Când am ajuns acolo, Sam deja deschisese ușa. Sophie era acoperită cu un prosop, speriată și confuză.
-Ai văzut cumva o oglindă pe aici? A întrebat Jace.
-Nu! Ar trebui să văd? Ce naiba se întâmplă?
-O să stau cu tine, se întâmplă prea multe ciudățenii, a zis Sam.
-Nu vei sta cu ea în baie cât se spală, am zis revoltată. Eu stau cu ea.
-Nu te mai gândi la idioțenii că nu îi fac nimic. Amândoi avem câte o relație și respectăm asta. În plus, cine crezi tu că o schimba pe ea de haine când era micuță și sărea în toate băltoacele?
Felul în care mă privea cu o sprânceană ridicată mă facea să intru în pământ de rușine, chiar dacă eram îngrijorată.
Noi ceilalți am ieșit de acolo, lăsându-l pe Sam cu Sophie.
-Unde e Emm? am întrebat.
-Se joacă în dormitor, a zis Finn.
-Cum adică "se joacă"?
-Se joacă, a zis sec Jace.
Din felul în care ziceau asta înțeleg că nu ar trebui să mă aflu în aceeași cameră cu ea în timp ce face asta.
-Aveți niște haine pentru mine? am întrebat, uitându-mă la degetele mele de la picioare.
-Până o să ți le speli pe ale tale, poți purta ceva de la mine, a zis Finn. Probabil vor fi puțin lungi.
-E okay, mersi mult de tot.
Am luat loc pe canapea și am așteptat. Finn a venit cu o pereche de pantaloni negri și un tricou alb.
-Și... Nu vă întoarceți...
-Aa, da! Scuze, a zis Jace.
Cei doi s-au întors iar eu începusem să mă îmbrac.
-Îți e rușine cu propriul tău corp? A zis Finn. Noi ne schimbăm mereu unul în preajma celuilalt, indiferent de cine este.
-Nu vreau să vorbesc despre corpul meu, sau despre mine. Scuze.
Mi-am legat șnurul la pantaloni si mi-am aranjat iar părul.
-Gata, am zis.
Cei doi s-au întors și m-au analizat.
-E ok! Arăți bine, a zis Jace.
-Mersi, i-am răspuns.
La felul în care a bufnit Finn, cred că mă înroșisem. De obicei eu nu primesc complimente.
Ușa de la sufragerie s-a deschis și a apărut Sophie, goală pușcă.
-Vreau haine, a zis ea, căscând.
Jace i-a aruncat și ei niște haine, iar eu încercam să nu par șocată. Din câte știu eu, Sophie nu i-a văzut prea des pe acești oameni, dar se poartă ca acasă.
-Pare ciudat, Amma, știu! a zis Sophie în timp ce se îmbrăca. Noi toți suntem o familie, indiferent dacă ne-am mai văzut sau nu.
Am aprobat din cap și m-am uitat prin încăpere.
-Unde e Sam? am întrebat.
-A rămas să facă duș și nu m-a lăsat să stau cu el.
-Mă duc eu, a zis Finn.
Sophie era extrem de obosită, se vedea după chipul ei. Părul șuvițat și-l ținea în coc, iar la ochi îi mai rămăseseră niște dâre de rimel. Tricoul lui Jace era puțin cam larg pentru ea, evidențiindu-i bustul proeminent. Mi-a făcut un semn din cap că vrea să doarmă și a întrebat:
-Care e patul nostru?
-Hmm. În camera din capăt. Vă voi conduce eu. Și nu este un pat, ci un fel de saltea. Dar e ok, o să îi pun și cearșaf, că de obicei nu așteptăm musafiri.
Am pășit în față și am luat-o de braț pe Sophie. Mă simțeam așa de scundă pe lângă ea, dar asta nu mă deranja prea tare. I-am înmânat ruxacul, iar pe al meu l-am pus pe umăr.
Am mers pe hol, iar când am ajuns în drept cu baia, am intrat pe ușa din dreapta. Înăuntru era o încăpere mică. Aceasta avea un geam murdar și cinci saltele suprapuse. Jace a luat două dintre ele și le-a așezat în colțul opus ușii (adică în colțul din dreapta din față), iar o altă saltea a fost pusă în cealaltă parte, probabil pentru Sam. Ne-a adus cearșafuri și perne, iar după ne-a făcut o plecăciune.
Noi am început să râdem ca proastele.
-Mulțumim mult de tot, i-am zis în cor.
-Nu-i problemă, odihniți-vă până diseară. Cum se întunecă vă voi trezi să facem un plan.
Am aprobat din cap, iar Jace a iesit din încăpere, închizând ușa în urma lui.
S-a auzit o bubuitură într-o ușă, urmată de un fluierat puternic și vocea lui Jace, card zicea:
-Hei, cuplu de gay! Ce faceți voi acolo?
Eu și Sophie ne împrăștiam de râs și a urmat răspunsul lui Sam:
-Un oral, te bagi?
Deci noi efectiv ne pișam de la râs, iar ceilalți au făcut la fel. Ușa de la baie s-a auzit deschizându-se, iar apoi Sam a zis:
-Dă-mi haine că mor de frig.
-Ia-le p'astea. Fetele sunt aici, să nu le sperii cu fața asta.
-Hai să jucăm ceva în sufragerie, nu am chef de somn.
Noi ne-am așezat pe pat, iar când băieții au plecat, am început să vorbim.
-Poți te rog să mă lămurești? Ce dracului e cu ziua asta? am întrebat.
-Wow, mi-ai smuls cuvintele. Pff... O să fie foarte greu.
-Ce știi despre chestiile astea? Să o luăm cu începutul. Când ai orbit...
-Nu orbisem, ci eram prinsă undeva. Totul era în întuneric, iar tu stăteai undeva. Aveai un cuțit la gât și pr cineva în spate. Dacă nu veneai rapid la mine, ți-ar fi smuls capul de pe umeri. Puteam să aud un ecou, de parcă ceea ce îmi ziceai tu era undeva departe de mine.
-Adică ceva te-a posedat...?
-Probabil. De ce venise Finn după tine?
I-am povestit despre cum Emm mă luase de mână și mi-a zis că ceva se află undeva în mine, despre coridor și despre oglinzi. Aceasta se uita spre ușă, ascultând cu respirația tăiată și cântărind fiecare cuvințel spus de mine.
-Băieții ne ascund ceva. Sam era prea calm, a zis Sophie.
-Știu asta. Și ne chinuim degeaba să aflăm ce se întâmplă. Mai de grabă înrăutățim situația decât să o reparăm. De exemplu, ei știu cine e fratele meu și nu vor să îmi zică sub nici o formă.
-Păi, și cum crezi tu că vom reuși să facem ceva? Din câte ni s-a zis, nu mai avem mult timp.
-Emm! Ea știe ceva.
-Emm? E prea mică...
-Nu e adevărat! Ea știe exact ce vrem să aflăm. De la început a zis "Ea stă cu mine", mai știi?
-Bun. Să zicem că trebuie să vorbim cu Emm. Cum facem asta? Când? Unde?
-E în camera ei, se... "Joacă"
-Adică? a întrebat Sophie confuză.
-Băieții nu vor să zică, dar ea face ceva acolo. Trebuie să ajungem în camera ei, deși felul în care au vorbit despre asta îmi dă de înțeles că ăla este ultimul loc în care aș vrea să mă aflu.
-Băieții ne ascund multe, iar noi nu suntem proaste. Cum ajungem în camera Emmei? Știi unde este măcar?
-Da, știu. L-am văzut cu coada ochiului pe Finn ieșind de acolo. E exact cu o încăpere mai încolo de asta, pe cealaltă parte.
-Mergem acum?
-Nu fără un plan bine întocmit!
