**********
Perspectiva lui Brad
Stăteam la etajul 73 al unui zgârienor. Defapt, eram pe el, întins. Sophie stătea pe pieptul meu dezgolit și nu neg că nu am mai făcut sex la înălțime de mult timp. Încă îi puteam simți inima cum bate puternic și amândoi eram transpirați. Dar...
-Te gândești la Amma? a șoptit ea ridicând capul.
Aceasta a încercat să mă privească în ochi, dar nu am lăsat-o. A oftat și s-a ridicat în genunchi, iar apoi s-au aplecat cu sânii goi și m-a luat de obraji.
-Va iubesc pe amândoi, a continuat ea. Sunteți familia mea și nu o să permit sa pățiți ceva.
Începusem să mă încrunt, iar ea a oftat pentru a doua oară.
-Nu trebuie să spui, m-a liniștit ea. Știu că îți e greu sa mă crezi, dar nu as fi omorat-o pe Amma. Doar e ca o sora mai mica pentru mine.
-Atunci ce dracu' ai vrut sa faci?
Sophie s-a ridicat într-o fracțiune de secundă și mi-a adus pantalonii ei. A băgat mâna în buzunarul din spate și a scos doua punguțe roșii. Era sânge fals, la naiba!
-Și cum ai fi reușit, mă rog, să o stăpânești pe sora-mea și să se prefacă moartă?
-Am metodele mele, iubitule! Mă cunoști doar.
Eu m-am ridicat și am văzut-o cum rânjește. E așa sexy, și deși abia am terminat-o, m-am aruncat pe ea și am început să o sărut, iar apoi ea m-a împins.
-Hai după sora-ta, "Romeo"!
M-am aplecat și mi-am luat tricoul, iar când ea s-au aplecat după al eu i-am dat una peste fund cu tricoul meu. Am rânjit amândoi și am plecat.
************
Perspectiva Evelinei
Eu și Sam mergeam tăcuți pe lăturalnicele străzi ale Centrului, sperând fiecare să vină celălalt cu un plan salvator. Amândoi tăceam și presiunea dintre noi se intensifica la fiecare pas apăsat.
-Mergem in Sud, a mârâit el.
-Nu inca.
De când s-a întâmplat faza cu Brad, Sam nu s-a mai oprit din mârâit. Ce naiba! Nu s-a mai transformat la loc. L-am luat de mână și s-a mai descordat puțin.
-Oamenii se cearta, dragule! Așa e viața, am incercat sa îl îmblânzesc.
-Nu cu Brad. Oamenii se cearta, dar niciodată cu el.
Am oftat și am tăcut, știind că are dreptate. Încă se ținea de colierul de la mine când era amăgit, așa că am imitat gestul, tinand de colierul primit de la el. Acesta s-a uitat la mine și m-a sărutat pe frunte, soptind că mă iubește.
Am dat de o înfundătură și ne-am întors, dar ceva ne stătea în cale. Mike și oamenii lui.
**********
Perspectiva lui Zayn
Nu mai știu dacă e zi sau noapte, sau cat timp a trecut de când am ieșit ultima oară din casa, cert e că toată lumea a luat-o razna și nu înțeleg de ce. Au început să se lupte intre ei, iar vremea s-a schimbat total. Stau in sufragerie și aștept ceva... O scăpare, sau o cheiță care sa mă ajute să înțeleg ce mama dracului de întâmplă cu toată lumea. Zici că sunt drogați cu toții.
Cărțile mele erau pe masă, împrăștiate ca de obicei. În timp ce mă concentram la situație, una din cărți a venit ca o cometă spre gâtul meu. Am prins-o fara sa tresar fix la limita.
-Ce naiba... am șoptit.
Cartile mele sunt arme albe și le mai folosesc in scopuri de tip macabru, dar ele niciodată nu s-ar răzvrăti împotriva mea. Am pus cartea pe masă, iar apoi becurile au început să pâlpâie. M-am cufundat în canapea și am închis ochii. Asta e un semn, deoarece aici nu exista curent normal, ci unul indus de anumite puteri. Ceva s-a defectat și acolo. Am auzit o bubuitură puternică din spatele meu și nici macar nu am tresărit. Brusc, frigul îmi cuprinsese corpul și o lumina invincibil de puternica îmi trecuse prin fața ochilor, iar apoi... Nimic. Totul se liniștise și am auzit o bătaie în ușă.
Nu știam ce să fac, deoarece nu am mai vorbit cu nimeni de ceva timp, dar m-am dus oricum sa raspund.
