Ce naiba am facut?

114 13 10
                                    

        Mă aflam în acea peșteră întunecată, dar o sursa de lumina mi-a captat atenția.
        -Stiam că nu ai uitat de mine... a mârâit o voce de băiat.
        -Cine ești? Ce sa nu uit? Nu îmi amintesc de așa ceva!
        -Dacă m-ai fi uitat nu m-aș afla aici.
        Vocea i se mai calmase, dar tot simțeam vibrațiile tonului sau când vorbea.
        -Ce vrei de la mine? am întrebat.
        -Eu? Nimic. Tu ce vrei de la mine? Cu ce treabă te afli aici?
        Am simțit că cineva respira cald pe ceafa mea și m-am întors imediat. Am făcut un pas în spate uimită. După ochii roșii l-am recunoscut... JP.

                             ***********
                      Perspectiva lui Zayn

        Mă aflam lângă trupul Ammei și nu aveam timp de nimic. Fiecare clipa care trecea se transforma in eternitate. Dacă mai stau mult așa voi fi prins în timp ca ceilalți.
        Logic ar fi că Amma nu va sta o eternitate acolo, iar totul va reveni la normal. Dar asta nu se aplica și la mine. La vrăjitori e exact ca la pirați: mori cu corabia. Asta e prețul darului tău. Și Sam zicea că sa fii vrăjitor e simplu! Sa sugă el mai departe... În fine! Vraja.
        I-am deschis Ammei pupilele sa ii vad ochii. Transformată. Și sânge... Mult mult mult sânge care curge precum lacrimile.
        Am făcut trei descântece și un ritual, dar nimic nu dădea roade, sângele fiind din ce in ce mai abundent. Eu mă mișcam la propriu ca un melc, iar asta îmi provoca dureri fizice. Cu ultima forță m-am așezat pe scaunul din fata ei și i-am zis:
        -Am incercat sa te ajut. M-ai lăsat să intru în mintea ta pentru a rezolva problema, dar se pare că ceea ce ai găsit tu era bine încuiat. Cu siguranță te temi... Au!
        Mana mea împietrise și bănuiesc că asta îmi va fi sfârșitul. Măcar să apuc sa zic tot și să nu mor ca un pămpălău futăcios și îngâmfat. Sa vadă mama că am murit ca un erou... Așa ca ea...
        -Oricat de frica îți este, să nu uiți că tot ceea ce vezi poți controla. Ești o persoana deosebita și ultimul meu regret e că nu am reușit să te fac sa zâmbești... AUUHH!
        Și cealaltă mână împreună cu picioarele au împietrit, iar eu lăcrimam de durere.
        -Nu sunt, nu am fost... Eu nu voi fi îndrăgostit de tine. Eu te iubesc ca pe o sora mai mică și vreau să nu mă dezamăgești. Vreau sa luptam impreu...

                             **********

        M-am trezit ca după o beție bună, deși eu doar presupun că așa o fi.
        -Gata, Zayn! Am... ZAYN!
        Zayn zăcea parcă împietrit in fata mea, privindu-ma fix în ochi cu lacrimi. Am sărit imediat să îl zgâlțâi și am simțit ceva... Era rece, neînsuflețit. L-am apucat de obraji, l-am tras de ureche, dar nimic din el nu se clintea. Nici inima...
       Am izbucnit in plâns și am căzut la pământ, punându-mi chipul pe genunchii lui. Nu pot sa cred... Nu as fi crezut vreodată asta. JP a avut dreptate în tot ce a zis.
       M-am ridicat și l-am sărutat pe frunte, iar apoi am ieșit pe ușă. Acum știu cu ce mă lupt. Și mai știu un lucru: orice sau oricine o fi, va beli pula grav pentru ABSOLUT TOT!

        

De la cămin la morgăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum