau a adus bandajul...
-Nu avem de unde să știm, am răspuns. Șoimul se plimba oricum peste tot.
-Macar de am știi ceva adevărată despre JP, a zis Ben. Toate lucrurile știute se contrazic reciproc.
-Și moartea lui Zayn e misterioasă, a zis Ben. Dacă Amma...
-Nu! Sa nu spui asta, s-a răstit Hug.
În clipa în care Hug a ridicat tonul vocal, un țiuit asurzitor s-a auzit. Cu colțul ochiului am zărit sânge pe perete și totul s-a făcut negru.
Eram undeva... Un loc gol și sec, în care nu puteam sa disting absolut nimic. Cert e că nu mă aflu în camera Ammei, iar ceilalți sunt departe de aici.
O lumina alba ca un bliț de poza mi-a acaparat atenția și au apărut următoarele imagini: Amma pe jos in pădure tinandu-se de cap și cu hainele rupte; Amma cu ochii înlăcrimați, transformată și în același timp furioasă; Amma ținută de gât și drogata de un tip cu mască neagră.
-Evelin! Evelin! Ești bine? Trezirea! ma zgâlțâia Sophie.
-N-nu. Nu trebuia să mă scoateți de acolo. O vedeam...
-Usurel, a zis Hug. Relaxeaza-te și povestește tot.
Eram întinsă pe patul din cameră Sophiei și mă durea îngrozitor capul. Cu toate acestea, am povestit cat de poate de clar ceea ce am văzut.
-Drogata... Nu se poate! a zis Elijah.
-Se pare că T'ik'uri demi încă există.
-Ce? a întrebat Sophie confuză.
-T'ik'uri demi sunt un trib practicant de magie neagră. Se zice că sufletele noastre ajung la ei și în vechime erau cei venerați, i-am explicat.
-Ce treabă ai ei cu Amma? a zis Hug. Ea nu e practicantă de magie neagră, nici pe departe.
-Nu trebuie sa fie, a zis Elijah. Ai nevoie de altceva de la ea și trebuie să ne grăbim. Nu o să reziste acolo.
-Și unde o găsim? Ei au un camp de protecție în jurul caselor și nu sunt găsiți decât atunci când își doresc asta, a zis Hug.
-Să îl sunam pe Sam să îl întrebam, am zis.
Sophie a format in clipa următoare numărul de telefon al lui Sam și mi-a înmânat telefonul. Eu i-am povestit exact ce și cum, iar el mă asculta mai calm decât aș fi crezut.
-Noi suntem adânciți în pădure și nu am dat de nimic. Până acum am fugit și am urmărit orice semn de mișcare.
-Nu o să îi găsiți, am zis. Știi bine abilitățile lor de a se ascunde. Trebuie să le oferim ceva ce își doresc.
-Ce anume și-ar putea dori? a întrebat Sophie.
-Pune-ma pe difuzor, a zis Sam. Ascultați. Știm cu toții că legenda zice de puternica lor dorința de venerare. Asta o să și facem. Dar am nevoie de ritualul lor de invocare.
-De unde naiba îl luăm și pe ăla? am întrebat.
În clipa aia, un val de inspirație a pus stăpânire pe Sophie, care a strigat:
-De la Elijah!
-Ce? am întrebat.
-Eu am o carte foarte veche și mai mult ca sigur ne va ajuta.
-Păi și tu nu știi dacă are vraja in ea? am întrebat.
-Cartea e așa de veche și are așa de multe pasaje secrete, încât nu poate sa fie citită.
-Păi atunci sa mergem! a zis Hug.
