În timp ce Sophie se înmuiase văzând cine e fratele meu, eu am decis sa nu mă gândesc la el, ci să fac ceea ce zisesem. Într-o fracțiune de secundă am trântit-o pe ea la pământ și i-am luat cuțitul, iar apoi i l-am înfipt în mâna pe care voia să o folosească în a mă omorî.
Fratele meu mă ridicase de pe ea rapid ca un fulger și îmi lua cuțitul, iar apoi m-a ținut de mâini. Până la urmă... Sophie e iubita lui. Mă aștept ca relația noastră de frați sa se sfâșie, dar mă jur pe ce am mai sfânt că trebuia sa o ciopârțesc bine de tot.
-Ar fi trebuit să îmi las sora sa te omoare, a zis Brad.
În acel moment, eu și Sophie am făcut aceeași față uluită și ne-am uitat spre el.
-Brad... Mă jur că nu am știut, s-a scuzat ea cu ochii sfâșiați de lacrimi.
Încă îmi circula furia prin sânge și vreau să sfâșii, să devorez și să ucid cu cel mai crud sânge din lume. Inima îmi bătea cu putere și începeam să tremur de nerăbdare. Când am dat sa evadez, strânsoarea fratelui meu s-a înmuiat și am simțit o pereche de buze pe obrazul meu, urmate de o îmbrățișare.
-Nu fi ca ei, surioară! a șoptit în urechea mea.
M-am întors spre el mirată și l-am îmbrățișat iar. E a mia oară când fac asta, dar ceva din felul lui de a fi mă face să mă simt în siguranță.
M-am întors spre Sophie, care era încă la pământ, și m-am aplecat spre ea, privind-o superior și rece.
-Lasa-ma sa îți explic..., a șoptit ea.
În clipa următoare i-am dat un pumn în obraz, așa de tare încât a leșinat și i-a dat sângele pe nas.
-Stai liniștită, scumpo! am șoptit. Îmi vei explica tot și nu va mai fi pe vrute cu mine.
*****
Din perspectiva lui Brad
Sora mea era aplecată deasupra persoanei pe care voiam să o cer de mireasă. Nu o condamn pentru pumnul ăla și nu o să o judec, având în vedere ce monstru am devenit eu, dar nu pot să înțeleg ce i-au făcut nenorociții ăștia de a ajuns sa nu cunoască mila. Pe mine m-a învățat Sophie și cu siguranță sora mea a avut aceeași profesoară, dar de ea nu s-a prins. Sunt așa de mândru de ea!
*****
Eram in apartamentul Evelinei cu fratele meu, Sam și Sophie. Eu o strângeam de un scaun cu niște lanțuri improvizate și puneam accent pe rana de pe mana.
Am simțit o mana pe umăr, iar vocea calda a Evelinei a zis:
-Te înțeleg pentru cum ai ajuns. Dar trebuie sa o bandajez, oricât de mult ți-ar plăcea să admiri rana. O urăsc mai mult ca tine, dar gândește-te că Brad o iubește.
M-am ridicat de lângă scaunul ei și am observat că încă aveam mâinile însângerate.
-Unde e fratele meu? l-am întrebat pe Sam, care stătea pe canapea și privea gânditor.
-E la baie. Face duș.
Am aprobat din cap, dar în clipa aia am auzit un vuiet în urechi și apoi pe cineva care plânge. M-am uitat în jur, iar ceilalți nu păreau să audă. M-am apropiat spre sursa sunetului, baia. Fratele meu plângea și fiecare hohot era ca un cuțit în inimă.
Am auzit un scâncet din cealaltă parte și m-am întors rapid. Sophie se trezise.
