Sunt amorțită. Se aude un ceas și nu văd nimic. Gândesc așa de lent, când defapt nu gândesc. Măcar mai exist? Miroase a sânge. Văd hălci de carne plutitoare îmbibate ce se scurg de sânge în fața mea. Îmi ploua in gura. Colții deja îmi străpungeau maxilarul, iar sângele meu țâșnea in gura. Era așa de delicios, dar totuși așa dureros. Ghearele îmi intrau în încheieturi, restul de sânge picurandu-se pe podea. Pic... Pic... Pic pic... Pic... Vreau sa le sfâșii. Tot... Tot ce mișcă.
**********
Perspectiva lui Brad
Tot restul drumului am tăcut toți, iar într-un final am ajuns in Sud. Am luat-o cu toții la fugă, direct spre pădure. Abia aștept să ii povestesc totul Ammei. Abia aștept să îmi iau surioara în brațe și să îi spun că totul a fost un coșmar hidos. Sa plecăm toți departe de locul ăsta și să începem o nouă viață. Îmi vreau surioara înapoi... O doare tare și e in stare să își bea propriul sânge. Îmi amintesc când am fost ca ea...
Am ajuns în pădure și Evelin a strigat la Elijah să își facă trapa vizibila. Aceasta a apărut gata deschisa fără vreun sunet, iar noi nu am ezitat și am sărit înăuntru. Mai întâi am intrat eu, apoi Evelin și Hug. La urma au intrat Finn, Jace și fetele, iar toată lumea inafara de Adam se ridicase șocată.
-Nu avem timp, m-am răstit. Ce are Adam?
-E în viziune. Nu l-am întrerupt, a zis Sophie cu lacrimi in ochi.
Știu că eram rece și dur. Știu că toți mă priveau cu frica, dar daca cineva nu o să mi se supună va fi jale. Varianta să îmi pierd sora... Nu! Nu e o variantă!
-Trebuie să plecăm, a zis Elijah. Îl lăsăm pe Adam aici, nu avem ce să facem.
-Nu, s-au răstit Britney și Emm, pășind spre Adam.
Elijah a dat să sară spre ele și să le oprească, dar o singura privire de-a mea transformat l-a împietrit pe loc.
Emm desenase un cerc cu piciorul în jurul lui Adam și al lui Britney, continuand să păzească în sensul său. Amândouă se transformaseră, dar sclipirea asta era diferită. Ochii lor nu își schimbaseră doar culoarea, ci luminau ca niste lanterne. Britney a ridicat mana, iar cartea lui Elijah s-a dus fix la ea. Aceasta a pus cealaltă mana pe capul lui Adam.
Fara sa deschidă măcar cartea, a început să rostească un ritual așa de rapid încât era imposibil sa îl înțelegi. Repeta aceleași cuvinte întruna și întruna, iar ochii lui Adam au căpătat sclipirea lui Emm in ochi.
Când credeam că nu poate fii mai ciudat, Adam a vorbit cu glasul lui Emm și a zis:
-El e clarvăzător doar in domeniul lui. Vede multe, dar amestecate. Totuși, știe ceva ce ne poate ajuta. In fata mea se reflecta imaginea Ammei și... Nu e bine. E legată de o masă verticală, ochii nu i se mai vad de la umflături, i-a căzut părul și sângerează din foarte multe locuri. Are gâlme de sânge sub piele de la excese și respira foarte rar. Lângă ea sunt hălci de carne ce picura sânge, iar la fiecare picătură trasare ușor și își înfige ghearele in propriile-i mâini. Colții ii ies prin Barbie și... E prea târziu ca să mai facem ceva.
-Mai e ceva, Emm? am întrebat pe un ton calm.
Atât Emm cât și Adam și-au întors capul spre mine, iar ea a continuat să vorbească prin el:
-Nu îmi dau seama daca se mai tine, dar trebuie să îl trezim pe Adam sau moare.
