Vocile urla... Cânta...
"E liniște și stă cu tine
În întuneric
E rece și dansează
În frig.
(versuri pe care le știu pur și simplu)
Durerea e eterna
Pace inexistentă
Si totul e ascuns în
Intuneric...
(versuri pe care le știu pur și simplu)
Și monștrii fug
Si noaptea fuge
El urla, ea suspină greu
Și lacrimile se îneacă în acest etern.
(asta mi-au cântat vocile în anul 2006 când am avut un coșmar)
Are privire de demon
Ce fuge de lume și de lumină
Deține arme albe în ochi
Și omoară orice lucru se mișcă.
(2010, l-am compus spontan) "
Și cântă, cânta, cânta. Pic pic...pic pic... Nu mai vad dar vad, nu mai aud dar aud, nu mai exist dar exist. Pic... Pic pic... Pic.
**********
Perspectiva lui Britney
-Cu ce vraja să începem? am zis eu in timp ce restul de indepartau.
-Cu niciuna, a răspuns Emm în soapta. O să fugim de aici mâncând pamantul.
-Ce vrei să spui? am zis eu extrem de mirată.
Emm privea drept în față, desprinsă de orice fel de realitate. Vorbea de parca o țineam in transa, dar eu nu i-aș face așa ceva. Brusc, privirea ei s-a ațintit asupra mea și a spus cu niște ochi mari și aproape ieșiți din orbite:
-Ceea ce e înăuntru e cea mai mare teama a morții. Nici măcar nu avem ce să mai salvam și nici forța necesară să oprim ce urmează. Dacă nu plecam de pe teritoriul lor, totul va fi carbonizat, inclusiv noi.
-Ce tot spui acolo? am întrebat iar.
-Amma nu mai e.
-E o șansă să fie. O să luptăm...
-Nu! Tu nu înțelegi! Noi nu luptam cu cine trebuie. T'ik'uri demi nu sunt inamicul... Amma e.
-Nu înțeleg...
-Nici eu nu am înțeles. A trebuit să moară un om ca să mă luminez eu in prostia mea. Am refuzat sa cred, la fel ca voi. S-a pierdut o viață și a avut un scop, crede-ma. Pe Amma NU O MAI PUTEM AVEA INAPOI. Și mai rău de atât, nici pe ceilalți. Am rămas noi două.
-Să ii oprim! am zis, pregatindu-ma să o rup la fugă.
Emm m-a apucat de brat și a zis, privindu-ma in ochi:
-Nu o să ne asculte. Când o să moară o să creadă că e vina noastră pentru că am deviat de la plan. Așa măcar o să moară știind că toți am făcut ce se poate. Nu meritam sa murim, Bri!
***************
Perspectiva lui JP
Amma răspunde foarte greu ofertei mele de a mă ajuta, dar macar răspunde. Sufletul ei e aici, dar inca nu are o forma tangibilă. Se învârte buimacă, neștiind ce și cum. Eu am avertizat-o.
-JP!
M-am întors fara sa tresar în vreun fel. În dreptul meu era un spirit: Zayn.
-Se pare că erai un vrăjitor mult mai special decât ziceau ceilalți. Mereu am știut asta. Tot nu îmi pot explica felul în care ai ajuns tu aici.
-Brad a venit. E cu Sophie, Jace, Roger, Finn și Evelin. Vor să lupte pentru Amma.
-Și tu nu le-ai explicat că se sinucid? Că Amma trebuie sa moara așa cum a fost scris?
-Nu, JP. Oi fi eu un trișor, dar nu o sa ii zic asemenea minciuni familiei mele!
In mai putin de o secundă, mă aflam fix în dreptul spiritului lui Zayn, care încerca să pară că îmi ține piept.
-Nimeni nu merita sa moară... a continuat el. Să știi că Amma a fost exact ce ai fi vrut de la o fată.
-Și de asta o să vină cu mine!
-Aa, da? Așa cucerim fetele mai nou? Le faci sa intre in crize și să înnebunească, iar apoi le desenezi drumul spre sinucidere?
-Nu înțelegi, am spus. Nimeni nu înțelege...
-Ce să înțeleg? Uite in ce căcat ne aflăm. Sincer, as vrea sa mă anihilezi odată in pula mea că nu mai suport. Nu vreau să știu că am murit și rezultatul a fost să îmi văd familia cum moare închini inimaginabile.
-Nu eu i-am chemat! am urlat spre el. Amma a acceptat de buna voie sa vină aici și a zis că vrea să lucrăm împreună! Ea te-a omorât ca să trăim toți mai bine! Bine, nu am crezut că o să mori, dar ea a acceptat să încheiem un pact.
-Mă scârbești.
Vreau sa fac un mic anunț pentru cititorii mei! Luni, în prima zi de școală, o să fie postat cel de-al 100-lea capitol din cartea mea! Vreau în primul rând să fie mai lung, dar pe lângă asta simt că mai trebuie ceva. Lăsați în comentarii ce ați vrea sa mai fac pentru voi! Pup jos 😂😂😍
